​Cum te simți când iubitul tău recunoaște că e homosexual

Nu mi-a trecut niciodată prin cap gândul că Paul ar fi gay. Nu mi-am imaginat niciodată că cineva care e într-o relație cu mine o să-și schimbe radical preferințele sexuale. Să se noteze că m-am descurcat întotdeauna foarte bine cu pulile.

Dar poate că, o vreme, am fost un pic oarbă. M-am întrebat adesea de ce nu lua niciodată inițiativa când făceam sex. Știam că sunt prima lui iubită, așa că m-am gândit că o fi din cauza lipsei de experiență. Totuși, știu că îmi doream să fie mai implicat pe plan sexual. Țin minte că trebuia să-l conving să facem sex. A fost mai entuziasmat când a ieșit noul single Rihanna.

În mod absurd, la un moment dat a început să-mi placă lipsa lui de interes. Eu controlam când făceam sex. Trebuia să-l seduc mereu într-un alt mod și mă distra chestia asta.

Eram cu câțiva ani mai mare decât el, deci mă simțeam ca o versiune mai tânără a doamnei Robinson. Și de obicei, mă simțeam excelent, nu era nevoie să mimez vreun orgasm.

Totuși, încercările mele nu aveau întotdeauna succes și a trebuit să-mi îngroș obrazul ca să rezist la respingerile repetate. Am văzut cu toții clișeul ăla în care femeia zice că o doare capul când vine vorba de sex. La noi era invers. Uneori simțeam că face sex cu mine din milă.

La un moment dat, mi-am dat seama că nu e interesat să facă sex cu mine deloc. Ba chiar simțeam că-l asaltez pe plan sexual. După ce am încercat toate lenjeriile sexi posibile și toate afrodisiacele, am ajuns să mă satisfac manual în timp ce el era la duș.

Acesta a fost începutul sfârșitului. Paul voia să fie peste tot, nu doar între picioarele mele, iar la un moment dat n-am mai putut face față. Eu voiam să vorbim, el nu. Eu voiam să ne futem, el nu. În mai puțin de un an, ne-am dat seama că relația nu putea continua. Ne-am despărțit și am pierdut legătura.

După ce am rămas singură, prietenele mi-au împărtășit suspiciunile pe care le aveau de luni de zile. N-au vrut să mi le spună cât eram îndrăgostită, ca să nu mă supere. Dar deodată totul era clar.

Un an mai târziu, am aflat de la niște prieteni comuni că anunțase public că e gay. Bineînțeles că nu m-a surprins, deja mă obișnuisem cu ideea. Nu m-am simțit insultată și nici indignată. Ba chiar am fost fericită pentru el. Eram ușurată.

Majoritatea femeilor hetero cu care am vorbit despre asta mi-au zis că ar fi fost devastate și li s-ar fi distrus încrederea în sine dacă ar fi aflat că fostul lor e gay. O prietenă mi-a zis că dacă un tip cu care a fost ar fi recunoscut că e gay, s-ar fi simțit total lipsită de atractivitate și feminitate. Ce căcat.

Până la urmă, Paul s-a întâlnit cu mine și am discutat și respect chestia asta. Aveam multe întrebări la care cred că meritam un răspuns. Am vorbit multă vreme despre îndoielile noastre, despre acceptarea de sine și lucrurile pe care ni le-am reprimat. Cumva, l-am înțeles dintotdeauna. Și măcar știu că nu m-a folosit doar de fațadă.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre comunitatea LGBT:
Teoria Genei Homosexuale nu rezolvă problemele comunităţii LGBT peste noapte E frumos să fii gay în București Sunt un pitic gay și am o viață dură Viața gay între Mița Baston și… Securitate