Gălețile de ură pe care Mircea Badea le aruncă peste doi jurnaliști prinși cu iarbă la ei

De luni dimineață, de când m-am trezit din beția eșecului referendumului, urmăresc o dată pe zi clipul cu Mircea Badea în care, cu o săptămână înainte de vot, bătea cu pumnu' în masă și-n pigmeii #rezist, convins că „cvorum se va face sigur, sigur”. Mi-am propus să trec peste, dar s-a întors la noi dosarul DIICOT al Emmei Zeicescu și al lui Claudiu Popa, jurnaliștii care au fost acuzați că și-au făcut două cuie la Summer Well (și, prin urmare, urmăriți penal pentru deținere și consum de droguri de risc, pentru consum propriu).

Badea abia aștepta, probabil, să repună pe agenda publică discuția despre „drogangiști”, mai ales că el a fost eroul care a dat bomba acum o lună, când a găsit pe „preșul de la bloc” dosarul celor doi jurnaliști. Un dosar care a ajuns la el, foarte probabil, cu ajutorul autorităților.

De atunci a început linșajul mediatic al jurnaliștilor și delirul lui Badea.

Băiatul șpagat al jurnalismului românesc și-a petrecut ziua de 11 octombrie scuipând cele mai dubioase și false chestii despre doi jurnaliști pe care nu-i suportă, acești doi „antipenali”. Ca un profesionist adevărat, a pus egal între doi oameni cu două paie la ei, în cadrul unui festival de muzică, și corupții României.

I-am urmărit pagina de Facebook și emisiunea ca să văd cât de dubios poate să și-o ardă un așa-zis jurnalist de Antena 3.

„Toți drogangiștii din România se uită acum la această emisiune, pentru că îi vizează”, zice Badea în primele zece secunde ale emisiunii și începe dezmățul. Urlă că, vezi domne, el nu poate fi o javră care să-i persecute pe Zeicescu și Popa pentru că sunt urmăriți penal, dar fix asta face 50 de minute. Vorbește despre mașinăria „oribilă, securistă, jegoasă, stalinistă” din care ăștia doi fac parte și care calcă în picioare oameni urmăriți penal, care sunt de fapt nevinovați de cele mai multe ori.

Îi ia și îi spală, pe rând, pe Olguța Vasilescu, urmărită pe nedrept pentru niște fațade de clădiri din Craiova, apoi pe Cosma și pe soră-sa, niște victime ale hashtagiștilor care nu i-au ascultat.

A reușit cumva și să minimizeze gravitatea evenimentelor din 10 august, când jandarmeria a gazat mii de oameni, fără motiv, iar peste 400 au avut nevoie de îngrijiri medicale. Faptul că ăștia doi fumau iarbă la un festival, la o zi după 10 august, ne face pe toți ceilalți protestatari niște drogați.

De la o jurnalistă care lucrează în cadrul TVR, găsită cu două cuie la ea, Badea a ajuns să scrie pe Facebook că TVR încurajează consumul de droguri. Scenariile lui iau proporții colosale în thread-ul de comentarii: tinerii își pierd mințile pe străzi, conducerea TVR ar trebui chemată în Parlament, la explicații, una povestește cum ar bate drogații cu lanțul. Și lovitura de grație, fără penali pe TV. Explică, în vreo zece minute, cum contribuabilii plătesc taxa obligatorie pentru TVR, ca să angajeze drogangii.

În retorica „nu sunt javră, dar le arăt eu lor”, face o glumiță că se apucă de-o listă cu brandurile care își fac publicitate în timpul emisiunii lui Claudiu Popa, de pe Realitatea. După ce Antena 3 a avut o perioadă în care a rămas doar cu publicitate la medicamente și dispozitive medicale, Badea pune egal între boicotul unui post care face propagandă 24 de ore pe zi și public shaming-ul unui jurnalist care este urmărit pentru ceva ce a făcut în timpul personal. Un „acest ceva” despre care, știm pe surse, că nu este chiar un caz izolat în România.

Dar nu-i nimic, Badea - care s-a și declarat fanul lui - uită că Antena îl are pe Cheloo, jurat în X factor, condamnat la închisoare cu suspendare pentru trafic de droguri, în mai 2017.

Repet, în uimire: Mircea Badea și-a dedicat o zi întreagă demonizării a doi jurnaliști asupra cărora au fost găsite două joint-uri cu DROGUL MARIHUANA, la un festival de muzică. În aproape o oră de emisiune, i-a numit penali, popândăi, javre, dezaxați și pupincuriști. A repetat „drog de risc” de câteva zeci de ori și a urlat DROGANGII.

După ce l-am urmărit o oră, aveam impresia că vorbim cel puțin de noii Pablo Escobari ai României. Pagina lui de Facebook este un altar închinat urmăririi penale a celor doi și instigă la ură față de ei și de posturile la care lucrează.

Pentru că sunt cu adevărat masochistă, am citit și comentariile. Mulți îi zic că e de căcat, dar la fel de mulți și-o ard absolut abject: „Zeiceasca in arest si-o primeste inzecit??? Intreb pentru un prieten”.

Mai ții minte cazul cu fata prinsă c-a tras pe nas, pe plajă, la Mamaia? E un caz în care s-a făcut public shaming la greu, iar un psihiatru pe adicții spunea atunci cât de nocivă este stimgatizarea în astfel de situații și cum niciun consumator nu trebuie pus la zid sau arătat cu degetul. Atitudinea de „drogata aia” nu ajută pe nimeni, iar soluția nu este pedeapsa, ci prevenția. Evident că e absurd să discuți despre dependență în cazul celor doi jurnaliști prinși cu două căcaturi de cuie, dar retorica lui Mircea Badea poate fi mai toxică decât orice drog.