Luna septembrie a continuat trendul de 30 de zile în care nu s-a întâmplat nimic, care a început în august, când am lălăit-o cu talent prin concedii. A fost luna în care mulți oameni și-au pus pe Facebook piesa aia oribilă de la Green Day, „Wake me up when september ends". Unii chiar au luat în serios versurile.

Mă rog, nu a fost o lună chiar fără evenimente. A început școala, spre bucuria tuturor celor care au trecut de etapa asta, s-a lansat noul iPhone 7, care a scos în evidență importanța jack-ului de 3.5 mm, și Olivia Steer a dovedit în direct la Antena 3 că o dietă vegană duce la dispariția lobului frontal al creierului. De luat aminte.

Fie că ai adormit pe versurile tâmpite de la Billie Joe Armstrong sau ai discutat pe social media despre un dispozitiv pe care nici măcar nu l-ai văzut, sunt slabe șanse să știi ce a mai apărut în muzica românească.

De aceea ți-am făcut selecția lunară cu cea mai bună muzică autohtonă din ultimele 30 de zile:

După 20 de ani pe scena muzicii românești și prin pădurile din Carpați, băieții de la Negură Bunget au revenit cu un nou album, al doilea din „trilogia transilvăneană", după Tău de anul trecut. Dacă pe materialul anterior trupa a vorbit despre elementul natural, adică tot ce înseamnă păduri și alte chestii ecologice, aici oamenii atacă subiectul tradițiilor și modul în care se raportează omul la obiceiurile din jurul lui.

Cel puțin asta cred. E foarte greu de descifrat ideea din spatele grohăielilor. De fapt conceptul albumului e mai puțin important. Dacă-ți place black-metal-ul atmosferic cu instrumente folclorice, sigur o să fie pe filmul tău și Zi. E „more of the same" din partea timișorenilor, doar că e vorba despre obiceiuri autohtone. Asta ca să știi ce să asculți data viitoare când mergi la stropit metaliste.

Ascultă dacă: Ești genul ăla de om care își creează tradiții pentru că simte futilitatea tuturor lucrurilor și nu vrea să cadă într-o depresie.

Exile e un rapper tânăr din Arad care o dă bine la microfon, chiar și atunci când bagă trap. Dar nu o face într-un stil foarte direct, ca toți pruncii care visează să ajungă Șatra B.E.N.Z. și-și trag clipuri pe Youtube în care se sprijină de un Merțan în timp ce tovarășii lui stau în fundal și beau ceai instant diluat cu Sprite.

El o arde mai underground. E direct, dar și chill. Se vede că s-a născut la limita dintre Ardeal și Banat.

Piesa cea mai faină e „Pândă", care e o reinterpretare a hit-ului „Panda", de la Desiigner. Apare și DOC cu o strofă, o decizie periculoasă din partea arădeanului. Ar fi putut să-l eclipseze total. Din fericire, nu e vorba de așa ceva și cel mai bun vers îi aparține tânărului: „Visez la bețe – sunt panda, pufăi ca Gandalf, sunt gata de scandal".

Ascultă dacă: Îți place să o arzi prin cartier într-un halat de baie alb, cu o bâtă de baseball și o șapcă pe care scrie „NY". Și-ți mai place să combini oameni să meargă cu tine într-o aventură din care ar putea să scape cu suspendare. Ca un Gandalf șmecher.

Nici nu m-am plictisit cum trebuie de Satele Unite ale Balcanilor că a și apărut un nou material din satul Subcarpați. Mai exact a ieșit o piesă nouă de la Cred Că Sunt Extraterestru, un proiect care sună din ce în ce mai bine. Pe bucata asta zburătoare, AFO, își continuă povestea de creatură care a aterizat dintr-un UFO și încearcă să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui.

Nu pare că joacă un rol. Chiar se simte un străin printre oameni. E un sentiment pe care l-ai avut și tu de multe ori, sunt sigur. Stai liniștit, e bine să fii extraterestru câteodată. Chiar și de cele mai multe ori, dacă vezi ce se întâmplă prin jur și asculți ce bagă AFO.

E o piesă sinceră, pe care o poți asculta și tu când ești în metrou și te uiți la toți oamenii cum stau cu ochii-n telefoane și te gândești că poate ceva nu e OK cu tine.

Ascultă dacă: Vrei să evadezi.

Rimaru se pregătește să lanseze primul album semnat de R.A.C.L.A. după o pauză de 11 ani. Spun Rimaru pentru că pe primele două single-uri, „Clasici" și „Bagabonți", apare doar el. El centrează, el dă cu capul. Și dă din cap. Nu e neapărat un lucru rău, dar aș fi vrut să aud și alți MC în noua reîncarnare a grupului. Să sperăm că pe albumul Raport Major, care urmează să fie lansat în 16 octombrie, o să apară și alți artiști. Dar nu Connect-R. Nu mai vreau R.A.C.L.A. cu Connect-R.

Anyway, dintre cele două piese lansate în septembrie, „Bagabonți" sună cel mai bine. Pentru că sună de parcă a fost lansată acum douăzeci de ani. Rimaru scuipă despre poserii care vor să fie bagabonți, dar de fapt sunt pielea pulii. E genul ăla de piesă clasică în care MC-ul îți spune că viața de șmecher nu e pentru tine. Da, știu, ai mai auzit povestea asta. A mai fost spusă de foarte multe ori. Dar nu mă deranjează când naratorul e unul dintre originali. El are scuza asta.

Ascultă dacă: Nu te crezi un bagabont.

Nu am fost niciodată un mare fan al clujenilor de la None of The Above. Erau destul de copy-paste după formații din străinătate. Dar cu piesa asta siropoasă mi-au dovedit că-s pe drumul cel bun. Se vede clar o evoluție. Dacă prima oară nu funcționează, mai încearcă până îți iese. Chiar și când o dai în bară de prea multe ori.

Cam așa stă treaba și cu agățatul, tema principală a piesei. O tipă vrea să fie cu un tip, dar e bună la suflet și nu știe să o ardă cu vrăjeli. Așa că îi spune direct ce vrea. E și cea mai bună strategie, sincer să fiu.

Îți recomand să nu asculți piesa asta în căști în timp ce mergi pe stradă. O să ajungi să întrebi străini dacă vor să fie cu tine. Ceea ce nu e rău în sine, dar există o modalitate mult mai simplă de a face asta: Facebook-ul.

Ascultă dacă: Nu știi să faci primul pas.

De multe ori un artist scoate o piesă super faină împreună cu un videoclip mega jegos. Ori regizorul a dat-o-n bară, ori viziunea artistică a trupei e praf, ori editarea a fost făcută de o maimuță cu un ochi de sticlă. Adevărul e că nici nu contează. Iese ceva ce fute toată experiența piesei. Tot timpul am fost de părere că mai bine lași o piesă fără videoclip decât să-i faci unul și să strice tot filmul.

Din fericire, în cazul celor de la Yelllow s-a întâmplat exact opusul. Piesa „Put it on top" are un videoclip pe măsură. Raluca Netca dansează mega lasciv cu vântul și se freacă de parapetele de pe autostradă, în timp ce în spatele ei se apropie o furtună. Nu știu dacă toată acțiunea ar trebui să simbolizeze ceva, dar instinctului meu animalic nu-i pasă de astfel de detalii.

Ascultă dacă: Îți place să stai deasupra.

Cea mai faină trupă cu nume inspirat dintr-un fel de mâncare servit la micul dejun ne spune că luna e una. Din când în când e bine să ne amintim de unicitatea și de importanța satelitului natural la care se transformă vârcolacii. Pe bune, cum ar fi lumea asta fără lună? Mările ar fi doar niște băltoace, iar zilele ar fi mult mai scurte.

În plus, dacă nu ar exista luna nu ar exista nici piesa asta super faină. E poate cel mai important motiv pentru care ar trebui să apreciem corpul ceresc la care ne întoarcem privirea când ieșim din club și încercăm să combinăm pe ultima sută de metri.

Ascultă dacă: Ești de părere că luna e subapreciată.

Nu știu dacă BAB a fost inclusă în dosarul prin care Timișoara a câștigat titlul de Capitala Europeană a Culturii în 2021, dar cineva ar fi trebuit să scrie despre ei. Eu i-aș promova în prostie. Timp de mulți ani scena muzicală din capitala Banatului a fost cunoscută ca fiind un hub pentru trupele de rock, evenimentele de drum and bass și jazz. Prea puțin rock alternativ.

Mai ales dacă faci comparație cu Cluj-Napoca, unde genul ăsta de muzică a explodat în ultimii ani. Trupa BAB vine din urmă cu un stil experimental unic în România.

Oamenii ăștia chiar știu să folosească spațiul dintre note, ceea ce e de admirat, pentru că nu prea sunt trupe din România care fac treaba asta. Poate doar Fine It's Pink. În fine, ei nu se grăbesc să-ți arunce în față toate ideile lor muzicale. Își clădesc compozițiile într-un mod total aparte.

Mai ales în piesa „The Story of a Town" care nu progresează într-un ritm alert. Poate la prima audiție o să zici că e plictisitoare, pentru că nu se întâmplă mare lucru, dar ai răbdare, mai ascultă și o să-ți dai seama că spun multe lucruri cu foarte puține sunete. Ceea ce în mod paradoxal e foarte greu de făcut, când e făcut cum trebuie.

Ascultă dacă: Nu-ți displace să aștepți.

Partea cea mai bună într-o relație care merge bine e că faci sex constant. O să zici că sunt superficial, dar, dacă crezi asta, probabil primești cu porția. Din păcate, în momentele noastre de fericire supremă, Dumnezeu se decide să ne testeze, pentru că e milostiv cu pruncii lui. Așa că ne bagă în față tot felul de alte opțiuni și ajungem să credem că o să fie mai bine dacă mergem într-o altă direcție.

De aici vine și expresia „the grass is greener on the otherside", care e și concluzia la care a ajuns trupa bucureșteană Greetings Sugar. Bine, tipul care cântă nu a trecut prin cea mai frumoasă relație, deci probabil pentru el orice altă combinație ar fi mai OK.

Capul sus, măcar a ieșit o piesă faină din toată treaba asta.

Ascultă dacă: Nu ești sigur în ce direcție să mergi.

Macanache se pregătește să-și lanseze primul material din carieră. După ce a tot scos piese aproape lunar în ultimul an, acum e pregătit să le împacheteze pe toate într-un album care va ieși pe piață în 14 octombrie, în ciuda haterilor și pentru bucuria oamenilor putrezi.

Înainte de lansarea mult-așteptată, a mai scos un single, cu un videoclip în care apare cu un tricou al echipei de fotbal Barcelona, care nu are legătură cu Bucureștiul, dar e bine de știut că ține cu cine trebuie.

„Bucharest Stail" e despre București, evident, dar nu e un clip de promovare. Macanache nu spune multe lucruri pozitive despre capitală. În cel mai bun caz o să găsești tipe faine, în rest ai grijă că cineva la un moment dat va profita de tine. Dar măcar ai metrou.

Ascultă dacă: Știi că Messi e mai bun decât Ronaldo.

Silviu Gherman, tipul ăla care face clipuri haioase și cu care vor toți corporatiștii să iasă la o bere, are și o trupă de synth-pop împreună cu Ovidiu Chihaia. Primul lor single de pe viitorul album Vyve la Proohmeyskooieetateah, care cred că e o mâncare pe bază de conopidă din bucătăria indiană, lovește exact unde trebuie în sufletul românului, care s-a născut superstițios și cu frica de paranormal.

„Vrăjitoarele" a fost lansată exact când trebuia. Se apropie Halloween-ul și trebuie să fim cu toții atenți să nu ne fure mințile vrăjitoarele. Mai ales alea mascate care ies în oraș la petrecere în căutare de sânge tânăr. Arată bine, da, dar niciodată nu știi ce se ascunde în spatele machiajului. Ascultă-l pe Silviu, că știe el ce știe.

Ascultă dacă: Ți-e frică de vrăjitoare.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre muzica românească:
Cea mai bună muzică românească underground, pe care probabil ai fi dansat în anii '90
Ce muzică românească ar trebui să asculți, în funcție de cât ai luat la Bac
Muzica pop din România e la fel de proastă ca acum zece ani