La protestul de la Cotroceni s-au împărțit trotuare, conspirații și portocale

România este țara în care toată lumea vrea să apere justiția, doar că fiecare este cu justiția sa paralelă.
18.2.18
Toate fotografiile sunt ale Adinei Florea.

Sâmbătă, pe 17 februarie, s-a protestat iar la Cotroceni. Poate îți mai aduci aminte ce a fost anul trecut. Și de data asta s-a ajuns la DNA, la finalul unei săptămâni agitate pentru Kovesi.

La Cotroceni, o mână de telespectatori au renunțat la porția zilnică recomandată de Antena 3 și RTV și s-au prezentat ca să protesteze cu portocale, iar, la nevoie, cu pomelo, față de o justiție pe care o cred nedreaptă și nițel mai autoritară decât aia a lui Kim Jong-un.

E aceeași justiție care a reușit să-l condamne pe Dan Voiculescu și l-a urmărit până la granița sârbească pe Sebastian Ghiță. N-au fost mulți, vreo 50 de oameni cu o vârstă medie cam tot pe la 50, ceva simbolic pentru o după-amiază de sâmbătă, cu o companie ideologică asigurată de Daniel Dragomir, Liviu Pleșoianu, Paul Hitter & comp.

Daniel Dragomir.

Asta-i cealaltă Românie, e țara despre a cărei existență vrei să uiți atunci când ieși să aperi justiția în Piața Victoriei. Problema e că și țara asta vrea să apere ideea de justiție, se întâmplă doar ca inamicii ei să fie chiar oamenii justiției, ăia care nu le dau pace aleșilor din Parlament și celor care bagă milioane de euro cu o origine dubioasă în RTV și Antena 3.

După câteva ore, s-a adunat și rezistența pe un trotuar paralel de la Cotroceni. Erau o parte din oamenii ăia care au încercat întotdeauna să iasă din masa de protestatari din Piața Victoriei, de la tipa băgată în duba jandarmilor cu ocazia opririi târgului de Crăciun și până la tipul care a pus la pământ un bătrân ce voia să stârnească puțin spiritele din fața Guvernului. Plus Mălin Bot, care și-a început ziua ca jurnalist la demonstrația portocalelor, dar mai pe seară a devenit protestatar urcat pe gard, cu rând la megafon și fes „Puie MSD”.

Totuși, pe acel trotuar cu portocale și alte citrice de încercare, am înțeles că n-are rost să cauți o definiție pentru justiție dacă vrei să înțelegi ce vrea fiecare Românie. Cu atât zgomot de fundal, pare că niciun trotuar n-are habar ce mai e aia justiție, așa că măcar ne putem bucura împreună de un performance art oferit de Mălin Bot și Paul Hitter.

Portocalele de la Cotroceni sunt de-alea de țară, naturale, nu de Ploiești

Când ești supărat și vrei s-o arăți.

Fiecare protest are nevoie de un simbol, așa că oamenii au venit echipați cu portocale. Am auzit că e sănătos să bagi fructe, chiar și atunci când încerci să faci o trimitere deloc subtilă la fostul procuror Mircea Negulescu, zis din motive care-mi depășesc puterea de înțelegere și „procurorul Portocală”.

Vlad Cosma și Sebastian Ghiță, ambii fugiți în țări mai calde sau doar la Belgrad, îi acuză pe Mircea Negulescu și pe Lucian Onea, procuror-șef la DNA Ploiești, că au falsificat probe și dosare, inclusiv unul care se leagă de numele lui Victor Ponta.

Și aici au fost oameni nervoși că li se cere să tacă

Când am ajuns, se împărțeau deja portocale printre cei strânși pe trotuar, iar jandarmii își spuneau lecția învățată de acasă: fără lozinci, scandări sau bannere, că altfel se termină cu amendă. Câțiva protestau indignați că-s amenințați cu amenzi și reduși la tăcere, în timp ce ăia tineri și frumoși ocupă de un an Piața Victoriei.

Tăcerea nu e pentru nimeni, dar tuturor ni se cere să amuțim. Au urmat câteva ironii subtile cu privire la protestatarii muți de la PSD Sibiu. O bătrână scundă și cu dioptrii de cal m-a tras de mânecă să-mi arate cum protestează ea. Cu o mână își acoperea gura, cu cealaltă îl dezaproba pe Iohannis. S-a asigurat cu jandarmul de la dialog dacă forma asta de protest intră sau nu sub incidența legii 60/1991.

„Cum nu e declarată, e manifestație declarată pe Yahoo. Pardon, pe Facebook. Nu-i legal?! Adică ăia pot să stea acolo un an și să desființeze târgul, da' pe noi ne amenințați că o să ne amendați. Luați-ne și amprentele”, s-a răstit un bunic către același jandarm, care s-a scuzat că asta-i legea care s-a aplicat și la Victoriei. Chiar și așa, au recurs și la scandări. S-a strigat „demisia”, „hoții strigă hoții” și „ca un șobolan murat, te vom scoate din palat”.

În același timp, alții își spuneau discursurile exersate în fața camerelor, unde reportera RTV era flancată de Liviu Pleșoianu și Daniel Dragomir. Au fost și intervențiile lui Mălin Bot.

Mălin Bot n-a prins așa bine la Cotroceni ca-n Victoriei

Cred sincer că e greu să te mulezi pe public, de unde și cazul lui Mălin Bot în acest protest. S-a prezentat de la început pe trotuarul portocalelor și a jucat timp de patru ore un de-a v-ați ascunselea cu jandarmii, până s-a refugiat pe cealaltă parte a străzii alături de niște băieți de galerie și una-două palme cu „Toți pentru Justiție”.

Într-o îmbulzeală generală, a reușit să-și ia și câteva palme peste ceafă de la câțiva bătrâni furioși că le strică atmosfera de liniște. A intrat într-un război al live-urilor pe Facebook cu Daniel Dragomir, Liviu Pleșoianu și Paul Hitter. A încercat să îmbrățișeze un jandarm și chiar să fugă prin fața porții de la Cotroceni, în speranța că va ajunge incognito printre portocale. Oricum, nu i-a reușit, așa că a stat izolat vreo jumătate de oră pe o bucată de iarbă dintre cele două sensuri.

Liviu Pleșoianu într-un moment de glorie.

Cu toată nebunia asta, s-au trezit câțiva să ceară amendă pentru el că stă pe spațiul verde. O femeie supărată pe rânjetul lui Mălin Bot a găsit și legătură vitală pentru conspirație: a luat lecții de zâmbit cu Klaus Iohannis? Aparent, orice gest poate porni o conspirație demnă de toate burtierele înroșite de la RTV.

Am găsit la Cotroceni conspirațiile care au făcut pe vremuri rating la TV

Nu vreau să subestimez protestatarii. Problema e că fix ei mi-au servit pe tavă o observație. Dacă ai fi vrut să-ți amintești toate conspirațiile alea ciudate care au rulat pe televizoare înainte de alegerile prezidențiale din 2014, atunci protestul ăsta avea bagaj serios de cultură de tipul ăsta.

„În Germania, dacă acest om candida după ce a vândut copii, credeți că avea vreo șansă”, a răcnit un bătrân îmbrăcat elegant, la pălărie cu pană de fazan. Un alt domn a regretat că nu a adus o lămâie, că poate avea nevoie și președintele să-i taie greața. N-au lipsit casele lui Iohannis și acuzația că a fost ales primar din partea naziștilor și a retrocedat case pentru naziștii din Sibiu.

Știu, de apreciat cum în orice răfuială politică se poate ajunge la naziști. Singura concluzie e că ne tragem cu toții din naziști și vom ajunge cumva naziști dacă intrăm în gura cui nu trebuie.

La pachet cu Iohannis și Kovesi a fost amintită și Macovei, când ministrul Justiției, altcândva candidat la prezidențiale și în ultima vreme europarlamentar. La ea a fost simplu: strică imaginea României în plenul Parlamentului European, după cum spunea acum câteva zile Viorica Dăncilă la prima sa deplasare din an la Antena 3.

O doamnă a venit cu un afiș în care Monica Macovei purta, desigur, uniformă de ofițer nazist, alături de cuvintele „frau Monica”. Bine, doamna a recunoscut că nu-i vorba de o creație proprie, doar a moștenit afișul de la un alt protest organizat acum ceva vreme la Cotroceni.

Lumea LGBTQ nu s-a dovedit străină de ochiul ager al protestatarilor de la Cotroceni

Am prins din zbor o conversație cel puțin cu potențial pentru anumite televiziuni și canale de „informare”. Există o teorie lesbiană-sorosistă-marxistă despre cum Monica Macovei este cuplată cu Cristina Guseth de la Freedom House. Ține-o minte pe-asta, s-ar putea să nu moară curând.

După ce trotuarele au fost împărțite, huiduielile au zburat de pe un trotuar spre altul ca între galerii cu insuficienți oameni. Unii au cântat imnul, în vreme ce ceilalți au imitat cucuvele. S-a trecut repede și la insulte, vuvuzele și două rânduri de jandarmi pentru o singură trecere de pietoni din Cotroceni.

„Antena 3. Niște derbedei!”, s-a scandat de la #rezist. Ceilalți au numit-o grasă pe Angi Șerban. Toate astea au fost date cu mantă prin discuții despre prețul ouălor, salariul uriaș a lui Mircea Badea și trimiteri deloc subtile la minerii din anii '90. A fost un război al surzilor.

„Zdrențelor, la pușcărie” și câteva portocale abandonate pe gard, asta am lăsat în urmă. Seara s-a lăsat și ea, iar oamenii au plecat spre cină, că citricele nu țin prea mult de foame. La final, am pornit și eu spre casă cu o portocală în geacă, mai mult decât a dat vreodată Soros.