Toate întrebările pe care ai vrea să i le pui unui medic legist din România

Știi toate serialele alea cu medici legiști - de obicei sexy - care-i ajută mereu pe detectivi să descopere criminalul? Asta daca nu sunt chiar ei înșiși ucigașii, desigur. Scenariile astea mi-au stârnit curiozitatea să aflu dacă, în România, un medic legist se apropie de tiparul ăsta construit pe platourile de filmare din Los Angeles.

Deși s-ar putea să-ți pară un subiect ușor morbid, deloc potrivit pentru o pauză de prânz, să știi că meseria asta e mai fascinantă decât ai crede. Mi-a explicat mai multe despre ce înseamnă medicina legistă și moartea fizică Lavinia Cândea, 29 de ani, medic specialist legist la Serviciul Judetean de Medicina Legala Constanta și asistent universitar la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Ovidius.

VICE: De ce s-ar apuca cineva de meseria asta? De ce nu doctor pentru vii?
Lavinia Cândea: Asta este o întrebare pe care multă lume, mult timp, mi-a adresat-o. Medicina Legală este o specialitate complexă, care necesită cunoștințe din toate specialitățile medicale, dar și din domeniul juridic. Medicul legist nu face numai necropsii, adică nu lucrează numai cu morții, asta e o mică parte din activitatea noastră. Facem și multe expertize medico-legale care vizează persoanele în viață, în circumstanțe precum accidentele rutiere, agresiunile fizice, agresiunile sexuale, cazurile de culpe medicale etc. Medicul legist are, așadar, contact și cu persoanele în viață, doar că nu ca terapeut - cum sunt ceilalți medici, ci ca organ auxiliar organelor de cercetare (parchet, tribunal, judecătorie), care să lămurească din punct de vedere medical statusul pacientului.

Care e diferența dintre legistul din filmele americane și legistul român?
Diferența nu e foarte mare. Și noi mergem la fața locului, alături de echipa de criminaliști și procurori, și la noi se înconjoară locul cu banda aia galbenă pe care scrie „Crime Scene Do Not Cross", și la noi se iau amprente de pe pereți, uși, și noi facem necropsia cadavrului. Poate singura diferență ar fi că, deși avem și noi laboratoare performante, nu avem calculatoarele alea imense cu touchscreen care să ne arate și să ne calculeze cu viteză luminii zece chestii deodată.

Care e cea mai scârboasă chestie peste care ai dat vreodată în timpul unei necropsii?
Scârbos nu e un cuvânt potrivit, pentru că nu consider că văd lucruri scârboase, ci mai degrabă neplăcute, cum e o necropsie a unui cadavru putrefiat, care a intrat în descompunere. Atunci este firesc ca în aer să fie un miros greoi, din cauza gazelor care se elimină în această etapă. În schimb, la polul opus lucrurilor neplăcute, pot spune că am văzut lucruri foarte uimitoare, pe care niciun alt medic, indiferent de specialitate, nu are ocazia să le vadă așa de bine.

Ca de exemplu?
Păi, pot să văd orice patologie pe care ceilalți medici o văd doar imagistic (adică eco, CT, RMN) - infarctul miocardic, anevrismul de aortă, accidentul vascular cerebral… În cuvinte simple: învățăm toată facultatea de tot felul de patologii descrise prin cărți, atlase, filmulețe, iar eu am ajuns să le văd de-adevăratelea.

Mănânci vreodată în sala de necropsie?
Nu, dar nu pentru că aș fi sensibilă, ci pentru că în timpul necropsiei trebuie să fiu concentrată la ce am de făcut. Mănânc oricând, înainte sau după.

Cum a fost prima oară când ai scormonit într-un cadavru?
La anatomie, în primul an de facultate. Toți colegii mei au avut această plăcere. Era chiar și probă de examen. Poate pare ciudat, dar mie mi-a plăcut foarte mult, pentru că simțeam că nu ai cum să cunoști mai bine corpul uman decât dacă-l studiezi „pe viu". Nu se compară cu niciun atlas, oricât de fidel ar încerca să ilustreze corpul uman.

Care e cea mai stupidă întrebare pe care ai primit-o atunci când i-ai spus cuiva că ești medic legist?
„A, da? Super tare! Și totuși, nu puteai să-ți alegi altă specialitate?"

Deci nu e o meserie cu care să agăți.
Nu.

Care sunt situațiile în care se cere o necropsie?
De obicei, în cazuri în care este vorba despre o moarte violentă (în cadrul accidentelor rutiere, agresiuni, intoxicații, omor, suicid etc.), când cauza morții este necunoscută, când este vorba despre cadavre scheletizate sau neidentificate, decese survenite în locuri publice sau izolate, când moartea este pusă în legătură cu o deficiență în acordarea asistenței medicale și în aplicarea măsurilor de profilaxie ori de protecție a muncii etc.

Care a fost cea mai ciudată cauză a morții pe care ai identificat-o până acum?
Cauză ciudată n-am întâlnit, în schimb pot spune că felul în care au ales unii să moară mi s-a părut ciudat și interesant în același timp. Ultimul caz care m-a impresionat: un bărbat care, în urmă cu 20 de ani, și-a pierdut soția din cauza hipotermiei (a fost găsită în zăpadă). Soțul, din spusele aparținătorilor, a fost foarte afectat și tot spunea că „soția îl cheamă la ea". Până când, într-o noapte geroasă, a plecat de acasă fără nicio explicație. A fost găsit după zece zile sub zăpadă, în locul în care murise soția lui.

Cum îți schimbă meseria asta felul în care privești moartea? Și posibilitatea vieții de după?
Eu cred că am cea mai frumoasă meserie din lume, pentru că zilnic înțeleg cât de fragil este omul, iar asta mă face să-mi trăiesc viața din plin. Toți vom muri într-o zi și cred că trebuie să ne împăcăm cu asta, nu trebuie să ne fie frică. Este normal să suferi atunci când pierzi pe cineva drag, dar moartea este inevitabilă și nu cred că poate fi ignorată.

Ce se întâmplă cu organismul uman după moarte?
Moartea nu este un moment, ai închis ochii și gata, ai murit. Moartea este un fenomen, ea se instalează, are niște etape. Există o perioadă de agonie până la moartea clinică (în care se opresc ireversibil funcțiile vitale), apoi moartea cerebrală (moartea celulară a creierului), moartea somatică (succede imediat morții creierului), moartea celulară (moleculară) și moartea biologică, în care toate celulele și țesuturile sunt moarte. În acest timp apar niște modificări postmortem - noi le numim semne ale morții reale. În funcție de prezența/absența lor, medicul legist poate aproxima data și ora decesului.

Odată cu oprirea circulației în organism, sângele stagnează în vase, difuzează în țesuturile moi și așa apar lividitățile. Pe lângă asta, apare rigiditatea, răcirea cadavrului, deshidratarea și autodegradarea. După 24 de ore sau chiar mai devreme, în funcție de temperatura mediului ambiant și alte condiții, apare putrefacția.

Erecția post-mortem: o chestie care chiar se întâmplă sau legendă urbană?
Să știi că există un sâmbure de adevăr. Una din modificările postmortem este instalarea rigidității. Rigiditatea cadaverică se caracterizează prin contractura și creșterea masei musculare. Asta cuprinde toți mușchii corpului. Așa că, în etapa asta, apar unele manifestări asemănătoare cu cele vitale: piloerecția, retracția scrotului, micțiune, ejaculare, defecație, expulzia fătului.

Care sunt cele mai oribile moduri în care să o sfeclești?
Chiar vorbeam zilele astea cu mentorul meu care mi-a spus: „Lavinia, o moarte ușoară este un cadou de la Dumnezeu". Și are dreptate. Adică, știi cum se spune „te culci și nu te mai trezesti". Cel mai greu de privit sunt sunt cazurile cu morți violente, de exemplu, cele din accidentele rutiere, agresiuni fizice (unde leziunile traumatice sunt produse cu corpuri înțepătoare – tăietoare, cum este cuțitul, corpuri despicatoare, cum este securea, și multe altele).

Ce crezi, care sunt șansele unei apocalipse zombie, de fapt?   
Știi, am avut discuția asta și cu niște prieteni, când au apărut tot felul de articole despre subiectul ăsta și despre studiile celor din Ohio cu privire la virusul Ebola și boala vacii nebune, și, evident, The Walking Dead. Personal, nu cred că zombie or să apară prea curând. Medicina este îndeajuns de avansată pentru a crea un virus care să aibă efecte devastatoare asupra organismului, dar să fim toți programați genetic ca în momentul contactului cu virusul să ne transformăm în zombie… nu cred. Dar malformații, disfuncții ale organelor, orice altceva care să ne omoare, asta poate.