Printre lucrurile magice din viață – prima dragoste, zăpada în ajunul Crăciunului – se numără și hotdog-ul danez. Rețeta pentru un ristet med det hele (hot dog prăjit cu de toate) ar trebui înscrisă pe toate mormintele străvechi și orice danez știe să ți-o recite ca pe Tatăl Nostru.
În schimb, oamenii știu mai puține despre conținutul crenvurștiului care stă cuminte în chiflă, printre ketchup, muștar, ceapă și castraveți murați.
Publicitate
Fotograful Alastair Philip Wiper a primit acces în fabrica Gøl din Svenstrup, care produce cârnați și crenvurști din 1934. În acest eseu fotografic, Alastrait urmărește fiecare pas al procesului de fabricare, de la tăierea cărnii și amestecarea ei cu ierburi și condimente până la afumarea în cuptor. Fiecare cuptor are capacitatea de a afuma 84 de standuri cu crenvurști, adică 25 de tone.
Astăzi, Gøl e deținută de compania alimentară Tulip, dar fabrica din Svenstrup continuă să producă crenvurști și cârnați marca Gøl și multe altele.
Citește și: Am fost în fabrica de arme a unui comandant militar
Dacă iei în considerare toate varietățile, fabrica produce peste două sute de feluri de cârnați, salam și pepperoni pentru industria alimentară.
Dar Danemarca n-a fost întotdeauna sinonimă cu carnea de porc. Brandul Tulip, care e cel mai vechi din țară (din 1909), e de inspirație olandeză.
„La începutul secolului XX, exportul de costiță înflorea și principalii consumatori erau britanicii", a zis Michael Ravn, șef de comunicații la Tulip. „În zilele acelea, costița olandeză era considerată una dintre cele mai bune. Și atunci a apărut brandul Tulip, care producea costiță după rețeta olandeză și avea un nume care părea de proveniență olandeză (lalea)."
Citește și: Ce-i un iPhone, telefonul pe care ți-ai spart toți banii
Acum, Tulip și Gøl sunt branduri mândre de originile lor daneze, dar își adaptează crenvurștii și salamul pentru piețele internaționale. „Produsele noastre ajung până în Groenlanda și Puerto Rico", a zis Ravn. „E greu să vinzi carne de porc în Orientul Mijlociu, dar noi reușim să exportăm și în Liban."
Publicitate
Dar piața de hot-dogi are și ea o grămadă de preferințe culturale, chiar și pe plan local.Cârnatul roșu – care e colorat pe dinafară cu carmin – e foarte popular în Danemarca, dar se vinde mai greu în țările vecine.
Suedia a interzis inițial cârnații roșii, din cauza coloranților artificiali, dar apetitul pentru acest tip de cârnat a început să crească după jumătatea anilor '90, când producătorii au început să folosească un agent de colorare natural.În Germania, oamenilor le place mai mult bratwurst decât cârnatul roșu.
„Acum câțiva ani, au făcut pe stradă în Germania un test în care le-au oferit oamenilor o mostră de cârnat roșu și un cârnat colorat verde", a explicat Ravn. Majoritatea oamenilor au ales cârnatul verde. Danezii n-ar face niciodată asta. Așa că trebuie să te adaptezi la diferențele de pe fiecare piață, chiar dacă e la sudul graniței cu țara ta."În Danemarca, crenvurștii și cârnații sunt făcuți după rețete foarte stricte. Cârnații roșii și crenvurștii sunt din carne de porc și se îmbracă în maț de oare, dar cei roșii sunt afumați timp de câteva minute; frankfurterii conțin și carne de vită și sunt îmbrăcați în maț de porc.
Ravn e mândru de cârnații, salamul și pepperoni care ies din fabrică. „Cu cât e carnea mai puțin tocată, cu atât există mai puține lucruri pe care le poate camufla producătorul", a zis el. „Ne place să ne afișăm cu mândrie produsele pentru că știm că există câteva mituri și legende urbane despre acest tip de produse. Dar producătorii nu pot ascunde ce se află în interiorul cârnatului."„Se simte și în gust, și în textură. Iar noi suntem mândri de cârnații noștri."