Criza economică îi face pe greci să înnebunească, la propriu

Din ce în ce mai mulţi greci folosesc expresia „sunt deprimat". O folosim ca să ne plângem de relaţiile noastre eşuate, de certurile cu prietenii sau de faptul că n-avem bani de concediu. Dar, în ultimii cinci ani, expresia aceea a devenit o realitate. Starea mintală a poporului grec a început să se agraveze, după aplicarea primelor măsuri de austeritate, în 2010. Mai mulţi cercetători au analizat cum austeritatea ne afectează sănătatea, nu numai în Grecia, ci pe plan global. De exemplu, sociologul David Stuckler de la Universitatea din Oxford a apărut în presă zilele astea, după ce-a publicat o carte în care argumentează că, deşi recesiunea ne afectează sănătatea, austeriatea ucide. În cartea sa, The Body Economic: Why Austerity Kills, Stuckler spune că „în SUA, rata sinuciderii, care e-n creştere din anul 2000, a urcat masiv după recesiunea din 2007-2009."

Şi Institutul Grec de Cercetare în Domeniul Sănătăţii Mintale a analizat relaţia dintre criza financiară din Grecia şi depresie. În 2008, 3,3% din populaţie prezenta simptome de depresie clinică, care este o condiţie care se poate trata doar cu antidepresive. Până-n 2013, 12,3 la sută din populaţia Greciei prezenta simptome de depresie clinică. Cum mai bine de 2,5 milioane de greci nu au asigurare de sănătate, nu putem decât să speculăm cum va evolua situaţia în rău, în următorii ani.

Universitatea din Tesalia a publicat de curând un articol în care spunea că sinuciderile au crescut cu 35% în timpul recesiunii din Grecia, iar cei mai afectaţi sunt şomerii şi pensionarii. Conform profesorului de Psihologie Bettina Dayou, imaginile cu criza economică, în care oameni săraci caută prin gunoaie după mâncare, îi fac pe oameni să-şi piardă speranţa în viaţă. Aceste observaţii tulburătoare au fost făcute în primii ani ai crizei din Grecia. Nici nu-mi imaginez cum au afectat starea mintală a naţiunii ultimele săptămâni, în care s-au închis băncile, s-a impus o limită de bani pe care îi pot retrage cetăţenii şi exista posibilitatea intrării în faliment. Ca să aflu mai multe, l-am contactat pe preşedintele Asociaţiei Psihologice Panhelenice, Dr. Parissia Salemi.

VICE: Cât de stresante au fost ultimele luni pentru poporul grec?
Dr. Parissia Salemi: Din ianuarie 2015, Grecia şi instituţiile financiare internaţionale au dus nişte negocieri dure, cu puţine momente de respiro între ele. Nimeni nu ştia cum se va termina totul. Nimeni nu era convins că mass-media transmitea adevărul. În spatele transmiterii „simplificate" a informaţiilor, fiecare instituţie media avea propriile convingeri politice şi propria interpretare asupra evenimentelor actuale.

Aceste incertitudini au dus la o stare generalizată de nesiguranţă, care a înlăturat sentimentul de control asupra propriei vieţi a omului de rând. Dacă nu eşti în stare să vezi ce va urma, o să ai tot felul de probleme, mai ales dacă suferi de tulburări de anxietate.

Ce fel de probleme pot să apară?
În ultima vreme, oamenii au dezvoltat tulburări de anxietate care se manifestă prin stări psihosomatice: tahicardie, palpitaţii, dureri în piept, ameţeli, leşin.

Şi depresia este o problemă majoră. Întâlnim oameni care sunt obosiţi de această situaţie şi prezintă semne de epuizare, pesimism, lipsă de speranţă şi un simţ profund al inutilităţii. Ei nu mai văd niciun motiv să încerce ceva, nu au viitor şi nici speranţă.

Această evoluţie a depresiei poate fi atribuită întregii perioade de criză financiară sau doar ultimelor şase luni?
Da, oamenii nu pică deodată în depresie. Este o boală provocată de tot felul de situaţii.

Aţi observat ceva specific, în ultima perioadă?
Am văzut mai mulţi angajaţi din bănci care au dezvoltat mai multe simptome de anxietate, pentru că se confruntă cu nişte situaţii complet noi pentru ei, De exemplu, pensionari care sunt furioşi din cauza acestei situaţii. Angajaţii sunt obligaţi să se confrunte zilnic cu aceştia şi asta le provoacă nişte reacţii fizice extreme. Simptomele includ problemele respiratorii, ameţeala, leşinul, greaţa şi problemele gastrointestinale.

Ce sfaturi aveţi pentru aceşti oameni?
Am sfătuit oamenii să nu se mai uite la televizor. Televiziunea din Grecia nu dă pe afară de dialog şi informaţii coerente. Sunt numai oameni care urlă unii la alţii. Ar trebui să ne informăm, dar să nu luăm în serios părerea fiecăruia. Trebuie să ne protejăm de informaţiile conflictuale şi asta se aplică şi celor care nu au avut încă nicio problemă. Trebuie să învăţăm să avem o gândire critică. E important mai ales să luăm câte o pauză şi să facem ceva ce ne place: să înotăm, să vorbim cu prietenii, să facem sport.

Cum vă aşteptaţi să evolueze situaţia?
Nu sunt deloc optimist. În primul rând, grupurile vulnerabile sunt exterminate zilele astea, atât financiar, cât şi psihologic. Modul în care gândesc europenii mă îngrijorează, că ei merg pe o direcţie pur tehnocratică şi axată doar pe factorii economici. Nu mai pare să urmeze preceptele de la care a plecat Uniunea, de egalitate între statele membre şi apărare a drepturilor omului.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre boli mintale:
Ghidul VICE pentru boli mintale
Ce efecte au drogurile recreaţionale asupra bolilor psihice?
De ce apar tulburările mintale când ai 20 de ani?