Cernăuți. Un oraș ucrainean și cu o importantă populație românească a trăit Paștele într-un mod bizar. Dacă pentru unii oameni totul a fost ca în vremurile de altădată, alții nu au putut face abstracție de războiul din țara vecină. Un reporter VICE a fost în Ucraina și a trăit alături de oamenii de acolo aceste contraste, lumi diferite pe o distanță de câteva sute de metri. Oameni care au trăit un Paște total diferit de cel pe care îl știau.
Publicitate
Cernăuți este poate singurul oraș important din Ucraina care nu a avut de suferit de pe urma bombardamentelor armatei ruse. Asta nu înseamnă că oamenii de aici sunt scutiți de emoții. Alarmele aeriene sună aproape zilnic, o dată sau de mai multe ori. Noaptea de Înviere nu a făcut excepție – cu câteva minute înainte de ora 23.00, sirenele au sunat, iar întreg orașul s-a cufundat într-o beznă totală. Am găsit cu greu hotelul în care eram cazați, dar într-un final am ajuns în siguranță. E un sentiment iluzoriu, oricum, pentru că niciodată nu știi când poate ateriza vreo rachetă rusească. Într-un oraș în care interdicția de circulație pe drumurile publice este valabilă între orele 23.00 și 5.00, Învierea nu poate fi una ca în timpurile normale. Oamenii de aici s-au adaptat după nevoi, la fel ca și biserica ortodoxă ucraineană. În Sâmbăta Mare, la ora 15.00, ajungem la biserica Sfânta Parascheva. E situată în zona centrului vechi al orașului. Patrulele de poliție sunt peste tot, iar avizul de la Ministerul de Război al Ucrainei trebuie prezentat de ziariști când li se cere. Oameni în uniformă, unii dintre ei cu puștile automate la vedere. Îl abordez pe Marius, unul dintre polițiști. E născut în Vatra Dornei și a făcut școala la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, dar părinții lui au decis să se mute la Cernăuți acum opt ani. Îmi spune că el și colegii săi au misiunea de a-i proteja pe enoriași. „Suntem aici pentru a-i proteja pe oameni. Da, e o slujbă mai aparte, care se făcea de obicei pe timp de noapte, dar din motive de siguranță se face acum, ziua. A sunat și alarma antiaeriană, dar, din fericire, nu au fost bombardamente”, a mărturisit Marius.
Publicitate
Învierea în avans
Războiul: o poveste de la televizor
Publicitate
Ouă roșii, păști și cozonac pentru refugiați
Publicitate