Știri

Ce riscă fata filmată cum trăgea ceva pe nas în Mamaia

Am vorbit cu un psihiatru pe adicții și un avocat în drept penal despre cazul care a ținut România ocupată zilele astea: fata de pe plaja din Mamaia.
03 Mai 2018, 10:43am
Captură din filmarea iresponsabilă care a transformat-o pe fata asta în ciuca bătăilor de pe marele Internet.

A explodat internetul de la o filmare a Pro TV-ului, din timpul unui live, când se vede cum o fată trage ceva pe nas de pe un obiect folosit ca tăviță întins de o prietenă. Ca de obicei, același Internet s-a împărțit în două - o parte care vrea ca poliția să o prindă cu orice preț pe infractoare și să o pedepsească, o alta care zice că ce mare lucru, că avem alte probleme mai mari și că poliția ar trebui să prindă traficanții, nu consumatorii. Pe de altă parte, sunt voci care spun că asta nu e probă sau că Pro TV-ul a încălcat dreptul la imagine, în timp ce unii susțin că fata trebuie băgată direct la pârnaie.

Trebuie să menționez, totuși, că în minivacanța de 1 Mai de anul ăsta - când a avut loc și festivalul Sunwaves, la Mamaia - peste două mii de pacienți au ajuns la Urgență, în Constanța. Dintre cei care au avut nevoie de ajutorul medicilor, 44 de oameni (în principal tineri) s-au drogat. Între timp, fata e căutată de poliție și DIICOT. E o întreagă discuție aici, mult mai largă decât ce se vehiculează în spațiul public, legată de harm reduction, de blamarea consumatorului (psihologii specializați în adicții spun că arătatul cu degetul nu aduce nimic bun și că metodele de intervenție ar trebui să fie altele), de diferența între consum ocazional și dependență, de faptul că siguranța consumatorilor ar trebui pusă mai presus de pedepsirea lor.

Atitudinea de tipul „drogata aia” nu ajută deloc

Psihiatrul Eugen Hriscu, specializat în tratarea adicțiilor și director științific al ONG-ului ALIAT, spune că „e extrem de negativ și inacceptabil că vorbim despre acea fată, care nu a făcut nimic ilegal - consumul propriu nu e incriminat în România, dar în schimb nu vorbim despre cei doi tineri aflați în comă pentru că au consumat substanțe toxice și nimeni nu se întreabă ce s-a întâmplat acolo. Toată lumea știe despre fata care a tras pe nas nu știm ce, poate era zahăr acolo, dar nimeni nu vorbește despre faptul că la același eveniment trei tineri au avut efecte foarte severe, dintre care doi sunt acum în comă în spital.”

O atitudine de tipul „drogata aia”, ca abordare în spațiul public, nu ajută deloc, spune Eugen Hriscu. „Asta face presa în România, aduceți-vă aminte de femeia care a fost filmată beată în șanț. Asta suntem ca popor, râdem de nebunul satului”. Hriscu nu înțelege de ce fata este căutată de poliție, fără să existe propriu-zis vreo dovadă că ar fi făcut ceva ilegal.

Ca să aflu care-s consecințele legale într-o situație de genul ăsta, am vorbit și cu avocatul Costin Udrea, specializat pe drept penal, chiar din Constanța. Avocatul îmi spune că, dacă se dovedește că a înfăptuit o infracțiune, tânăra va răspunde penal - poate fi condamnată, se pot dispune diverse măsuri de siguranță.

Fotografie via pxhere.com

Filmarea este o probă, dar nu suficientă

„O astfel de înregistrare este un mijloc de probă conform procedurii penale actuale”, spune Udrea. Ok, aici am vorbit un pic și de modificările la Codul Penal și Codul de Procedură Penală la care se lucrează chiar acum în Parlament unde, dacă se abrogă articolul 193, alineatul 3, o astfel de înregistrare nu mai poate fi considerată probă, dar te scutesc acum de chestiile tehnice.

Deci, filmarea este clar o probă acum. Însă nu e suficientă, spune avocatul Costin Udrea.

„Pentru a dovedi, dincolo de ceea ce legea numește «îndoială rezonabilă», în fața unei instanțe, o filmare singură este insuficientă. Ea trebuie să se coroboreze cu alte mijloace de probă. Pentru a constitui un fundament pentru o acuzație gravă, nu este suficient.”

Ce alte probe? Udrea mă trimite la articolul 97 din Codul de Procedură Penală, din care îți dai seama că ar fi nevoie de multe declarații, rapoarte, constatări etc. Dacă ar fi fost un polițist în zonă, spune avocatul, și ar fi constatat că este posibil să se fi întâmplat ceva ilegal, ar fi făcut un proces verbal. Ar fi început cu o audiere de martori.

„Cel mai important lucru în această situație este analiza substanței”, spune avocatul. „Există o posibilitate ca substanța respectivă să nu fie una interzisă”, adaugă el.

Cam tardiv să se mai aplice legea acum

Dar dacă o prind acum ce se întâmplă? Se poate deschide o anchetă? Sigur. Dar… „Au trecut câteva zile de la presupusa faptă. Ar fi un pic tardiv acum din punctul meu de vedere”, spune el. „Este vorba de ceea ce se numește în criminalistică «cifra neagră a criminalității». Acele infracțiuni care nu sunt constatate la timp. Legea este destul de exigentă în dovedirea unei infracțiuni și este posibil ca acum să nu se mai poată dovedi.”

M-am uitat la cât rămân drogurile în sistem și cum pot fi detectate. Dacă, să zicem, era cocaină, testul de urină e relevant în 2-4 zile de la ingestie, dacă vorbim de o doză și nu de un consum cronic. La fel și în cazul ketaminei, e nevoie de câteva zile pentru a fi eliminată din sistem. Asta înseamnă că, cu cât trece mai mult timp, cu atât șansele ca infracțiunea să poată fi dovedită scad.

Să consumi droguri nu reprezintă automat o infracțiune

În plus, infracțiunea este legată de deținere, cultivare, cumpărare, nu de consumul propriu-zis, conform articolului 4 din legea 143/2000. Într-adevăr, consumul propriu-zis nu e incriminat, doar posesia, dar argumentul ăsta nu stă în picioare în fața niciunei instanțe, spune avocatul. Ca să consumi, trebuie să deții întâi - ai cumpărat, ai primit, ai încercat, ai fost curios cu privire la substanțe interzise. Trimiterea în judecată se face pentru „deținere în vederea consumului”, e adevărat. Intri pe „verbum regens” - practic e vorba de elementul material al infracțiunii.

În cazul de față, trebuie dovedit că persoana în cauză a cumpărat și a deținut droguri. Deci ar urma o anchetă prin care se strâng mai multe probe. Iar dintr-o înregistrare în care vezi doar că i s-a oferit substanța, nu prea ai ce concluzie să tragi.

Fotografie de Bruno Bayley

Spațiul public, viața privată și deontologia jurnalistului

Lui Eugen Hriscu i se pare o încălcare foarte gravă a deontologiei profesionale „pentru că fata aceea va avea de suferit nu din cauza drogurilor, ci din cauza postului de televiziune care nu ar fi trebuit să îi arate fața. Se face responsabil de distrugerea unui destin. Mi se pare inacceptabil ca un post de televiziune să facă asta în numele audienței. Toată lumea știe că se consumă droguri. E un pericol și pentru tineri - când arăți consum de droguri în felul acesta este și o formă de reclamă pe care o faci.”

„Principala problemă legată de acest caz e expunerea în prime time a acestor imagini.”

L-am întrebat pe Costin Udrea dacă se poate invoca dreptul la viață privată. În niciun caz, spune el. „Era un spațiu public. Nu era în spațiul privat, unde să fi fost filmată fără acordul ei. Presa e liberă să filmeze în spațiul public. Când te duci acolo, te expui.”

Am fost curioasă să aflu și dacă poate fi considerat un factor agravant faptul că se afla în spațiul public. Nu, vorbim de altă infracțiune. „Dacă prin acțiunile sale, o persoană deranjează alte persoane, poate fi considerată acțiunea ei infracțiune de sine stătătoare.”

Organizatorii și patronii cluburilor sunt responsabili

Într-o situație de genul ăsta, proprietarul spațiului poate avea probleme legale. Dacă, de exemplu, tu ai un bar pe care-l pui la dispoziție pentru consumul de droguri sau tolerezi acest lucru, e o infracțiune de sine stătătoare. „Prevederea expresă referitoare la public este legată de proprietarul spațiului. Dacă ei cunoșteau acest lucru, se pedepsește. Inclusiv tolerarea.”

Articolul 5 din aceeași lege prevede că: „Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unei locuințe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.”

„Dacă ești prezent la săvârșirea unei fapte penale, poți fi audiat ca martor. Dacă nu tu ai pus la dispoziție spațiul, nu este infracțiune”, mai spune avocatul Udrea.

Care-s consecințele reale

În România, deținerea inclusiv pentru consum propriu este infracțiune. Legea 143/2000 vorbește de pedeapsă de la 3 luni la 2 ani pentru drogurile de risc și de 6 luni până la 3 ani pentru drogurile de mare risc. De exemplu, marijuana e la droguri de risc și cocaina la substanțe de mare risc.

Înainte să sari și să dai exemple de alte țări unde s-a decriminalizat consumul (cum e Portugalia, unde tocmai această măsură a dus la rezultate pozitive cum ar fi reducerea răspândirii unor boli, creșterea calității vieții consumatorilor și scăderea unor riscuri asociate consumului), s-a legalizat iarba sau se face cercetare serioasă pe efectele unor substanțe acum ilicite, în cazul unor boli (ketamina pentru depresie sau MDMA pentru stresul post traumatic), ține minte că până una-alta, asta e legea în România și o poți păți grav.

Dincolo de consecințele legale, sunt adevărate drame în familie, spune Costin Udrea. Nu-i deloc fun pentru nimeni să intri la pârnaie pentru că atât ai putut: să tragi pe nas într-un spațiu public, în ochiul unei televiziuni.

Cortul ALIAT din Vama Veche, de anul trecut, unde voluntarii și psihologii discută cu oamenii despre dependența de alcool și droguri. Fotografie de autoare

Dar avem o problemă mai mare - alcoolul - despre care nimeni nu vorbește

Cu toate astea, alcoolul este o problemă mai mare și mai reală, în România, îmi spune Udrea, pentru care nu se face nimic. „Alcoolul duce la foarte multe infracțiuni.” De la condus pe drumuri publice în stare de ebrietate și accidente auto se poate ajunge la crime, violuri, violență.

Sunt multe infracțiuni care sunt cauzate de consumul de alcool în exces și despre interzicerea sau reglementarea lui nu vorbește nimeni. De altfel, studiile confirmă că, dintre toate substanțele, alcoolul e cel mai rău, cu consecințe atât la nivel individual, cât și social.

Perioadele de vacanță, în special, vin la pachet cu excese, spune avocatul Udrea, mai ales că le vede fix de acolo, de la malul mării. Ele pot reprezenta posibile infracțiuni, îmi mai zice el, adăugând totuși că majoritatea persoanelor sunt ok și că ceea ce vedem în presă sunt extremele. Nu strică însă să ai grijă când te distrezi, să n-ajungi nici la spital, nici să deschizi jurnalele TV.