​Ce înseamnă că te masturbezi prea mult

În al cincilea volum din seria Lupta Mea, scriitorul norvegian Karl Ove Knausgaard scrie despre cum s-a masturbat prima oară. Era într-o baie, față în față cu o femeie semidezbrăcată, cu sânii mari, pe o plajă. „Mi-am înfășurat degetele în jurul penisului și l-am frecat în sus și-n jos", începe pasajul care se încheie cu concluzia triumfătoare a lui Knausgaard că „procesul a fost incredibil de ușor".

Cumva, e incredibil faptul că un tip care a devenit o senzație literară mondială prin documentarea propriei vieți în detaliu a așteptat până la finalul unei serii de șase volume ca să scrie despre cum a făcut laba – și la fel de uimitor e faptul că fragmentul a fost publicat în prima ediție a revistei Playboy care nu conține nuditate. Și totuși are mult sens, pentru că masturbarea e, în continuare, stigmatizată intensiv.

Deși mai multe organizații, de la Reddit până la Universitatea din Indiana au încercat să explice cam cât de des e normal să te masturbezi, e greu să cuantifici masturbarea, a zis profesorul Thomas Laqueur de la Universitatea Berkeley. Acum ceva vreme, s-a făcut un sondaj și cel mai greu a fost să scoată răspunsuri de la respondenți când i-au întrebat cât se masturbează și ce salariu au.

Deși am cunoscut, la viața mea, mulți oameni pe care i-aș putea numi experți în masturbare, Laqueur e o adevărată autoritate în domeniu: În 2003, a scris Sexul solitar: O istorie culturală a masturbării . Când l-am sunat, tocmai se întorsese de la plimbarea cu câinele, pe care îl scosese cam târziu din cauză că fusese la Operă cu o noapte înainte.

„E considerat ciudat să faci lucruri singur", mi-a zis el. „De multe ori, oamenii se masturbează nu pentru că nu au cu cine să facă sex, ci din plictiseală sau supărare – nu pot scrie, nu pot dormi, nu le convine nimic." A notat că „masturbarea înainte de scris e un obicei răspândit în literatură."

L-am întrebat pe Laqueur ce înseamnă să te masturbezi prea mult. „E o întrebare dificilă", a recunoscut el. „Vorbește despre rădăcinile dorinței și despre diferența dintre oameni și animale."

Conform lui Laqueur, conceptul de masturbare excesivă e relativ nou pentru că, în perioada antică, marii gânditori nu erau preocupați de acest subiect. „Nu zic că Platon nu se gândea la sex", a specificat el. „Dar nu se gândea la această formă de sex." Așadar, arta sexului solitar n-a fost în vizor până în perioada Iluminării.

Schimbarea discursului asupra ei își are rădăcinile într-un tract din 1712, scris de un doctor anonim, care a descris masturbarea drept o boală pe care a numit-o onanism, după povestea biblică a lui Onan, care, în loc să se căsătorească cu soția fratelui său mort și să-i crească acestuia copiii ca pe propriii săi copii, a ales „să-și verse sămânța pe pământ". Cum asta se petrecea în Vechiul Testament, pe când Dumnezeu era neîndurător, așa că l-a omorât drept pedeapsă.

Până atunci, oamenii interpretaseră povestea ca pe o parabolă despre cum n-ar trebui dă fugi de propriile responsabilități. Dar doctorul anonim a interpretat textul ca pe o dovadă că Dumnezeu te pedepsește dacă te masturbezi. „A fost un gest total cinic", mi-a zis Laqueur. „Tipul și-a zis: Oare cum aș putea face bani? Știu! Pot spune că masturbarea cauzează boli!"

Pe la jumătatea secolului, masturbarea devenise tabu în toată Europa. Filozofii ziceau că e „un obicei oribil din punct de vedere moral, patologic și periculos, care va duce la putrezirea civilizației", susține Laqueur. Immanuel Kant a fost și el foarte critic în privința obiceiului, pe care l-a comparat cu sinuciderea. Laqueur a zis că pentru Kant, „ideea era că nu puteai folosi pe cineva drept obiect. Dacă te sinucideai, te tratai și pe tine ca pe un obiect, dar măcar aveai scuza că erai într-o situație disperată. Masturbatorii doar inventau motive ca să se trateze ca pe niște obiecte, ceea ce înrăutățea situația."

În mod curios, campania împotriva masturbării nu era neapărat legată de sexualitate. „În Europa secolului XVII, se făcea mai mult sex pe cap de locuitor decât în trecut", a zis el. „Problema era că persoana care se masturba se deconecta de la lumea reală, așa cum se supără adulții azi pe copii că stau toată ziua la calculator sau pe telefon. Oamenii erau de părere că masturbarea produce o persoană nedezirabilă pentru societate."

Cu trecerea timpului, atitudinile societății față de masturbare au rămas neschimbate. În timpul Războiului Civil, unii soldați erau instituționalizați pentru „turbare masturbatorie", a explicat Laqueur.

În zilele noastre, privim laba cu un ochi mult mai liberal. Asta datorită cercetărilor sexologului Alfred Kinsey, care a făcut studii exhaustive asupra sexualității umane la Universitatea din Indiana. „Puterea descoperirilor lui Kinsey a fost recunoașterea faptului că masturbarea e un obicei foarte des întâlnit, care nu cauzează niciun fel de boli", a zis dr. Eli Coleman, profesor la Universitatea de Medicină din Minnesota. Coleman a organizat la un moment dat o conferință academică pe tema masturbării și a promovat-o drept „instrument de acceptare a propriului corp și a propriei sexualități: e o formă sănătoasă de expresie sexuală."

Bineînțeles, există limite și pentru masturbare și, de obicei, limitele alea intervin când avem de-a face cu sângerări. Directorul clinic al Centrului pentru Sănătate Sexuală din Los angeles, Alexandra Katehakis a auzit multe povești de groază despre bărbați cu penisul însângerat și plin de bășici sau despre femei care au folosit vibratoarele până și-au ars pielea. Ea a explicat că nici măcar nu e vorba de o dependență de orgasm, ci de „un comportament compulsiv repetitiv".

Katehakis a mai avertizat că bărbații care se masturbează prea des la pornografie pot avea probleme de erecție în contexte sexuale reale. „Am întâlnit destul de des situația asta. Dacă tineri de douăzeci și treizeci de ani au probleme cu erecția, ar trebui să se întrebe câtă pornografie consumă."

Ar trebui s-o ascultăm pe Katehakis, pentru că nu e vreo luptătoare anti-masturbare, ci o terapeută sexuală licențiată. „Pornografia și masturbarea ar trebui să fie o parte plăcută din sexualitatea sănătoasă a unei persoane", a declarat ea. Dar trebui să te asiguri că masturbarea nu interferează cu viața ta de zi cu zi și să folosești lubrifiant.

Unul dintre motivele pentru care oamenii nu știu să se masturbeze corect e că nu au fost niciodată încurajați să învețe despre asta. „Adulții se rușinează de masturbare încă din prima zi ", a zis Elise Franklin, terapeută sexuală din LA. „Când ai doi ani și părinții văd că te atingi, te ceartă sau îți spun că e rușine. La școală, subiectul e tratat cu disconfort și chicoteli."

Indiferent de lipsa de demnitate cu care e tratat subiectul, se pare că nu există masturbare excesivă. După cum spune Franklin, nu există un singur mod de masturbare: „Sunt mii de stiluri și frecvențe diferite pentru masturbare și niciuna dintre ele nu e greșită."

Urmărește-l pe Drew Millard pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre masturbare pe VICE:
Beneficiile științifice și personale ale abstinenței de la masturbare
Interviu cu tipul care nu s-a masturbat și n-a făcut sex 100 de zile
Pericolele masturbării
Tehnici de masturbare pentru fete