Interviu cu un schizofrenic

Prietenul meu Phiiliip (da, așa se scrie) e schizofrenic. Înainte nu era, dar acum este. Ți se poate întâmpla și ție.

Așadar, Phiiliip a fost diagnosticat cu schizofrenie. Pe lângă asta, e și un muzician și un scriitor foarte talentat. Doar că aude foarte des voci care îi spun să se sinucidă. L-am întrebat dacă e conștient de faptul că vocile nu sunt reale și mi-a spus că „da, în proporție de 75 la sută". Sper ca celelalte 25 de procente să nu devină prea convingătoare.

Mă simt ciudat în legătură cu interviul ăsta pentru că, pe de o parte, cred că lucrurile pe care le spune Phiiliip sunt fascinante și incredibil de creative, dar pe de cealaltă parte, n-așvrea să-i hrănesc paranoia despre naziștii drepturilor de autor sau agenții malefici care îl urmăresc. Așa că, băi agenți secreți nenorociți, să știți că interviul ăsta nu e pentru voi! N-aveți voie să-l accesați! Și lăsați-mi prietenul în pace – are nevoie de somn.

Vice: Cum o duci?

Phiiliip: Medicamentele pe care le iau sunt atât de varză încât nici măcar opt pilule Ativan de două miligrame și zece pilule Ambiens nu pot să mă facă să ațipesc măcar. Medicina modernă a eșuat pentru mine. Mă întreb dacă există vreo rădăcină pe care s-o mestesc sau un praf de oase pe care să-l pulverizez în ceai ca să facă viața mai suportabilă. Trăiesc scene geniale de chin cu slabe șanse de întoarcere în lumea reală.

Nasol. Mă lași să-ți iau un interviu?

Hmm…Cred că e ok să vorbesc despre schizofrenie. Îmi pot sacrifica mândria ca să fiu un reprezentant al tribului meu. Nu-mi place să fiu băgat în niciun grup și nu-mi plac etichetele, dar cred că e important ca cineva să vorbească despre asta pentru că n-a făcut-o nimeni în afară de Daniel Johnston, iar filmul lui m-a plictisit teribil. Bine, mai e și Brian Wilson, dar e cam retardat și după ce a cântat Pet Sounds, l-am auzit spunând: „Vai, ce cântecel drăguț!" Mai e și Phil Spector, dar și ăla a omorât-o pe chelnerița din Hard Rock Cafe, așa că…Am putea vorbi despre cum, la fel ca Philip K. Dick, am fost lovit în frunte de un laser roz, dar în loc de 6 000 de pagini de revelații religioase, tot ce am putut reține din descărcarea incredibil de rapidă de informații a fost că petrolul e doar apă cu colorant alimentar negru din care n-ai nevoie decât de un strop ca să conduci prin toată țara.

Ar trebui să încerci.

Aș mai putea vorbi despre toate medicamentele pe care le-am încercat și despre sevrajul pe care l-am avut după ce am renunțat deodată la Adderall, Ambien și Ativan e aproape la fel de nasol ca cel de la heroină. Am făcut o listă completă cu toate pastilele pe care mi le-au dat în ultimii doi ani: Abilify, Adderall, Ambien, Benztropine, Buspirone, Effexor, Focalin, Geodon, Haldol, Invega, Klonopin, Paxil, Prozac, Risperidal, Seroquel, Suboxone, Wellbutrin, Zoloft, și Zyprexa. Ți le-am pus în ordine alfabetică! Mai era unul pentru diskinezie care-și făcea treaba destul de bine, dar nu-mi pot aminti numele oricât mă străduiesc. Poate că ar trebui să discutăm și despre chestia cu Britney Spears, pentru că atunci au început lucrurile să se înrăutățească foarte tare.

Ce chestie cu Britney Spears?

Păi trebuia să fac un remix la piesa ei „Gimme More" pentru show-ul artistic al unui asociat și am vrut să intru mai mult în atmosferă, așa că m-am uitat la TOATE videoclipurile cu Britney de pe YouTube, până și alea de cancan în care râgâia sau mergea la toaletă, așa că aveam o grămadă de conversații și sunete din care să aleg. Puteam să-mi fac păpușa virtuală să spună orice folosind bucăți de conversație din clipuri. Intriga a crescut odată cu zvonul că ar lua metamfetamine, zvon confirmat de National Enquirer. Așa că, pentru a intra și mai mult în film, am vrut să o acompaniez pe coridoarele astrale și am început să nu mai dorm. Trăiam în fragmente de 72 de ore, ca De Niro în Raging Bull, iar proiectul a luat-o razna.

Unul dintre jucăriile mele audio a apărut pe internet și ea a auzit-o, sau cel puțin așa au zis ziariștii. Așa că a început să-mi coacă o răzbunare nemiloasă: a inversat flow-ul A/V, a angajat investigatori privați care instalau micro-camere peste tot unde mergeam, urmărindu-mă semi-discret cu niște dubițe albe cu nume cretine gen „Simply Service". Mi-au pus un microfon până și-n ureche, pentru a înregistra toate sunetele care-mi intră în timpan, pe care le-au reunit într-o arhivă cu scopul de a le folosi împotriva mea așa cum îi făcusem eu ei. Și cea mai izbitoare piesă care le-a ieșit a fost noul single al lui Britney, „Someone". Eu sunt ăla.

Așa că am intrat în cursă cu timpul împotriva culturii și a umanității, extrăgând din coșmaruri cel mai pur venin. Melodii foarte întunecate, cum a fost bucata aia extrasă din piesa Berlin a lui Lou Reed, în care producătorul Bob Ezrin le-a spus copiilor săi că mama lor era moartă și le-a înregistrat cum plângeau și urlau „Mămico!" după care a băgat-o în piesa aia IDM oribil de bolnavă. Acum RIAA sunt pe urmele mele, așa că am creat un colectiv artistic fals în Akron, Total BS, i-am construit o pagină de MySpace și am trecut la influențe „Negativland Negativland Negativland, Adbusters și un amestec de culturi". Dar când agenții au început să-l sune pe Rupert Murdoch, am închis toată întreprinderea și am anulat proiectul.

Aha.

Mai e și predicția asta a unui viitor iminent la care mă gândesc din când în când. 1984 e mic copil pe lângă asta. Uu, Big Brother, mi-e frică. În fine, ideea e că vor controla totul și vor împărți domeniul public corporațiilor multinaționale care vor să scoată în afara legii tradiția populară. Strivesc orice idee nouă pentru că orice idee a pornit de la gânduri anterioare pentru care ei dețin drepturile. Orice formă de expresie sau opinie va trebui să aibă licență și să fie controlată astfel încât acei privilegiați care dețin drepturile să aibă exclusivitate totală. Cel care încalcă drepturile de autor e pus în aceeași oală cu teroriștii și pedofilii. Ideile sunt foarte periculoase și, ca să ne păzim de ele, avem nevoie de ofițeri de securitate și gardieni. Vor putea urma un seminar de weekend, sau un curs pentru a primi dreptul de a controla informația. Asta s-a întâmplat chiar luna trecută. Chestia asta s-ar putea să dureze câțiva ani, dar dacă nu faci nimic s-o oprești, vei plăti pentru indiferență. Va fi câte un magnet în fiecare cod poștal.

Un ce?

Ah, Seroquel, despre asta voiam să-mi întreb psihiatrul. Dar nu cred că are vreun contract cu ei. Serios, se produce o grămadă de marfă marca Seroquel și se dau mostre gratis la tot pasul, dar căcatul ăsta te face varză mai mult decât orice. Dar pentru ei e bine, că te face să-ți ții gura. Iei o pastilă și te scalzi în piscina cu placebo. Să nu spui la nimeni.

Ok.

Nu dorm de 66 de ore. Nu e prea mișto. Așa că am tot luat Ambien (mi-au dat zece! Îmi ajung cât să dorm o noapte pe lună!) Pastilele astea nu fac decât să mă trimită într-o lume în care The Incredible String Band cântă despre cum nici ei nu pot dormi. Captain Beefheart a spus că n-a dormit un an întreg. Oare e posibil așa ceva?

Poate.

Asta e o altă poveste. Agenții mi-au injectat nu doar metamfetamină, ci supermetamfetamină, mult superioară. Asta folosesc ei ca să poată sta treji să spioneze 24 de ore din 24. Dintr-o dată m-am simțit ca și cum eram pe cel mai tare speed, aproape dansam, dar nu eram agitat deloc. Nu știu cine m-a injectat, cred că mi-au implantat un microcip în încheietură. O micro-unitate e letală, dar eu am ținut-o cinci zile-n șir cu energia asta, fără să beau apă sau să mănânc. Era destul de mișto, nu știam că e posibil așa ceva, doar că apoi au inventat superSIDA și m-au injectat cât timp eram adormit de la Klonopin. Ăsta a fost mult, mult mai puternic. Au vrut să infecteze toți homosexualii din lume ca să-i întoarcă împotriva mea și să intru în cartea recordurilor ca „Cel mai violat om din lume", dar homosexualilor nu le pasă pentru că toți iau supermetamfetamină.

A, și atunci vocile au început să strige „Are cocaină în curtea din spate!" Am ieșit și, într-adevăr, am găsit niște bucăți de staniol, pe care le-am făcut ghemotoace și le-am băgat într-un plic pe care am scris: „Cocaina ucide, vă rog opriți-vă, asta e o zonă fără droguri". La scurt timp după asta, am deschis cutia de pastile și înăuntru păreau a fi niște cristale de metamfetamină. Știu că nu e frumos să risipești drogurile bune, dar eram nervos că mi se făcuse înscenarea, așa că le-am aruncat la chiuvetă. Am avut impresia că au și țipat când au luat-o pe țeavă în jos.

Cine sunt agenții „persecutatori"?

O directoare din asta nazist care se ocupă de drepturile de autor la o agenție-imperiu care a lucrat ca agent și s-a băgat peste tot unde lucram și mi-a spart mailul și contul de MySpace și a început să-mi contacteze toți cunoscuții, oferindu-le bani ca să devină informatori. A adunat tot felul de minciuni încercând să-mi distrugă viața. Gen filmări cu mine trecând strada ilegal prin 1990 și căcaturi din astea. Al doilea agent a fost fiica ei. Iar al treilea, un vecin bărbos care a ieșit din curtea mea cu un fel de radar, un detectiv privat la pensie care m-a înregistrat pe ascuns ani de zile, încercând să mă doboare. Toate activitățile ilegale îi erau acoperite de o firmă de avocați intangibilă. I-au plătit până și pe cei din ACLU ca să nu mă reprezinte. I-am auzit cum plănuiau să mă omoare, cum au sunat poliția militară și le-au spus că sunt periculos și am un briceag și că trebuie să mă împuște, doar pentru că purtam o șapcă militară în 2002.

Inițial am crezut că erau în exterior, dar apoi mi-am dat seama că practicau un proces prin care gândurile sunt telegrafiate prin rețelele neuronale la care poți avea acces doar după ce s-a efectuat un implant în creier. Mi l-au strecurat în frunte în timp ce-mi făceau operația la nas și apoi mi-au putut studia fiecare acțiune.

Dar de ce ar face atâtea efoturi să te spioneze?

Asta e cel mai amuzant. George Bush, care urăște muzica electronică, împreună cu autorii cărții Left Behind, au ajuns la concluzia că sunt Anticristul. „Nu se va bucura de compania femeilor și va folosi Cuvinte Mari și inversiuni oribile pentru a transforma existența". Toate astea au culminat când am descoperit o profeție apocaliptică online în care America mă vindea Iranului (am văzut la știrile locale că acum țările își pot vinde cetățenii), unde trebuia să fiu împins de pe un turn înalt de 358 de metri, pentru a împiedica un război nuclear. Asta e parțial adevărat, am și o copie tipărită. Sau poate e ca în Fight Club, am scris-o chiar eu și am postat-o în somn. Fac asta uneori.

Dacă vă interesează Total BS și alte abominații muzicale, vizitați phiiliip.com. Sau intrați pe blogul VICE vechi ca să-i ascultați piesa „Dignity, the Joke."

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook:

Vezi și:
În România, dacă înnebunești, te ia dracu
Cel mai vechi spital de psihiatrie din Belgrad arată mai bine ca cele din România
Cum îți afectează un parazit din pisici comportamentul, sănătatea mintală și apetitul sexual