Era zeu pe tarlaua lui, se lăuda peste tot c-a făcut un pod și-un stadion, era singurul politician român care se dădea băiat de cartier (deși acum zece ani vorbea mai monoton ca prezentatorul de la Cotele Apelor Dunării), a fost singurul candidat care se dădea independent, deși era susținut pe față de PSD. Era Sorin Oprescu zis „Doctorul".

La televizor, era un maestru al actoriei și putea trece de la lacrimi la șmecherie într-o fracțiune de secundă, mai ceva ca Băselu. Avea un chioșc special în curtea casei pentru discuțiile delicate cu colegii, unde avea un aparat de bruiaj în care erau obligați să-și bage mobilele. Ce să mai, probabil se simțea un fel de Don Corleone dâmbovițean. Asta înainte să fie prins într-o acțiune de rutină în care a primit 25 de mii de euro, o nimica toată pentru un om cu o casă de șapte sute de mii de euro.

Nu-s psiholog ca să zic de ce un politician atât de bogat ca Oprescu s-a aruncat la mizilicul ăsta de șpagă. Poate e ca ăia care-și joacă toți banii de asistență socială la păcănele, ca să mai simtă ceva adrenalină în viața lor stearpă și lipsită de scop, poate că faptul că lua șpaga aia era tot ce-l valida ca om. Cert e că, la fel ca ăia, a rămas cu buza umflată dintr-o porcărie. Dar metoda lui Oprescu de a lua șpagă în persoană nu este nici pe departe cea mai stupidă din România. Ți-am făcut o selecție cu cele mai cretine metode folosite de zmeii politicii și societății românești.

Înregistrarea celei mai celebre șpăgi pe bază de hoit de porc din România.

Asta este șpaga ancestrală care probabil s-a născut în era lui Burebista, când se mituiau zeii cu ofrande de varză, brânză, viezure și brusture ca să nu te omoare cu friguri. Practica asta s-a cristalizat în perioada comunistă, când nu aveai pe ce să dai banii primiți ca șpagă, așa că se dădeau produse alimentare și mizerii chinezești și probabil va muri în momentul în care nimeni nu mai face indigestie de Crăciun, în România.

Surprinzător e că genul ăsta de șpăgi a rezistat până în zilele noastre și nu doar la veterinarul sau preotul satului, ci chiar la nivelul cel mai înalt, la oameni care fac atâția bani încât e clar că un miel sau o găină chiar nu înseamnă nimic pentru ei. Totuși, le primesc ca mită, că e deja modul în care genul ăsta de oameni meschini măsoară respectul altora față de ei.

Cel mai recent nume de pe lista asta este Lucian Diniţă, șeful Poliției Rutiere, care s-a remarcat vara asta printr-o șpagă al naibii de specifică: un miel, doi curcani și cinci kile de păstrăv. Pe lângă el a mai fost și un procuror DIICOT din Tulcea, prins tot cu un miel, urmat de o listă lungă de bravi români și românce care-și riscă libertatea și viitorul pentru o carcasă ațoasă cu iz de oaie.

Poate cel mai celebru om de pe lista asta de șpăgari ai foamei este Decebal Traian Remeș. Pe lângă faptul c-a fost binecuvântat cu un nume de la care s-ar umezi orice dacopat din România, fostul ministru al Agriculturii, care a fost și directorul unei ferme de porci, a fost filmat cum a primit ca șpagă niște bani și o sacoșă plină cu pălincă și caltaboși în valoare de 1 500 de lei. Acei caltaboși, care probabil erau trași prin foiță de aur ca să coste atât, l-au băgat pe Remeș la zdup și l-au transformat din Decebal în George R. R. Martin, creatorul Game of Thrones.

Cel puțin așa arăta când l-au eliberat după ce-a servit doar o treime din pedeapsă.

Gigi Becali probabil n-a înțeles nici până azi de ce un cadou de două valize de bani cu 1,7 milioane de euro înseamnă șpagă.

În perioada aia de tranziție sălbatică din anii 90 s-a instituit ideea de „premiu" sau „spor", care era mai mult sau mai puțin o șpagă care nu bătea la ochi la fel de rău și nu părea la fel de imorală. Inspectorii de la fisc păstrau bunurile ilegale pe care le confiscau, polițiștii la fel și așa mai departe. Apoi, practica asta s-a instituționalizat prin faptul că angajații de la stat, cărora teoretic nu puteai să le mărești salariile, le dădeai sporuri și premieri, mai mult sau mai puțin meritate, care le dublau și chiar triplau salariul.

La practica asta am renunțat doar obligați de FMI în 2009 și unii funcționari au fost obligați să dea și niște bani înapoi, pe care-i primiseră ca „spor de zâmbet" și „spor de condiții".

Din păcate, unii oameni precum Gigi Becali au înțeles destul de târziu că treaba asta e ceva ilegal. Prin 2006, el a șpăguit echipa Gloria Bistrița cu 1,7 milioane de euro ca să… joace fotbal. Serios, le-a dat o avere doar să-și facă jobul de fotbaliști și să câștige, ceea ce spune mai multe despre cum funcționează fotbalul de rahat din Divizia A decât orice altceva.

Gigi a insistat că era donație, dar cum voia să le dea banii înainte de meci, nu prea a mers scuza în fața judecătorilor. Destinația banilor erau jucătorii de la Gloria, care trebuiau să bată Rapidul, rivala Stelei. Nu tocmai tipul de donație inofensivă și dezinteresată, nu?

Una dintre cele mai interesante metode folosite de interlopii români, cărora le place să-și zică „latifundiari", este să te lase să-ți construiești o casă, pe terenul lor. Pe ei îi doare la bască, că au terenuri gârlă și în același timp rămâi la mâna lor toată viața, că ai casa pe pământul lor. Pe lângă ei, obsesia cu pământurile și terenurile, care bântuie poporul nostru de la romanele de rahat ale lui Liviu Rebreanu încoace și care face diverși oameni din Moldova să se omoare reciproc cu toporul pe fiecare metru pătrat, s-a tradus într-o adevărată cultură a șpăgilor imobiliare.

Asta implică orice de la schimburi ilegale de terenuri, comisioane imense la acele schimburi și renovări suspecte cu bani spălați prin China. Trist e că genul ăsta de șpăgi sunt atât de balcanice și lasă urme atât de vizibile și nejustificabile, încât orice om interesat le poate depista, nici nu mai zic de procurori. Totuși, sunt puține arestări pe filiera asta.

Tonul dat șpăgilor imobiliare începe inevitabil în PSD. Las deoparte faptul că Adrian Năstase și-a construit o moșie ca-n Evul Mediu la Cornu, pentru că justiția l-a prins doar cum a primit șpagă sub formă de termopane și lucrări de renovare la ea. Pare derizoriu să zici că un balaur politic ca Năstase a fost răpus de niște termopane, chit că erau unele de patru sute de mii de euro primite șpagă, dar na și pe Al Capone l-a dat gata Fiscul. După el a urmat și Miron Mitrea, care a fost prins cum a luat șpagă prin renovarea casei lui maică-sa.

Ca să nu se înțeleagă că doar ăștia din Capitală-s obsedați de terenuri, îl dau ca exemplu pe Mischie, un baron PSD-ist din Gorj care lua mită sub formă de mobilă, mașini de spălat și lucrări de construcții, dar și pe primarul din Beiuș, care mulgea biserica greco-catolică de bani și vile primite de la Ministerul Culturii și Cultelor. Cea mai elevată formă a șpăgilor imobiliare a apărut la Elena Udrea, care-și lua comisioane-șpăgi imense de 10% pe lucrări de construcție din bani publici la pârtii de schi, făcute de Ministerul Turismului.

Există mulți proști pe lumea asta care cred că într-o zi o să vină apocalipsa și o dispară totul, economia și societatea așa cum le știm, monedele, națiunile etc. Oameni de genul ăsta, de obicei își transformă toți banii în aur, că ei trăiesc cu impresia că, dacă aurul era cel mai valoros lucru în Evul Mediu, va fi valoros și în viitorul cu iz de Mad Max.

Unii pseudointerlopi din România au ajuns la aceeași idee și cu operele de artă, care ar fi chiar mai bune ca aurul, că ele cresc în valoare odată cu trecerea timpului. Evident, mulți o să-și ia țeapă, că unul din cele mai dificile lucruri e să găsești cumpărători pentru opere de artă inestimabile, dar na, nu te pui cu mentalitatea unor parveniți care se chinuie să mimeze că investesc în cultură.

Faza cu arta și aurul e că sunt considerate și moduri bune prin care să speli banii negri făcuți din șpăgi. De-asta nu o să vezi casă de interlop fără artă îndesată peste tot mai ceva ca pescarii și peștii de porțelan de pe televizorul bunicii. Trist e că oamenii care chiar apreciază opere de genul ăsta riscă să nu le mai vadă niciodată din cauza hrăpăreților ce se dau iubitori de artă.

Vârful de lance în acest domeniu este tot Adrian Năstase, desigur. Prin 2006, pe vremea când toată lumea îl urmărea pentru termopanele sale sute de mii de euro, Năstase a invitat jurnaliștii săi de serviciu să vină să arate cât de multe tablouri are prin casă și cum este un om modest, dar cult. Amuzant e că materialul de propangadă i-a venit în față și mai mulți critici de artă au observat că el ținea operele de artă pe hol, unde nu le vedea nimeni și sălile principale și le decora cu niște copii ieftine. Tot criticii de artă au observat că omul ăsta avea artă în valoare de patru-cinci milioane de euro, îndesată cu prost gust prin toată casa.

Darius Vâlcov, fostul ministru al Finanțelor, i-a urmat exemplul lui Năstase. Și el își convertea șpăgile primite prin cimitire în niște tablouri. Numai că Vâlcov se credea mai isteț ca Năstase. A văzut că ăla și-a săpat groapa când le-a arătat jurnaliștilor tablourile, așa că le-a ascuns pe ale lui în pereții vilei. Asta înseamnă să fii un parvenit connoisseur.

Una dintre cele mai comune moduri de a da o șpagă în România modernă și democratică e să treci obiectul șpăgii pe o licitație. E greu să urmărești toate licitațiile publice care au loc în România, că au loc în niște birouri triste de instituții de stat unde nu e invitat să participe decât ăla care chiar trebuia să câștige licitația trucată.

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de anul ăsta a fost cel al unui senator PSD care, împreună cu soția sa, vindeau licitații și joburi la stat și-și primeau șpăgile chiar pe cardul de salariu, ca niște oameni inteligenți și cu teamă de oamenii legii din România ce erau. Tot în 2015, niște angajați Metrorex au trucat o licitație pentru cumpărarea de trenuri noi, la schimb pentru o excursie în Spania.

Dar cel mai tare caz a fost în 2012, la Compania Națională pentru Autostrăzi și Drumuri Naționale, care și-a pus șpaga direct în cerințele din carnetul de licitații. Adică, dacă voiai să realizezi studiul de fezabilitate pentru autostrada Comarnic-Braşov, trebuia să le cumperi o mașină nouă de 25-30 de mii de euro și să le dai și câteva zeci de mii de euro.

Pe lângă asta, tu, ca firmă care realizează studii, trebuia să te ocupi și de întreținerea mașinii, deci puteai să-ți trăiești visul, să faci pe mecanicul pentru baștanii de la Autostrăzi care nu construiesc niciodată nimic. Directorul CNADNR a răspuns senin c-a fost o greșeală. Un fel de „my bad".

Evident, unii din angajații mai proști de acolo au confundat folderul de Șpagă cu ăla de Caiet de sarcină și au postat ce nu trebuia. Dar stai tu liniștit, că de atunci nu au mai avut loc astfel de accidente. Adică, n-a mai aflat nimeni cât e o șpagă la CNADNR, de atunci.

Tuturor ne place când un politician și-o ia, când rămâne fără toți banii ăia strânși, când îl bagă DNA-ul la zdup. Jubilăm, ne bucurăm de răul lui, scriem niște truisme pe Facebook despre cum „s-a făcut dreptate, funcționează justiția în România", apoi a doua zi dăm șpagă la medic și la profii copiilor noștri.

Dăm șpagă la polițistul de la Rutieră care ne-a pândit cum ieșeam din comună, dăm șpagă la frizer să nu ne strice bretonul, dăm șpagă peste tot, apoi ne mirăm că avem politicienii jegoși și execrabili pe care-i merităm, ca niște curve virgine ce suntem.

Eu mă bucur de fiecare dată când aud o știre precum cea cu funcționara măruntă de la Ministerul Sănătății care a fost prinsă că luase 4 000 de lei șpagă în bani și produse cosmetice primite cadou. Dacă mai găsea cineva și un pachet de ness și o sticlă de Garonne sau Cherry, puteai să zici că avea un starter pack complet de șpagă pentru profă de liceu, secretară și funcționară măruntă.

La fel mă bucur și că ANAF-ul ne cere să ne reclamăm vecinii evazioniști și rău-platnici și că unii chiar au făcut asta cu profe care dau meditații. Mai ales când mă gândesc la vecinii mei de la parter, cu Q7, dar și cu peste 150 de milioane datorii la întreținere. E dramatic, s-ar putea să ni se închidă apa în bloc din cauza lor.

Cu cât DNA-ul și poliția o să penalizeze mai mult corupția asta măruntă, cu atât corupția aia de nivel mare nu o să mai aibă pe ce fundație să stea și o să putem să vorbim de formarea unei clase politice mai de Doamne ajută.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre politicieni români:
Cele mai homofobe vedete și politicieni din România
Ce roluri ar avea politicienii români în Game of Thrones
Analfabeții sunt o categorie manipulată de politicieni