Am încercat singurul serviciu de biciclete cu care poți merge prin aproape tot Bucureștiul

De ceva vreme, îmi spun că trebuie să mă apuc de dat la pedale ca să preîntâmpin criza sfertului de veac. Dar pentru că sunt tânără și cu teamă de angajamente pe termen lung, am zis să încerc ceva biciclete de închiriat, înainte de a mă arunca în valurile tulburi de pe Olx.

În ultimii ani, s-au înmulțit opțiunile pentru închiriat biciclete în Capitală. Găsești de toate și pentru oricine, fie ei turiști care vor să închirieze o bicicletă din Centrul Vechi, oameni care au chef de o plimbare de weekend prin Herăstrău ori corporatiștii care vor să pedaleze până-n Pipera. Totuși, operatorii de sisteme bike-sharing nu prea sunt interesați să ajungă și la cetățeanul care locuiește într-un cartier shaormar ca Berceni.

Nu m-am împăcat niciodată prea bine cu limita de jumătate de oră a celor de la i’Velo și nici cu parcările la care ai acces doar dacă stai prin centru sau în Pipera. Așa că m-am umplut de speranță când a intrat pe piață aplicația Ape Rider, care te lasă să închiriezi biciclete Pegas, să-ți faci treaba cu ele și să le lași până a doua zi chiar și-n Berceni.

Unii s-au dus chiar mai departe, până-n Dobreni, județul Giurgiu, unde a fost identificată, prin GPS, o bicicletă din sistem. O fi fost omul atât de fericit, încât a pedalat 23 de kilometri și n-a simțit când a ieșit din București.

Toată treaba s-a lansat acum o săptămână și aplicația îți scoate mai multe fire albe decât bătrânețea, deși la început pare promițătoare. Adică cine nu ar avea speranță că găsește într-un colț de oraș măcar una din cele 2 000 de biciclete din Capitală?

Eu mi-am făcut cont la ofertă - mi-au oprit un leu pentru depozit și mi-au dat o sută de lei ca să mă plimb 26 de ore cu bicicleta. În lipsa ofertei, o să-ți fie reținuți de pe card 69 de lei - ca depozit, apoi vei plăti 1,9 lei pentru fiecare jumătate de oră de pedalat prin Capitală. Depozitul îl primești înapoi când renunți la aplicație și, evident, dacă nu distrugi vreo bicicletă, cât timp este în posesia ta.

Deși din punct de vedere tehnic lucrurile s-au mișcat rapid, a trebuit să mai aștept o jumătate de oră să fiu sigură că nu vine garda după mine c-am furat o bicicletă din Piața Revoluției. Asta fiindcă aplicația nu mă lăsa să deblochez nicio bicicletă, nici pe cea rezervată deja. Antifurtul inteligent ar fi trebui să se deblocheze automat, însă, aplicația se prăbușea de fiecare dată când încercam să scanez sau să bag manual acel cod QR.

Atunci am apelat la call center, iar băiatu’ de la capăt de fir mi-a spus că problema se va remedia în vreo trei ore. În cele din urmă, am luat o bicicletă random din parcare, dar care s-a nimerit să fie cea rezervată de mine și pe care încercasem să o deblochez de câteva ori. Problema a fost însă că aplicația nu-mi arăta asta, motiv pentru care se scursese deja din timpul rezervării și eu încă nu mă urcasem în șa.

Apoi, dacă ai aplicația pe engleză s-ar putea să te amuzi de expresiile inspirate din interviurile pe care le dă Simona Halep. Nu că aș vrea să zic chestii prea dure despre cei care au creat aplicația, dar pare că au apelat la niște Google Translate.

Sunt vreo 2 000 de biciclete împrăștiate prin oraș și pe care le culegi de unde le-au lăsat alții, chestie pe care o vezi prin aplicație. Sunt niște biciclete de oraș tipice, cu o singură viteză, cu un cadru jos de dame și care-ți amintesc oarecum de un Pegas.

Totuși, un cadru jos înseamnă că îți lovești aiurea genunchii când bagi viteză, frâna de pe spate e cam varză, coșul este fixat pe cadru, nu se mișcă odată cu roata și îți blochează vizibilitatea. Iar dacă nu ai habar de biciclete, atunci îți ia ceva timp să te prinzi cum se ridică șaua ca să nu mai pedalezi din picioare ca un om oropsit.

Pe scurt, nu-s tocmai cele mai confortabile biciclete și te trec fiorii de fiecare dată când te strecori prin trafic.

Am zis că trebuie să pedalez pe un traseu cu iz turistic, așa că am plecat din Piața Revoluției spre Nicolae Bălcescu, apoi m-am pierdut prin cartierul Armenesc, pe la Universitate, prin Centrul Vechi, pe singura pistă de bicicliști cu adevărat funcțională de pe Calea Victoriei și până-n Herăstrău.

Ca să te scutesc de matematică, am pedalat aproape patru ore, adică 14,6 kilometri, la vreo 30 de grade real feel, m-am strecurat prin trafic pentru prima dată în viață și am supraviețuit ca să spun povestea. Asta deși tremuram de frică prin intersecții și am coborât cu bicicleta prin pasaj ca să nu trec prin giratoriu cu vitezomanii din Piața Universității. Totuși, cred că mi-a purtat noroc și întâlnirea cu Dragnea, de care am dat accidental la Curtea Supremă, chiar înainte ca procurorii să ceară șapte ani de închisoare pentru angajarea fictivă a secretarelor de la PSD Teleorman.

Dincolo de ocazionalul claxon de spart timpane, am învățat că nu-i atât de groaznic să pedalezi printre mașini. Totuși, aici nu știu dacă-i bine să-ți pui încrederea într-o începătoare, că nici nu mi-am dus bicicleta la plimbare pe bulevardele unde se accelerează până la o sută de kilometri la oră.

Dar, lasă că face Firea 240 de kilometri de piste de biciclete în București-Ilfov, că doar nu dă degeaba alea 30 000 de vouchere de 500 de lei. Doamne ajută!

După prea multă vreme petrecută pe două roți, am zis să profit de parcările virtuale, care se găsesc prin tot orașul și unde îți poți lăsa bicicleta doar dacă îi închizi antifurtul. Serios, tragi bicicleta pe dreapta, îi pui cricul și îi blochezi roțile, iar dacă o fură cineva, atunci poliția se duce val-vârtej după GPS.

Am zis că scap ușor dacă urmez exact instrucțiunile. Însă, a doua zi, m-am trezit că sunt taxată de aproape 20 de ore, de parcă îmi petrecusem o noapte întreagă pe două roți.

Deja cheltuisem vreo 80 de lei, atunci când am început să sun disperată la call center. Măcar am avut noroc să mă lovească o eroare a aplicației cât încă eram pe cei 100 de lei primiți cadou de la Ape Rider. După vreo câteva ore și vreo două apeluri ignorate, am dat de un băiat înțelegător, căruia i-am jurat că am blocat antifurtul și mi-a înapoiat banii de plimbare după ce s-a asigurat că bicicleta era blocată și în limitele parcării virtuale din Herăstrău.

Ca să nu zici că sunt singura lovită de erori, în secțiunea de recenzii de pe pagina lor de Facebook, am dat de câțiva oameni care se plângeau că sunt taxați de ore bune. Povestea lor era aceeași: și-au lăsat bicicleta într-una dintre parcările virtuale, au blocat antifurtul și au crezut că au scăpat basma curată, până ce s-au trezit a doua zi că se plimbă în continuare, cel puțin în teorie, cu bicicleta prin București.

Pe asta nu am trăit-o, dar am găsit povestea la o tipă, care a încercat vreo jumătate de oră să plece la plimbare cu o bicicletă oprită într-o parcare virtuală din Piața Iancului.

Ea nu a avut probleme cu aplicația, ci mai degrabă cu un paznic de la un restaurant fast-food, care a decis că a venit ziua în care să-și ia treaba în serios. Oricât a încercat să-i explice omului cum funcționează sistemul și că nu fură nicio bicicletă, nu a lăsat-o să plece la drum și a amenințat-o cu Poliția.

Probabil problema asta se va rezolva în timp, când oamenii se vor fi obișnuit cu sistemul de bike sharing de la Ape Rider.

La capăt de plimbare, am tras linie și mi-am dat seama că pot să ies mai ieftin cu alte biciclete de închiriat, doar că-mi place libertatea de a o ridica din orice punct și de a o lăsa în parcări virtuale care se întind din Pipera și până-n Berceni.

i’Velo sunt acele biciclete pe care le vezi parcate în stații amenajate pe la Piața Universității, Piața Romană și în mai multe locuri relativ importante care se întind până în Pipera. Așa ieși mai ieftin: îți poți face abonamente de 80 de lei pe șase luni sau 100 de lei pe an, dar nu poți pedala decât maximum o oră. Apoi, sistemul te pune să lași într-una din cele 12 parcări ale lor, să aștepți 15-30 de minute și să iei alta.

Dacă dai la pedale doar la ocazii speciale, atunci poți să închiriezi o bicicletă cu 6 lei pe oră sau 30 de lei pe zi pentru o plimbare prin Herăstrău, Titan sau Tineretului.

Și pentru că tot suntem o capitală europeană, există și servicii pentru turiștii care vor să se plimbe cu bicicleta. 10 lei pentru o oră sau 60 de lei pentru o zi, cam astea sunt costurile practicate prin Centrul Vechi. Deși, trebuie să recunosc că m-am uitat cu jind la bicicletele pentru turiști, că păreau ceva mai confortabile decât cele de la Pegas.

Între timp, eu mai am vreo 90 de lei în aplicație, așa că voi continua să dau la pedale pe banii altora și poate, ulterior, și pe banii mei. Știu, nu-i tocmai o aplicație care merge șnur, dar totuși îți oferă cea mai mare libertate și e cam singura pe care o poți folosi dacă nu ai chirie în buricul Capitalei.