Cum mai stăm cu pacea mondială #5

Săptămâna trecută s-au făcut vinovați de tulburarea păcii mondiale microbiștii furioși și budiștii. Săptămâna asta e dedicată teroriștilor de modă veche.

Pe 18 decembrie 2011, Statele Unite au declarat oficial că și-au retras trupele din Irak și irakienii bucuroși s-au pregătit să se protejeze cât mai bine. Asta nu înseamnă că a urmat o eră de pace și prosperitate. Din contră, rivalitatea violentă dintre secta suniților și cea a musulmanilor șiiți e pe cale să izbucnească din nou. Sâmbătă, în Bagdad, cel puțin 32 de pelerini șiiți  care comemorau moartea Imamului Musa Kadhim în AD 799 au fost uciși în urma a două atentate cu bombă sinucigașe. Un martor a declarat pentru AP: „Am scos mulți oameni arși din autobuze, era groaznic. N-o să uit scena asta cât o să trăiesc.”

Frumoase zile. :( Miercurea trecută, 72 de oameni au fost uciși și 250 au fost răniți în toată țara într-o serie de atacuri cu arme și bombe pentru care și-a revedicat responsabilitatea grupul militant sunit Statul Islamic Irak. Aceste două incidente majore, împreună cu câteva atacuri mai mici, au ridicat numărul celor uciși din luna mai până acum la peste 200.

Sunt vremuri grele pentru autoritățile irakiene, care încearcă cu disperare să-și dovedească abilitățile de a întreține ordinea (ca să nu mai primească ajutor din partea americanilor) și ca să nu riște izbucnirea unui război civil sectarian.

Lupta Nigeriei cu grupul militant islamic Boko Horam a continuat săptămâna aceasta, după ce grupul și-a revendicat responsabilitatea pentru o serie de bombardamente de biserici care au ucis 21 de oameni și au rănit alte câteva zeci în statul Kaduna duminică. Din 2002, Boko Horam au luptat pentru crearea unui stat islamic în Nigeria sub legea Sharia. Interesant e că numele lor se traduce ca „Educația occidentală e un păcat.”

În ultimii ani, grupul a crescut atacurile și a început să aibă ca țintă politicienii, presa (ca în videoclipul de mai sus) și chiar Națiunile Unite, reușind să atingă capitala Abidjan și zona de coastă din Lagos. Acest ultim atac e o răzbunare pentru mai multe atacuri comise de creștini împotriva comunității musulmane. La rândul lor, tinerii creștini s-au revoltat, zdrobind orice musulman le ieșea în cale.

Într-o declarație dată de purtătorul de cuvânt al grupului, Boko Horam susținea: „Allah ne-a dat victoria în atacurile pe care le-am lansat azi împotriva bisericilor din Kaduna și Zaria, care au avut ca rezultat moartea multor creștini și a personalului de securitate.” Ce tipi de treabă, nu? Declarația continua să-i amenințe pe creștini „să treacă la islamism dacă vor să mai aibă pace vreodată.”

Președintele nigerian Goodluck Jonathan a promis că va zdrobi Boko Horam până în iunie. Good luck, Jonathan.

Luna de miere a Primăverii Arabe din Libia a luat sfârșit brusc săptămâna aceasta, când trupele CNT (Consiliul Național de Tranzit) au fost trimise în orașul vestic Zintan pentru a pune capăt ciocnirilor dintre grupurile rivale de miliție. Luptele au izbucnit în decembrie, după ce un membru a miliției din Zintan a fost împușcat mortal de către un membru al tribului al-Mashashia. Interesant, având în vedere că tribul al-Mashashia nu s-a ridicat niciodată împotriva lui Gaddafi. De atunci, cele două miliții s-au ciocnit ocazional și cea mai recentă ciocnire i-a costat pe 16 oameni viața.

Această instabilitate nu îi mulțumește pe criticii intervenției care susțin că doborârea lui Gaddafi a creat un vid imens de securitate: milițiile rivale se luptă pentru obținerea controlului, drepturile omului sunt abuzate la scară mare, iar fluxul de armamament hi-tech periculos destabilizează întreaga regiune. Aceste ciocniri fac și mai dificilă intervenția în Siria, într-un moment în care e mai necesară ca niciodată.

Apropo de Siria, conflictul de aici a involuat, ajungând exact la nivelul de violență din februarie/martie în momentul în care misiunea monitorilor ONU, a căror treabă era să se asigure că atât regimul cât și rebelii aderau la planul de pace al lui Kofi Annan, a fost suspendată sâmbătă. După ce vehiculele monitorilor au fost atacate de miliția regimului și monitorilor li s-a interzis accesul în locurile masacrelor, liderul misiunii, maiorul norvegian Robert Mood, a declarat: „Observatorii nu vor mai patrula și vor rămâne în locațiile protejate.” În mod previzibil, violențele au crescut în urma anunțului. În Homs artileria a ucis numai luni 40 de oameni. Ambele părți văd această suspendare ca pe oportunitate de a-și elimina adversarul, intesificându-și acțiunile pentru perioade mai lungi de timp fără să mai fie întrerupți de ONU. Deși la faza asta tot regimul iese în avantaj, nu rebelii.

Săptămâna trecută, Hillary Clinton a susținut că Rusia furniza Siriei elicoptere de atac pentru a-i ajuta să distrugă Armata Siriană Liberă. Săptămâna aceasta s-a dovedit că avea dreptate, când o navă încărcată ce venea din Rusia spre Siria a fost oprită pe coasta Scoției. S-a descoperit că era încărcată cu elicoptere de atac și rachete, așa că a fost obligată să se întoarcă în Rusia. Mai mult, săptămâna aceasta, o sursă navală rusească anonimă a anunțat că Rusia trimitea două nave de război pline cu soldați marini la baza din portul sirian Tartarus, pentru a asigura siguranța cetățenilor ruși din țară și echipamentul bazei ruse de acolo. Potrivit ziarului The Telegraph, analiștii apărării din Occident văd asta ca pe o luare de atitudine a Rusiei împotriva oricărei intervenții occidentale în Siria. Știu că occidentalii au dat greș cu diplomația în Siria și că se vor teme să trimită trupe și să riște o ciocnire cu Rusia. Din toate astea, cel mai mult au de pierdut sirienii.

Rezumatul acestei săptămâni se încheie cu Paraguay, unde 17 oameni – forțe de securitate și civili – au fost uciși în urma unor dispute în legătură cu reforma teritorială. Violențele au izbucnit vineri, după ce poliția a început evacuarea fermierilor fără pământ de pe o fermă privată din provincia Canindeyu. Poliția s-a declarat surprinsă de violențe. Dar bănuiesc că orice situație în care ești atacat de către fermieri cu arme automate e suprinzătoare.

În timpul domniei generalului Alfredo Stroessner, între 1954-89, 6.5 milioane de hectare de pământ au fost luate de la fermieri și distribuite aliaților săi. După încheierea regimului lui, guvernul paraguayan le-a promis fermierilor că le va da pământurile înapoi, dar asta nu s-a întâmplat până acum. Ministrul de Interne a spus că evacuările vor continua. Data viitoare, îmi închipui că poliția va fi mai pregătită. Și-au învățat lecția, nu te pui cu fermierii!

Pentru mai multe povești frumoase despre cum se poartă oamenii unii cu alții, reveniți săptămâna viitoare.

Sau îl puteți urmări pe Henry pe Twitter: @Henry_Langston. Îi place să deprime oamenii.

Cum mai stăm cu pacea mondială

Cum mai stăm cu pacea mondială #2

Cum mai stăm cu pacea mondială #3

Cum mai stăm cu pacea mondială #4

Traducere: Oana Maria Zaharia