​Cum mai e viața în orașul sirian asediat Alep

„Băiatul nici n-a știut ce l-a lovit. Știa că mergea la școală și deodată s-a trezit fără un picior. E o traumă îngrozitoare pentru un băiețel de șapte ani", a zis dr. Hamza Kataeb, 29 de ani, în mesajul vocal pe care mi l-a trimis pe Facebook. Dr. Kataeb e managerul unui spital cu 32 de paturi din estul orașului Alep și îi ținea locul altui doctor; când am luat legătura cu el, deja lucra de 72 de ore. În mesaj, vocea îi era clar afectată de epuizare în timp ce îmi povestea despre o victimă recentă a atacurilor aeriene rusești. Mai avea douăzeci de ore din tură.

Kataeb face parte dintr-un grup foarte rar. Nouăzeci și cinci de procente dintre doctorii din Alep au plecat, au fost evacuați sau luați ostatici de la începutul războiului, conform organizației non-profit Doctori pentru Drepturile Omului. Și Kataeb a fost persecutat: după ce a participat la niște demonstrații anti-guvern, a ajuns în vizorul autorităților și a trebuit să renunțe la rezidența medicală. Conform unui raport recent al ONU, atacurile aeriene au distrus marea majoritate a spitalelor din Alep și astfel, spitalul unde lucrează Kataeb e unul dintre puținele instituții care mai furnizează servicii de sănătate în oraș. Kataeb mi-a zis că, de când au început atacurile aeriene rusești, tratează un număr mult mai mare de persoane decât până acum.

În ianuarie, aceste atacuri rusești au obligat peste treizeci de mii de sirieni să fugă în Turcia, unde trăiesc în tabere în condiții îngrozitoare, fără alimente, dușuri și toalete. Presa de cealaltă parte a graniței le documentează chinul.

Dar condițiile din Alep și zona rurală din jur sunt și mai îngrozitoare.

De când regimul și miliția aliată lui au tăiat principalele căi de comunicare din Turcia către Alep, prețurile alimentelor de bază au crescut enorm. „S-au retezat toate căile de comunicare în afară de un drum foarte inaccesibil și periculos ", a zis Amr Yagan, un activist și avocat din Alep, născut în Dubai, care colaborează cu organizațiile caritabile locale. Când a început intervenția rusă, organizațiile cu care colaborează Yagan au făcut rost de alimente, combustibil și lemne. Dar cum căile de acces sunt blocate, a devenit foarte dificil să transporte ajutoare în oraș. Combustibilul e tot mai greu de găsit și, conform unui șofer de taxi căruia i-am luat interviu printr-un translator pe Facebook, s-a triplat ca preț.

Blocada parțială a fost combinată cu bombardarea constantă a infrastructurii civile, atât în Alep, cât și în alte părți ale Siriei controlate de rebeli. Luna aceasta, după ce atacurile aeriene au lovit două spitale în nordul Siriei, inclusiv unul susținut de Medici fără Frontiere, organizația a spus că atacurile „nu pot fi considerate decât intenționate și au fost efectuate de coaliția pro-regim care e activă în regiune." Pentru că se teme de mai multe atacuri, MFF refuză să-i dea guvernului sirian coordonatele de GPS ale instituțiilor sale.

Bombele cad atât pe spitale, cât și pe școli. În data de 11 ianuarie, Al Jazeera a raportat că 15 persoane, dintre care 12 copii, au murit după ce o rachetă rusească a lovit o școală din Ain Jara, la câțiva kilometri de Alep. Pe 14 februarie, avioanele rusești de război au bombardat o școală în Orem Al Kubra, un oraș de lângă Alep, și au rănit cinci copii. Ismael Barakat, un activist din Alep care a fost martor la dezastru, mi-a povestit pe messengerul Facebook: „Sângele copiilor era amestecat cu stilouri, cerneală, cărți și hârtii."

„E o stare de panică și de presiune psihologică", a zis Amr Yagan, activistul. „Școlile noastre funcționează cu dificultăți majore din cauza bombardamentelor și copiii se tem să mai meargă la școală, ceea ce le afectează grav educația."

În fiecare zi, tot mai multe bombe cad în partea estică a orașului Alep, cel mai vechi oraș locuit din lume, și transformă cartierele în cimitire de praf și ruine. De curând, un membru al apărării civile din Alep mi-a zis că atacurile aeriene au țintit orașul de cel puțin șase ori pe zi și s-au concentrat asupra cartierelor civile și rezidențiale. După primele bombardamente, avioanele așteaptă să se adune primii oameni ca să salveze răniții, după care bombardează din nou. Aceasta e infama strategie care l-a ucis și pe fotojurnalistul canadian Ali Moustafa și care a fost folosită în luna decembrie împotriva unui spital MFF din Homs.

Un activist mi-a povestit despre o dimineață în care el și alți activiști au văzut elicopterele guvernului care bâzâiau ca niște insecte pe cerul de deasupra orașului. Unul a lansat o bombă peste un grup de mașini ale civililor. „Am văzut o scenă îngrozitoare când am mers să verific situația răniților: o mamă care își strângea copilul la piept cu toată forța din cauza fricii și a exploziei puternice. Ambii erau arși pe corp ", a zis el.

Când au fost întrebate despre victimele atacurilor lor, guvernul rus și cel sirian au răspuns așa cum răspund guvernele. Neagă că ar fi ucis civili și susțin că bombele lor ucid doar teroriști – iar de la evenimentele din America din 11 septembrie, teroristul musulman a devenit un diavol folcloric în imaginația internațională, a cărui existență justifică orice tortură, agresiune militară sau crimă.

În timp ce atacurile aeriene rusești evacuau zeci de mii de sirieni pe la mijlocul lunii februarie, ministerul rus al apărării posta pe Twitter: „Lângă Alep, teroriștii își evacuează familiile către nordul provinciei, spre granița cu Turcia, din cauza unei situații complicate. " Chiar și femeile și copiii devin teroriști când sunt priviți prin filtrul PR-ului militar.

Atacurile asupra civililor sunt atroce, dar dacă asociezi civilii cu teroriștii, mulți oameni găsesc justificări pentru astfel de acțiuni. Și nu doar guvernul rus face asta. În luna decembrie, candidatul prezidențial republican Ted Cruz a spus despre ISIS: „Vom turna bombe peste ei fără discriminare. Nu știm dacă nisipul strălucește noaptea, dar vom afla." Nici Donald Trump nu s-a lăsat mai prejos și a promovat ideea că va ucide familiile tuturor teroriștilor. " Nici America nu e străină de atacuri asupra infrastructurilor civile din Siria: în februarie, Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului a raportat că atacurile aeriene americane au ucis 15 persoane când au lovit o brutărie într-un oraș ocupat de ISIS lângă granița cu Irakul. America nu scutește nici spitalele. În octombrie, a bombardat un spital MFF din Kunduz, Afganistan, și a ucis treizeci de doctori și de pacienți.

Sâmbătă, la miezul nopții, s-a stabilit o încetare a ostilităților în Siria în urma unor negocieri între Statele Unite și Rusia. Dar înțelegerea nu include atacurile asupra grupurilor considerate teroriste precum ISIS sau al-Nusra.

Din această cauză, mulți suporteri ai opoziției sunt sceptici în privința armistițiului. Când l-am întrebat, Ismael Barakat l-a numit „un joc murdar pe care îl joacă rușii și americanii ca să elimine revoluția sub pretextul că luptă împotriva terorismului."

Sâmbătă, organizația Căștile Albe a raportat pe Twitter că lucrurile sunt liniștite în comparație cu ultimii câțiva ani, dar că au existat mai multe încălcări ale înțelegerii în țară, iar Rusia și Turcia și grupurile de rebeli se acuză unii pe alții de atacuri.

În ciuda bombardamentelor și a asediului, în Aleppo au mai rămas 320 000 de persoane . Unele sunt prea bătrâne, bolnave sau sărace ca să se mai alpture fluxului de refugiați. Altele au afaceri sau și-au construit case pe care nu vor să le abandoneze pentru o viață precară în Turcia.

Alții au rămas din loialitate. Orice s-ar întâmpla, dr. Hamza Kataeb și colegii lui nu vor pleca nicăieri.

„Nu suntem doar medici, suntem și activiști", mi-a zis el. „Vom sta aici până la capăt. Până când regimul va cădea de tot. Până la sfârșitul revoluției, ca toți cei care au ucis oameni nevinovați să suporte consecințele faptelor lor într-un tribunal."

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre situația din Siria pe VICE:
Am petrecut o zi într-o tabără de refugiați din Grecia
Bombardarea spitalului de campanie din Alep, Siria
Am întrebat un expert militar ce planuri are Putin cu Siria