„Pentru Ucraina e Al Treilea Război Mondial”: O zi în Cernăuți, cel mai apropiat oraș de România

De mai bine de-o săptămână e război în Ucraina. Abia în a șaptea zi, în urma negocierilor, Rusia a fost de acord să permită organizarea de coridoare umanitare. Acesta este, de altfel, și singurul rezultat notabil obținut în urma discuțiilor. În ziua în care se discuta asta, pe 3 martie, am mers cu un convoi umanitar în Cernăuți, orașul aflat la doar patruzeci de kilometri de România. 

Convoiul format din 11 tiruri, șapte din partea Crucea Roșie din România și patru din partea colegilor din Italia, s-a pus în mișcare către Cernăuți în jurul prânzului.

Atmosfera de război se vede încă de când intrăm în Ucraina. Soldații patrulează cu mitraliere, iar la poarta care permite accesul în Punctul de Trecere a Frontierei Porubne, corespondența cu Punctul de Trecere a Frontierei Siret, din România, sunt adunați aproape două sute de oameni. Deși afară ninge mărunt, speră să li se permită să intre cât mai rapid către ceea ce consideră drumul spre un loc sigur. Adică undeva în România sau într-o țară din Occident.

Trecem pe lângă coloana de mașini care își așteaptă, de asemenea, rândul pentru a putea trece frontiera ucraineano-română. Față de primele zile ale conflictului, coada este acum mai mică. Are „doar” vreo patru sute de metri. Poate fi considerată mai mult decât rezonabilă dacă ții cont că sâmbătă, pe 26 februarie, avea peste zece kilometri și era pe mai multe rânduri. 

Nimeni nu știe însă dacă exodul s-a diminuat doar temporar sau dacă se va relua în forță, mai ales că estimările Uniunii Europene arată că din Ucraina vor pleca din calea războiului circa șapte milioane de oameni. Un milion și-au căutat deja siguranța în altă parte.

Lăsăm coada de mașini în urmă, dar imediat pe partea dreaptă, pe un drum care duce într-un sat de frontieră, se vede o mini-baricadă ridicată din saci umpluți cu nisip, dar și sârmă ghimpată. În jurul ei sunt mai mulți bărbați, iar unul poartă o mitralieră. Alături e un butoi în care arde focul, la care oamenii se încălzesc. Tirul își continuă drumul spre Cernăuți, acolo unde convoiul umanitar este așteptat să descarce alimentele și celelalte produse destinate vecinilor atât de greu încercați.

Lipsesc plăcuțele cu numele localităților, plăcuțe pe care le știam de acum două săptămâni, de la ultima deplasare spre Cernăuți. Explicația e simplă: autoritățile au cerut ca toate aceste indicatoare să fie scoase pentru ca invadatorii ruși să nu se poată orienta în teren. Ciprian, bărbatul din Sibiu care conduce tirul cu ajutoare, spune că dacă rușii vor ajunge aici Ucraina va fi deja pierdută.

Toată lumea speră să nu se ajungă la război – sau, mă rog, să nu ajungă la ei războiul care deja se întâmplă în Ucraina, în anumite orașe. Pentru oamenii din Cernăuți, cu care am discutat în timp ce marfa era descărcată din tiruri, speranța asta e cea mai puternică acum. Deși aici este liniște, oamenii spun că trăiesc cu teamă, mai ales că în ultima vreme sirenele de alarmă sună tot mai des.

„A fost strașnic când s-au auzit sirenele, iar mamele au coborât pe trepte în subsoluri, e foarte emoționant”, a mărturisit un cernăuțean.

Teama este mai ales printre mame și copii. Gheorghe Andronic este român, dar locuiește în Ucraina și spune cam care este situația în momentele în care sună alarmele. „De trei ori au fost sirenele aseară, iar fiecare femeie, care-i mamă, care-i bunică, care-i soție, toți plâng pentru ce e în țară, la cineva îi dus bărbatul la război, cineva o pierdut pe cineva, vrem cât mai repede să se gătească chestia asta”, mărturisește el. „Mă gândesc că i-a venit mintea la cap la prostul de Putin și va fi pace.”

Un bărbat născut în Kiev, dar care trăiește de doi ani la Cernăuți, este îngrijorat pentru apropiații aflați în zona de conflict. „Mama este lângă Kiev și acum se bombardează. Am un prieten în regiunea Sumî și zice că sunt formate multe blocuri ale armatei ruse. Dacă va fi rău la Odesa și la Jîtomîr, poate să se apropie și de Cernăuți”, îmi zice bărbatul.

Liniștea din Cernăuți este una aparentă și poate să dispară în orice secundă. Pentru a fi pregătiți în caz de nevoie, oamenii pun mâna pe armele oferite de autorități. Gheorghe și familia sa sunt un exemplu concret. „Sunt centre de recrutare, bărbații se strâng singuri, nu îi ia nimeni cu de-a sila. Sunt cereri mari, stau câte patru–șase ceasuri, numai ca să le dea armament și să meargă înainte, care nu pot rămân aici pe loc și ajută cu ce pot”, îmi spune el. „Eu pentru copiii și familia mea cu dinții îl prind și îi rup gâtița, dacă aș putea să fac așa ceva.”

„Eu am doi copii. Fiica stă cu automatul în mână și stă și ginerele și eu știu ce înseamnă asta. Sunt pregătiți de război”, îmi mărturisește el. „Nimeni nu ridică mâinile și spune: «Poftim, veniți, vă așteptăm cu pâine și cu sare.» E pământul nostru, nouă ne-a fost bine fără ruși, nu ne trebuie pe ei aici.”

În Cernăuți, orașul cu o importantă comunitate de români, l-am întâlnit și pe George, 63 de ani. El și își amintește de alte două războaie recente. „E greu de trăit, mai ales pentru noi cei care am trăit când eram tineri experiența de pe vremea Soiuzului (URSS – n.r.) în străinătate, în Afganistan, și când vezi războiul la tine în ogradă. E imposibil de lămurit, mai ales că atâtea zeci de ani am fost prieteni, iar emigrația Rusia-Ucraina, Ucraina-Rusia nu a fost nicio problemă”, îmi explică el. „Ce face prezidentul Rusiei nu se poate înțelege, el este un al doilea Hitler real.”

George îmi spune că una a fost ce s-a întâmplat în 2014 și cu totul altceva e acum, în caz că încă mai vezi confuzie între oameni pe subiectul ăsta. „Când a fost războiul acum opt ani se socotea ca o mică distracție, însă azi e de neînțeles cu ce ocazie a intrat el în ograda Ucrainei și cere să îi dea pământul. Este credință că în scurt timp se va liniști”, adaugă bărbatul.

Nimeni nu se gândea că imagini din cel de Al Doilea Război Mondial vor mai fi văzute în zilele noastre. Totuși, se întâmplă. „Este imposibil de greu și de suportat războiul. Tot ceea ce se vede la Harkov este al doilea Stalingrad. Ce se face azi în Ucraina este imposibil de suportat, greutățile și suspinele ce duc mamele și bătrânii care au văzut ce s-a executat în 1945 se face și în ziua de azi, iar pentru Ucraina e Al Treilea Război Mondial”, îmi spune un ucrainean din Cernăuți. 

Argumente de ordin istoric sunt evocate de oameni când își pun speranțele că această zonă nu va fi ținta unor atacuri cu rachete. „Ucrainenii și românii din Bucovina toți spun că aici nu are ce căuta rusul, că nu-i pământul lor după Nistru, este pământul României, Polșei (Poloniei – n.r.) și Ungariei. Putin nu are ce căuta aici, că dacă vine se pornește și la Polșa, România și Ungaria”, detaliază George. „Este imposibil de spus ce are de gând, că mai mult de un individ fără minte în cap nu se poate de explicat.”

Înainte de războiul pornit de Rusia în Ucraina, George lucra ca paznic la o fabrică de construcții. Fabrica și-a sistat momentan activitatea din cauza lipsei motorinei. De altfel, penuria de combustibil este una care creează mari probleme, iar ucrainenii se bazează în special pe ajutoarele pe care le vor primi din alte țări.

Pe străzi, oamenii circulă, așteaptă în stațiile de autobuz, se mișcă și încearcă să trăiască cât de cât normal.

Vasili Ivanovici Kalanciuc este un om de afaceri din Cernăuți. El crede că actuala invazie se va întoarce împotriva Rusiei ca un bumerang. „Toate problemele sunt create de ruși, dar Ucraina va avea de câștigat, iar mai târziu problemele se vor muta în Rusia, unde domnul Putin va răspunde pentru tot ceea ce se face în țara ucraineană”, crede acesta. „La Cernăuți, până să înceapă războiul, nu se câștiga rău, cinci–șase sute de euro salariații sau trei–patru sute de euro pensionarii. Nu voi pleca niciodată din Cernăuți, iar dacă orașul va fi bombardat voi fi ultimul om care voi închide ușa în Ucraina.”

Vasili mă lasă cu o urmă de optimism. El crede că Putin trebuie să facă o masă rotundă, să fie discuții și să se clarifice totul, dar nu prin război.

Putin a readus războiul în Europa. A încercat să cucerească Ucraina în timp record, dar ce-a făcut mai repede a fost să strângă toată Ucraina la un loc ca să lupte cu armata lui și aproape toată lumea contra Rusiei. Vor mai fi zile de luptat, din păcate, și zile de rezistat, din fericire.