Cele mai penibile feluri prin care tinerii din lumea arabă scapă de armată

Sunt 11 țări în lumea arabă care au adoptat serviciul militar obligatoriu pentru bărbații tineri, inclusiv Siria, Egiptul, Algeria, Kuweit, Qatar și Emiratele Arabe Unite. În mai multe cazuri, dacă încerci să fentezi serviciul poți să faci închisoare.

Totuși, mai mulți bărbați din regiune sunt atât de disperați să nu renunțe la un an sau doi din viață ca să particpie la un posibil război, încât sunt dispuși să riște consecințele și să scornească moduri absurde, dureroase și câteodată periculoase ca să scape de armată.

Am vorbit cu câțiva ca să aflu cele mai dubioae moduri prin care au scăpat de armată și am aflat de gălețile de maionează, brațe rupte și dispariții subite. Ca să le protejez identitățile nu le-am oferit numele întregi, iar în mai multe cazuri nici naționalitatea.

„Cu câteva zile înainte de termenul de înrolare, am decis să mă îngraș cât mai mult ca să pic la testarea de fitness și să-mi respingă cererea. Luni întregi am mâncat cât mai mult fast food cu putință – burgeri, pizza și produse de patiserie. Puneam maioneză în tot ce mâncam, ba chiar o mâncam și goală ca gustare între mese. Evident că nu făceam deloc sport și mâncam greu noaptea.

Am absolvit o facultate de știință, așa că eram perfect conștient de pericolul la care îmi supuneam corpul. Dar nu am ezitat deloc pentru că, pentru mine, vătămarea datorată greutății era mult mai ușoară de îndurat decât armata. În final, am luat 30 de kilograme în aproximativ șase luni. Când a venit data, doctorul de la armată s-a uitat furios la mine și mi-a zis: Cum de ai ajuns să arăți în halul ăsta? Apoi a semnat respingerea dosarului din cauza greutății excesive și lipsei condiției fizice.” – Hussein

„Studiam Administrația Afacerilor la Universitatea din Damasc când a izbucnit războiul. Atunci îmi aveam tot viitorul plănuit – voiam să-mi iau licența și să-mi găsesc un job într-o bancă sau o companie de asigurări. Nu am vrut niciodată să fac parte din acest război, așa că fără nicio modalitate de scăpare din serviciul militar, singura mea opțiune a fost să îl amân prin prelungirea studenției cât mai mult timp cu putință. Dar ca să fac asta, trebuia să încep să am restanțe de bună voie. Așa am câștigat doi ani, pentru că studenții sunt exmatriculați dacă continuă să pice după alți trei ani. Cu șase luni înainte ca universitatea să mă dea afară, am părăsit țara și nu m-am mai uitat niciodată în urmă.” – Omar

„Cu câteva zile înainte de examinarea medicală, mi-am fracturat brațul într-un accident minor. Bineînțeles că m-am gândit să folosesc asta ca să mă respingă, dar doctorul mi-a explicat că nu mi-ar oferi decât o amânare temporară.

Așa că am decis să apar fără ghips ca să pară că am un fel de deformare congenitală la braț. Să-mi scot ghipsul înainte de vindecarea totală a fost incredibil de durerors și eram foarte speriat când am ajuns în fața examinatorilor. Știam că pot să ajung la închisoare fiindcă am încercat să înșel serviciul militar.

Dar surprinzător, a funcționat. Ghipsul mi-a făcut brațul rupt să pară mai mic decât celălalt, așa că cererea mi-a fost respinsă. Până la urmă m-am vindecat de complicațiile scoaterii ghipsului prea devreme și în ciuda a toată durerea de care am avut parte, cu siguranță aș face-o din nou.” – Mustapha

„Nici nu mă gândeam că să fiu creștin mi-ar putea aduce atât de mult noroc până în ziua când am aflat că dacă studiam teologia aș putea evita serviciul militar. M-am înscris la o mănăstire din afara orașului ca să-mi arăt angajamentul de a-mi studia credința și purtam cu mine o Biblie oriunde mergeam. Religiozitatea nu a durat mult, dar a fost îndeajuns ca să mă scape de armată.” – Majed

„Singura opțiune care mi-a trecut prin minte a fost să mă prefac că sunt homosexual, lucru interzis la noi în armată. În ziua recrutării mi-am făcut apariția în haine mai feminine, cu cercel în nas, mi-am schimbat tonul vocii și parfumul cu care mă dădeam. Știu foarte bine că niciunele din lucrurile astea n-au de a face cu a fi gay și nu încercam să judec, dar asta era imaginea clișeu pe care oamenii din armată o așteptau. Am fost dat pe mâna poliției militare și m-au băgat la închisoare timp de trei luni fiindcă eram homosexual, dar m-a scăpat de armată. După aceea am părăsit țara.” – Mohammed

„Am intrat în armata siriană în 2011. Din moment ce violența tot creștea și războiul era iminent, am făcut o cerere de concediu medical pe șase luni. În timp ce stăteam bolnav acasă, mi-am rugat tatăl să se ducă la unitatea militară și să spună că am fost răpit de grupurile militare de rebeli – ceva destul de comun la vremea aceea. A făcut-o, iar acum sunt practic printre duzinele de soldați dispăruți.” – Shaker

Articolul a apărut inițial pe VICE AR.