De ce trebuie să te intereseze, ca român, faptul că Iohannis se întâlnește cu Trump

Președintele Klaus Iohannis se află de câteva zile în SUA, într-o așa-zisă „vizită de lucru", la capătul căreia, adică vineri, urmează să se vadă la Casa Albă cu șeful ăl mare de peste Ocean, Donald Trump în persoană. Între timp, Iohannis a avut deja o întrevedere de control cu directorul CIA, Mike Pompeo, discuție la care a fost prezent și Eduard Hellvig, șeful de la SRI. Per ansamblu, vizita asta e învăluită fix în genul ăla de mister peste care tu, un simplu muritor, nu dai decât atunci când existența ta se ciocnește de universul ăsta plin de Intelligence, informații clasificate și parteneriate strategice: puține informații concrete (asumate public), învelite înr-un limbaj plin de rumeguș, acompaniate de un alai vesel de zvonuri și speculații. Pe buzele tuturor mijește întrebarea: ce naiba are de discutat Iohannis cu Trump, între patru ochi?

O primă rază de lumină a venit din comunicatul ăsta emis de Casa Albă care, deși extrem de subțire în exprimare, conține următoarele cuvinte: „the United States-Romania strategic partnership". Expresia asta „parteneriatul strategic româno-american" apare și în comunicatul (la fel de laconic) dat de Administrația Prezidențială după întâlnirea cu șeful de la CIA. Se naște o întrebare:

Logic, pentru români e o chestie de interes. Americanii au cele mai cool uniforme și cele mai sofisticate arme, ne-au adus blugii, Coca-Cola și revoluția IT. Dar de ce ar fi americanii atât de interesați de un parteneriat „strategic" cu banalii de românii? Ce l-a apucat pe Trump, la șase luni după instalarea la Casa Albă, să pună mâna pe telefon și să zică: „Hei, e un tip vânjos în România, și pe deasupra protestant, aranjați grabnic o întâlnire cu el, că avem ceva de discutat în privința parteneriatului strategic". Motiv pentru care am decis să pun și eu mâna pe telefon și să întreb analiștii militari și politici care e semnificația aceste întâlniri și, mai ales, care sunt posibile implicații pentru noi.

„În privința întâlnirii cu șeful CIA, aici discutăm speculativ", spune Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe și fost șef al Administrației Prezidențiale. „Dialogul cu structurile de forță din SUA, adică CIA, are ca argument ceea ce s-a întâmplat deja pe această linie, unde avem o relație foarte bună. La acest nivel, parteneriatul strategic a depășit nivelul declarațiilor politice."

„În primul rând, România, împreună cu Polonia, sunt considerați de către americani, din punct de vedere militar, cei mai semnificativi aliați din Europa de Est", spune analistul de politică externă Claudiu Degeratu.

„În plus, poziția noastră geostrategică este foarte importantă pentru desfășurarea militară americană în Europa și mai ales în zona Mării Mediterane și regiunea Mării Negre", precizează Degeratu.

Când discutăm despre „Caucaz" și „sprijinul flancului sudic", gândul te duce automat la recentul program nuclear iranian, căruia administrația Trump i-a cam pus gând rău, dacă stai să apleci urechea la ultimele zvonuri de pe piață. Interesant e că Iranul dispune de niște rachete care, la o adică, ar putea nimeri Londra, motiv pentru care scutul de la Deveselu devine, dintr-o dată, al naibii de util într-un asemenea scenariu. Mai multe informații, ai aici, direct de la sursă, unde se spune, negru pe alb, că interceptorii de la Deveselu sunt destinați contracarării „amenințărilor balistice din Orientul Mijlociu" și că instalația din Oltenia nu poate, fizic, să intercepteze rachete babane, de tipul celor rusești.
Dar astea sunt, momentan, discuții la nivel de zvonuri și scenarii de tip „Ce-ar fi dacă…".

Claudiu Degeratu mi-a mai spus pe tema asta:

„Amenințarea teroristă e cea mai importantă. Ar mai fi apoi securitatea maritimă, care ține de prezența maritimă a Alianței și a americanilor în Mediterana și Marea Neagră. De asemenea, portul Constanța reprezintă una din cele mai importante alternative logistice militare pentru Alianță în zona asta, pentru Balcani și Orientul Mijlc. Vedeți și ultima dezvoltare – inițiativa de a dezvolta capacitatea de alimentare a avioanelor de la MK pentru avioanele aliate. Constanța se profilează a fi un „hub" logisitic pentru Statele Unite", spune Degeratu.

Răspunsul la această întrebare este clar: da.

„Cel puțin pentru escadrila F16 – asta cu siguranță", crede Claudiu Degeratu. „Acesta este unul din interesele României care a stat la baza acestei vizite: să ne refacem și să ne modernizăm capacitatea noastră de apărare aeriană. Cred că aceste subiecte vor fi discutate. Aceasta înseamnă, din punct de vedere militar, partea cea mai consistentă din parteneriatul strategic."

„În condițiile în care constați că, pe zona militară, cooperarea funcționează ireproșabil, eu, ca decident politic, sunt interesat ca, în cazul in care această cooperare se transformă într-o situație excepțională, să am cu ce să mă apăr", spune Cristian Diaconescu. Altfel zis, e important ca, în caz de nașpa, să te poți apăra, la limită cu niște arme compatibile cu ale americanilor, pentru că e important să ai arme și sisteme de armament care să se „vadă" cu cele ale aliaților tăi. „E extrem de important acest lucru", spune Diaconescu.

Trebuie să-ți explic mai întâi că NATO are în acest moment o baza militară foarte importantă la Incirlick, în Turcia. Unde s-ar afla și arme nucleare. Având în vedere deriva nedemocratică în care se află Erdogan, în ultima perioadă se tot vorbește, pe surse desigur, despre aducerea acestor bombe în România.

„Ăsta e un zvon care revine din când în când, pe filiera Moscova", spune Degeratu. „Trebuie să știm un lucru: lucrurile astea sunt confidențiale. O parte publică se referă doar la nevoia de a moderniza aceste capacități nucleare. În special, avioanele și locațiile de depozitare.

În Alianță nu s-a discutat nimic în privința mutării. Ceea ce știm, din istoria acestei prezențe nucleare în Europa, este că locațiile respective nu sunt atât de fixe pe cât credem noi. Iar în timp de război nu sunt aceleași ca pe timp de pace. Oficial, România a aprobat strategia nucleară a alianței și susține deplin poziția NATO vizavi de capacitatea nucleară de descurajare pe care Alianța trebuie să o conțină. Asta înseamnă atât capacitățile americane, dar și cele franceze și engleze", crede Degeratu.

„Ca mecanism, acest lucru nu e posibil, înainte ca NATO să afle de o asemenea intenție", adaugă Diaconescu. „Oricât ar fi Trump de neortodox în materie de comunicare".