Cele mai urâte chestii la modă prin care ai trecut ca tânăr în România anilor 2000

E în regulă, în tinerețe s-ar putea să nu-ți iasă stilul prea bine. Experimentezi, înveți, îți aduci aminte și râzi. Pe la începutul mileniului, tot ce vedeam pe-afară ni se părea demn de imitat, însă, câteodată, ne mai alegeam și prost modelele. Astăzi le-am clasa la limita cocalarismului.

Dacă veneai din provincie, erau mari șanse să vrei să te îmbraci ca Thalia și să ți se pară cool chiar și ca ăia de la The Kelly Family, iar pe plan local îți luai modele și mai aiurea. Fetele de la Andrè și cu asta am spus tot.

Fă cunoștință cu oamenii care transformă Bolivia

Greșeli vestimentare am făcut cu toții, important e ca acum să le recunoaștem și să râdem de ele, noi și urmașii urmașilor noștri. S-ar putea să te regăsești în cele de mai jos.

Îți amintești, probabil, de telenovela Înger Sălbatic, cu actrița Natalia Oreiro. Sigur îți amintești și nu trebuie să fii neapărat tipă pentru asta. Era prin anii 1999-2000, iar eu, mare fan. Da, exact, nu toți ne uitam la filme de artă, nu mă judeca! Ideea este că tipa asta era foarte mișto și fetele își doreau să arate ca ea, iar tipii nu se supărau dacă le reușea asta.

Uite, într-o perioadă, argentinianca se prezenta cu bretonul tuns în V, o freză asemănătoare cu a unor alieni din Star Trek, dar nu mă întreba mai multe, că nu m-am uitat prea atent la serialul ăsta SF. Eram mai mult genul telenovele, ți-am zis.

Ideea e că mie și unei amice de-ale mele ni s-a părut prea tare freza asta pentru a nu o copia. Zis și făcut! Mai nasol era că stăteam în aceeași cameră de cămin și ni se dusese vestea din cauza frăției frezei… klingoniene.

Și-a mai fost o chestie faimoasă care a făcut ravagii printre fetele impresionabile din căminele bucureștene. Era tot prin 2000 și tot un film. Coyote Ugly, cu fetele alea care dansau mișto pe baruri, pe melodia Can't Fight the Moonlight. Ei bine, în filmul lor, tipele arătau super cool cu pantalonii ăia lungi cu talie imposibil de joasă, curea lată, ciocate și bustieră.

Țoalele astea, luate din Românica și puse pe o tipă mai puțin învățată cu fashionul, din provincie, n-aveau nimic din cool-ul de la Hollywood. Iar dacă ești tipă și ți-ai trăit adolescența pe la începutul anilor 2000 știi despre ce vorbesc. Despre moda cu pantaloni din sintetic, mulați pe pulpe, largi jos, cu curea de neam prost și vedere la buric, dar și la noada fundului.

Mai știi piesa aia cu RACLA și Anda Adam? „Nu mă uita" se numea capodopera și 1999 era anul de grație. Era și vremea în care curentul hip-hop lovea serios în alegerile vestimentare ale puștilor, indiferent de sex. Că ești fată, că ești băiat, dacă voiai să te apropii de puștimea cool, asta cerea aderarea la uniforma lor.

Piesa de rezistență pentru fete era hanoracul ăla lung, lung, lung și larg, larg, larg, împrumutat cel mai probabil de la fratele mai mare sau vreun verișor, în care te îngropai cu totul, doar pentru că voiai să fii cât mai aproape de imaginea Danei Marijuana, cea mai fidelă fată.

Îți completai ținuta cu cei mai largi și mai șleampeți blugi pe care îi găseai la tarabele cu țoale aduse de la turci. Și nu că sfârșeai prin a arăta ca un băiat era cea mai mare problemă, ci că, la un moment dat, frate-tu se prindea că-i porți hanoracele și-și încuia șifonierul.

Șapte mii de cercei în ureche. Era un must pe la început de ani 2000 să-ți înțepi urechile în cel mai sălbatic mod - că doar în provincie, la mine, nu existau saloane profi de piercing, iar de asta se ocupa, de obicei, colega aia mai experimentată și cu cei mai mulți cercei la activ. Am apelat, evident, și eu, la o puștoaică din asta șaman care lucra cu ac de cusut încins și ață, pe care o ții în gaură până se vindecă rana.

Era un fel de operație care s-a lăsat, în cazul colegei testate înaintea mea, cu un ditamai lob al urechii infectat și umflat câteva zile. Durerea – că doare ca dracu', crede-mă, o să te facă să te oprești la o gaură. De ce e o greșeală? Pentru că moda cerceilor mici și ieftini în ureche a trecut repede și-ai rămas, acum, doar cu un semn aiurea pe lob.

N-aș vorbi despre o ținută completă dacă nu o aș aduce în discuție și încălțămintea. Iar la capitolul ăsta pot scrie cărți întregi despre oribilitățile purtate în picioare în anii de glorie ai tinereții. Au intrat, odată, în viața noastră, acei oribili pantofi cu aspect de bot de rață ascuțit, pe care i-ai încălțat cu siguranță și tu, dacă ai peste 30 de ani.

Dacă ai prins cluburile Twice din centrul Bucureștiului sau Dumars din Regie, ai prins și moda asta. Mai nasol era că exista și o variantă masculină a urâțenilor, pe care băieții de oraș îi asortau la pantaloni albi, de vară, și ieșea o ținută de care-ar fi fost mândru chiar și Costi Ioniță. Sau char el a lansat-o, de fapt.

Greșelile au fost greșeli și-atunci și sunt cu atât mai evidente azi, când ai crescut și ai învățat cum să pui o țoală pe tine. E ca și cum ai purta acum papuci cu blăniță. Și da, erau și haine cool, dar de alea nu ți-e jenă să le vezi în poze.