Jucătorii profesioniști de rugby sunt cei mai nașpa clienți ai stripteuzelor

Lucrez ca stripteuză de mai bine de un an și nu mă surprinde faptul că, la petrecerea de sfârșit de sezon la rugby, toți membrii echipei Chiefs au hărțuit, și-au expus organele genitale, au pipăit, lins și au smucit o stripteuză, după care i-au lăsat și puțini bani. Jucătorii profesioniști de rugby au rămas cei mai nasoi clienți cu care am avut de-a face vreodată.

Prima oară când am interacționat cu jucători de rugby mi-aduc aminte că glumeau că o să-mi pună ceva în băutură. O prietenă tocmai pățise asta cu o săptămână în urmă, iar subiectul atingea o coardă sensibilă pentru mine. Le-am spus că nu mi se pare amuzant, dar ei au continuat să se hăhăie pe seama asta și să-mi spună ce mi-ar face dacă aș fi drogată și singură.

Altă dată, i-am spus unui jucător că trebuie să plătească ca restul lumii, dacă vrea să se bucure de compania mea, iar el m-a luat de încheieturi și m-a împins în perete, în timp ce un fan îl bătea pe umăr. Apoi, acel fan s-a întors spre mine și a șuierat o întrebare de genul: „Tu știi cine e ăsta?"

Am evitat jucătorii de rugby de-atunci și stiu sigur că nu sunt singura. Am întrebat două colege despre experiențele lor cu jucătorii și fanii lor. Ele au dorit să-și păstreze anonimitatea, din motive destul de evidente. Una dintre stripteuze mi-a povestit cum un jucător i-a spus să cadă în genunchi și să-i sugă pula ca „o târfă urâtă" ce este. Asta pentru un bacșiș de doi dolari. O altă stripteuză a refuzat să mai vină la muncă timp de o săptămână pentru că un jucător a amenințat-o cu violul, dacă o mai vede în afara clubului, doar pentru că el considera că „așa merită".

O altă colegă de muncă mi-a povestit de o singură confruntare cu un jucător de rugby, care continua să o plesnească peste sâni deși ea îi spuse de mai multe ori să se oprească. El plătise pentru o sesiune de 15 minute, dar totul s-a încheiat după doar trei, pentru că omul era un „muist".

Pentru o gloată de bărbați care sunt obișnuiți să urmeze un regulament pe teren, prea mulți consideră că în club nu se aplică nicio regulă. O stripteuză mi-a spus că un jucător a prins-o de la spate și a început să o călărească. Alta mi-a povestit: „Am avut parte de doi jucători care mi-au spus că nu îmi lasă bacșiș dacă nu mă fut cu ambii. Când i-am atenționat că noi nu practicăm asta, m-au făcut curvă."

Din experiențele mele, pot spune că și fanii sunt la fel de nasoli. Cunosc multe stripteuze care refuză să lucreze în weekenduri cu meciuri, deși fac mai mulți bani. „Am pățit câteva lucruri în seara meciului de rugby dintre Țara Galilor și Noua Zeelandă, care m-au făcut să nu mai lucrez niciodată cu clienți de la meciurile de rugby", mi-a spus o stripteuză.

În toată cariera mea de dansatoare exotică pot să număr pe degete momentele în care am fost violată, agresată sau bruscată. Majoritatea dintre ele s-au întâmplat în serile din Wellington cu meciuri de rugby. Astfel de comportament nu este normal. Bărbații și femeile cu care interacționez sunt în general respectuoși și, dacă se întâmplă să sară calul, e suficientă o înțepătură sau să le reamintesc regulamentul și se potolesc, indiferent cât de beți sunt. Am văzut bărbați beți criță, care de abia stăteau în picioare, dar capabili să își pună la punct tovarășii dacă se purtau urât cu noi.

Nu pot să accept alcoolul sau nuditatea ca niște pretexte pentru care bărbații înnebunesc. Cum sunt și oamenii care în momentul de față găsesc scuze pentru ce-au făcut cei de la echipa Chiefs. Evenimentele recente m-au convins că cei din Noua Zeelandă iubesc mai mult sporturile decât femeile. Anul ăsta, Richie McCaw a câștigat premiul „Neo-Zeilandezul Anului", în locul Louisei Nicholas, o femeie care a ajutat nenumărate victime ale violului și a îmbunătățit sistemul nostru justițiar incomesurabil.

Jurnaliștii scriu pomelnice cu toate realizările jucătorului de cricket acuzat de viol, Steve Kuggeleijn, și ale tătălui său, un alt fost jucător de cricket, în același articol în care descriu sânii victimei în cauză.

Iubim atât de mult sportul încât atunci când un jucător face ceva groaznic e mai ok, pentru confortul psihic, să dăm vina pe un reclamant anonim. E mai ușor să spui că ea inventează ca să atragă atenția, chiar dacă și-a păstrat anonimitatea. Sau o face pentru bani, chiar dacă nu a cerut asta. Sau e vina ei pentru că trebuia să-și țină hainele pe ea, chiar dacă e legal să lucrezi ca stripteuză și multe femei profesează, fericite și în siguranță, un serviciu pe care bărbații sunt mai mult decât bucuroși să-l plătească.

Ca stripteuze, statutul nostru în societate, cum s-a exprimat patronul echipei Chiefs, Andrew Flexman, e deja suspect. Știu ce crede lumea: toate suntem ariviste care caută atenție, dereglate psihic și traumatizate de tați în copilărie. Mâncători de rahat.

Eu cunosc stripteuze cu diplome de master care își dau doctoratul. Fete care lucrează cu copii și care studiază psihologie clinică. Stripteuze care studiază ca să devină doctori. Majoritatea femeilor cu care lucrez sunt studente. Eu scriu campania pentru unul dintre candidații la primăria din Wellington. Organizez evenimente caritabile pentru fundația „Women's Refugee" și sunt voluntar la Rape Crisis. Cu toate astea, nu înțeleg cum de nu suntem demne de respect față de cineva care se joacă în nămol, doar pentru că noi îndrăznim să ne dezbrăcăm pe bani.

Știu multe femei de tipologia Scarlette. Femei care au fost maltrate de oameni care știau că nu o să îi tragă nimeni la răspundere, doar pentru că ei cred că meseria lor se pișă pe a noastră. Pentru fiecare Scarlette, există mai mulți Flexman, Margaret Comers și toți cârcotașii de pe Facebook care nu își pot imagina ce ar putea să facă ei în privința asta.

Păi, putem să începem prin a înceta să credem că bărbații sunt animale incapabile de auto-control și că trebuie doar să vadă pielea goală a unei femei ca să-și dezlănțuie instinctul primar. Putem să nu mai folosim expresia „băieții sunt băieți", în timp ce arătăm cu degetul femeile care lucrează complet legal, fără să le fie frică de hărțuiri și bruscări din partea bărbaților. Trebuie să fim conștienți de faptul că atunci când o persoană, indiferent de profesia acesteia, îți spune să nu atingi, lingi sau să bruschezi și tu continui să faci asta, nu poate fi considerată o „joacă" sau „un pic de distracție", ci un act de violență.

Știu sigur că există bărbați, chiar bețivi, care în prezența unei femei goale, indiferent de reputația acesteia, sunt capabili să se comporte normal, fără să se piardă cu firea. Mi-ar plăcea ca societatea să-și ridice standardul așteptărilor, chiar dacă se pricepe atât de bine să meargă în turmă.

Urmărește-o pe Haddasah pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre striptease:
Am petrecut 20 de ore într-un club de striptease M-am distrat cu stripteuzele timp de 16 ore în noul Disneyland al burlacilor din Spania Cum arată viața unei stripteuze de la Polul Nord