Am fost la mitingul anti-DNA din București, unde am văzut oameni cu portocale-n gură

După puțină odihnă, telespectatorii care funcționează de ceva vreme pe supradoză de conspirații s-au întors duminică seara în stradă, dar au mutat mitingul din curtea președintelui Iohannis la DNA. Au strigat în ură și cu vocile răguşite de bătrânețe spre un trotuar, unde era tabăra celorlalți, o parte din inamicii din Piaţa Victoriei. E un război al surzilor, din care nimeni nu are cum să câștige, dar care-ţi spune ceva despre cât de paralelă e România.

Într-o ploaie măruntă, vreo 50 de oameni adunați pe două trotuare paralele împărțeau o luptă aprigă pentru o justiție, oricare ar fi ea, a ta sau a lui Cosma. Din când în când, zburau peste trotuar îndemne anticorupție, atât de la ăia pe care-i arătăm cu degetul că sunt manipulați de televizoare, cât și dinspre cei care sunt identificați acum, de unii, ca liderii #rezist.

Pe neștiute, o prăpastie s-a ivit între cele două trotuare simbolice: pro și anti DNA. Pentru ăia mai bătrâni, corupţia musteşte de ceva vreme în justiţie şi i-a alungat din ţară pe Sebastin Ghiţă şi pe Radu Mazăre. De partea cealaltă, vocea rezistenţei îi acuza pe ăia care au băgat banii statului în buzunarele celor deveniţi „refugiaţi politici” prin ţări ceva mai calde, precum Serbia şi Madagascar. Și, mai nou, Costa Rica.

Prinsă între astea două trotuare, n-am putut să înțeleg prea multe despre ce îi scoate din casă zi de zi. O fi Kovesi sau sunt „derbedeii de la Antena 3”? Nu știu! Cert e că a rămas ura celor care strigă „vă e foame? vă aducem niște portocale” și, apoi, ura celor care răspund cu „retardaților”.

Pe fiecare trotuar răcneau oameni cu cele mai paralele opinii despre cum ar trebui să meargă politica și economia în țară. Ăsta e și absurdul acestor proteste la dublu. Ajungi să te întrebi sincer dacă există ceva care-i unește sau îi desparte dincolo de televiziunea pentru care sunt gata să piardă telecomanda.

În lipsa companiei ideologice asigurată cu o zi în urmă de indivizi ca Daniel Dragomir, Liviu Pleşoianu şi Paul Hitter, vocea portocalelor părea pierdută între mesajele anticapitaliste ale unui domn cu pană de fazan şi militarismul-conservator al stegarului dac cu nume de Cezar.

Traian Pleșca era diplomat român pe la începutul anilor '90, dar eu l-am cunoscut doar printre protestatarii cu portocale de la Cotroceni și DNA. În ploaie și zgomot de vuvuzele, mi-a vorbit cu patos despre cum ucide capitalismul și care-i sunt nedreptățile, așa cum au fost ele consemnate de mișcarea Occupy Wall Street. Mi-a zis că nu-i stângist, ci doar crede în lucrurile corecte. În fiecare an, pe 26 ianuarie, îl găsești la mormântul Tovarășului.

Dacă-i anticapitalist, asta nu înseamnă că nu-i un naționalist convins. Indignat că ideea de națiune e omorâtă în numele multiculturalismului din Uniunea Europeană.

Pe același trotuar l-am găsit și pe stegarul dac cu nume de roman, același Cezar Avrămuță, care a protestat în 2012 față de arestarea lui Adrian Năstase, dar a tremurat și de frig în lunga săptămână a protestelor Colectiv. Îmbrăcat în ie românească, omul ăsta și-a găsit menirea atunci când a candidat pentru un post de deputat pe listele PRM.

Pe partea cealaltă a străzii, am dat de un alt admirator al vremurilor trecute, luptător #rezist cu insignă Corneliu Zelea Codreanu.

De pe cele două trotuare n-a zburat nimic constructiv, fiindcă n-a fost loc decât de insulte.

„Sunt niște handicapați! Îmi e milă de ei”, mi-a zis un tip de la #rezist. Dar n-am apucat să vorbesc prea multe că mă acopereau apelativele din partea ailaltă: „retardații” și „sunteți cu Soros”.

Un altul mi se plânge că ceilalți sunt niște bolnavi și psihopați, iar două doamne dezbat în indignare lipsa de acțiune a Jandarmeriei împotriva trotuarului cu portocale de la DNA.

„Acolo trebuie arestați imediat, că au înjurat. Să îi aresteze pe toți. Nimeni nu face nimic pentru țara asta”, mi-a spus una dintre ele înainte să-i sară la gât unei bătrâne care e supărată că nici Codruța nu a reușit să recupereze prejudiciul cauzat de Elena Udrea, deci poate că nu-i așa de bună la Anticorupție.

Atât i-a trebuit să rostească în deșert numele lui Kovesi, că în două secunde s-a văzut înconjurată de vreo cinci, care-i strigau că-i agitatoare și le cereau jandarmilor să o escorteze imediat pe jumătatea cealaltă de Știrbei Vodă.

După o scurtă comedie cu jandarmul care s-a oferit să o ducă acasă, chiar dacă are bărbat gelos, bătrâna a rămas nemișcată pe trotuarul #rezist, iar ceilalți au uitat-o sprijinită de gard, cu un câine sorosist la picioare. Și totuși, pot să jur că o văzusem cu o zi în urmă pe trotuarul portocalelor de la Cotroceni.

Când am ajuns, Mălin Bot răcnea în megafon ceva despre abuzurile comise de Jandarmerie. Nu știu în ce categorie să-l bag. Atunci când e abuzat, devine jurnalist independent și erou al presei libere, chiar dacă un minut mai devreme era protestatar #rezist urcat pe bordura de la DNA.

Oricum, dacă nu ajunge în duba jandarmilor, tot i se întâmplă ceva. Aparent, duminică seara a rămas fără telefon, după ce s-a băgat din nou printre protestatarii cu portocale, unde și-a luat palme peste ceafă de la pensionari și jandarmii l-au luat pe sus.

Chiar și-așa, a reușit să țipe minute bune la megafon despre cum este o victimă a abuzurilor continue ale Jandarmeriei Române.

Apoi a renunțat și a lăsat moștenire megafonul unui coleg de rezistență, care a băgat melodia aia rap cu „Muie PSD”.

Nu știu dacă există cineva pe lumea asta care să-i aibă la inimă pe jandarmi. Totuși, e cam greu să nu-i compătimești când îi vezi prinși între două mâini de oameni înverșunați.

La protest am învățat că cel mai rău și-o iau jandarmii care țin camere de filmat în mână. Așa m-am trezit și eu între un domn #rezist și un tânăr jandarm cu o cameră în dotare. De la „cu ce drept mă filmezi, bă?” s-a ajuns rapid la gesticulări și replici acide din partea jandarmului, care i-a cerut protestatarului să-și ia pastilele.

„Bă, eu când făceam școală, tu erai la porci”, a urlat protestatarul indignat și înconjurat deja de băieții de la Dialog. Ca într-un film absurd, colegii încearcă să-i ia apărarea jandarmului și zic că „nu prea are porci, că-i din București”.

Jandarmul s-a retras pe trotuarul portocalelor, iar protestatarii au strigat în urmă că i-a expirat fișa psihologică. Glumiță apărută după cazul polițistului pedofil, fost jandarm.

Dacă nu ai înțeles până acum, al doilea miting al portocalelor a reușit să fie chiar mai confuz și mai penibil decât prima demonstrație de forță de la Cotroceni. Un nene de pe trotuarul portocalelor a ajuns chiar în duba jandarmilor, dar nu pentru vreo faptă eroică în numele Justiției.

Nici măcar nu s-a luat de inamici, ci de bietul stegar dac. Supărat că și-a pierdut un bilet, omul a ajuns să tragă, din motive care mă depășesc, de catargul ăla fluturat în aer de Cezar Avrămuță.

Cu acest spectacol penibil s-a încheiat și seara de protest, telespectatorii au plecat spre case, nu cumva să rateze ultima rundă de dezvăluiri de la Vlad Cosma. Mălin Bot și ai lui au mai rămas vreo zece minute să guste din victorie și să strige cu indignare spre trotuarul gol de la DNA.