Conspirații masonice, cum e furată România și adevăratul Iliescu în clipurile politice de pe TikTok

Prieteni, vine un moment în viața fiecărui om când ajungi să zici: „Frate, sunt bătrân”. Pe vremuri, probabil că asta se întâmpla când vedeai că vecinul și-a pus curent sau când treceai cu căruța pe lângă un tractor. De câteva generații, însă, sentimentul ăsta de bătrânețe vine din media pe care o consumi. Vezi Britney Spears la TV când tu ești obișnuit cu Margareta Pâslaru? Zici: „Tată, sunt bătrân”.

La fel dacă dădeai din fund pe Britney și ‘N Sync în tinerețe: te duci să pui bani deoparte pentru pensie după ce auzi zoomerii că ascultă la boxă în parc Billie Eilish, SOPHIE sau diverse arome de K-pop. Lucrul ăsta se aplică și la platforme online. Oricât am încercat de-a lungul vremii, n-am înțeles până azi utilitatea unui Snapchat, Discord mi se pare util doar pentru gaming și noul și titratul Clubhouse mi se pare Discord pentru corporatiști cu vise umede de antreprenoriat. 

Dar trebuie să vorbim mai ales despre TikTok. Pentru cineva ca mine, care a devenit boomer cu acte în regulă de la 15 ani, platforma asta prezintă o atracție specială. E singurul loc unde poți să găsești adolescenți dansând pe ultima melodie memă, rețete gătite cu quick cuts sau remixuri peste remixuri peste remixuri la mema zilei, localizată pentru compatrioți. Sigur poți să găsești asta și pe YouTube, dar acolo clipurile sunt lungi.

TikTok e remix culture triplu distilat: bagi cinci minute și ești la curent cu ce e hip între tineri. Ieși din casă și te simți hypebeast cu degetul pe pulsul națiunii tinere, deși ai cu douăzeci de kile în plus față de liceu și rate la casă. TikTok e scurtătura intergenerațională de care aveam nevoie cu toții.

Dar, ca orice tataie intelectual încă tânăr, nu mă dau pe TikTok pentru filmulețele cu fete probabil minore care dansează pe BTS sau pentru „sri cars of polis”, ci pentru implicațiile sociale, politice și culturale ale mediului.

În mod normal, aș intra acum într-o diatribă interminabilă despre „Mediul ca mesaj”, Marshall McLuhan și alte teorii care erau la modă pe vremea când Ceaușescu era speranța tânără a politicii românești, dar mai bine nu. Important e că mi se pare foarte interesant cum ajunge să fie folosit politic TikTok-ul și cât de multă „politică” poți de fapt să bagi în 60 de secunde. Răspunsul la asta depinde, dar se pare că destul de multă.

În 2020, adolescenții de pe TikTok i-au sabotat mitingul lui Donald Trump, când s-au înscris ca participanți fără vreo intenție să apară. Tot anul trecut a devenit celebră Claudia Conway, fiica fostei consiliere a lui Trump Kellyanne Conway, pentru că, fiind mai de stânga decât restul familiei, trolla zi de zi pe TikTok administrația prezidențială și pe maică-sa. S-a lăsat cu scandal pe stil american.

Apropo de scandal, stânga, atât cât e, a făcut din platforma asta un avanpost, ca din Twitter și YouTube. Și dacă mă întrebam mai devreme câtă politică intră într-un tiktok, stânga anglofonă vrea neapărat să răspundă că mult. Mai ales dacă pui text pe tot ecranul. Serios, tipul ăsta, de exemplu, e cel mai ok TikToker de stânga pe care l-am găsit și tot pune text pe juma de ecran. Tematicile non-teoretice atinse includ criza climatică, egalitate de drepturi, probleme LGBTQ+ și nu numai.

Dar dreapta? Ei, depinde ce e de dreapta pentru tine. Sunt banii de „dreapta”? Că sfertul din TikTok care nu e gagici sexy sau povești e despre bani. Cum să-i faci, pe ce să-i cheltui. Fanii lui Trump au abandonat în mare platforma după ce fostul președinte i-a declarat război, dar puținii supraviețuitori au o viață tristă. Ca băiatul ăsta care îți explică de ce nu vrea să poarte mască. Sau băiatul ăsta care…? Sau...? Mă rog, ideea e că TikTok-ul politic internațional e plin de text sau de cringe.

Din nou, depinde de ce e politic pentru tine. De exemplu, pe mine mă fascinează total trendul ăsta de remix: Lume care muncește înjurând la Iliescu pentru că a vândut țara străinilor. Pe lângă faptul că unele exemple de muncă sunt de-a dreptul mișto, îți arată un pic din construcția ideologiilor în capul românului: Iliescu se confundă cu străinii care „au cumpărat” țara. E amuzant, dar și un pic trist însă, că mulți dintre românii din clipurile astea sunt pe alte meleaguri. Pe de altă parte, e trist dar și un pic amuzant că „vânzarea” asta se pare că ne-a afectat chiar pe toți, dacă și „regele autfiturilor” a ajuns să cerșească.

Poate mai problematic și omniprezent pe TikTok-ul românesc e ceva similar, nostalgia selectivă a vremurilor și asocierea între „trecutul glorios” și mișcări fasciste. Uită-te aici, la acest clip inofensiv cu tineri dezamăgiți din 1990 de la „Înțelepciunea psihopaților”. Doar niște tineri supărați, până la urmă cu toții suntem dezamăgiți de politică de a doua zi după vot, nu?

Dar dacă intri în comentarii găsești destul de rapid conspirații despre evrei, masonerie și despre cum e sabotat poporul român, iar dacă te uiți la ce postează „Înțelepciunea” o să dai de clipuri cu Vadim. Nu, nu din alea amuzante cu Marian, ci din cele cu conspirații împotriva României făcute de Europa. 

Chestia asta se repetă peste tot unde găsești măcar o umbră de naționalism. Uite, user-ul ăsta îți prezintă istoria românilor - tot ce vrei tu, despre daci, despre Mihai Viteazul, monarhie, filme vechi de propagandă naționalistă, panseuri de dragoste despre Armata Română (cu majuscule tot timpul). Dar o mare parte din canal pare dedicată atrocităților făcute de regimul Horthyst în Ardeal. Sau de cum armata română a intrat peste Bela Kun să le-o dea la ungurii comuniști.

Multe clipuri despre cum armata română e tare și a invadat URSS-ul, dar nimic despre întorsul armelor împotriva naziștilor, nimic despre masacrul din Odessa, nimic despre pogromul de la Iași. Sigur, poți să zici că prezintă o istorie edulcorată a românilor, doar cu iz de naționalism, cum am învățat-o și la școală. Dar știi ce n-am învățat la școală? Că Ceaușescu e boss că a plătit datoria externă, pe când Iliescu NU E ROMÂN DE-AI NOȘTRI. 

Bula asta de naționalism meets monarhism meets „Ceaușescu era OK“ e destul de răspândită pe TikTok și știe să se promoveze și să-și facă conținutul cunoscut, să se joace cu algoritmii. Adică eu am dat de băieții ăștia organic, deși mă uit aproape exclusiv la tiktokuri cu rețete, trivia din filme și analize pe sample-uri de melodii. Și în mare parte, deriva asta „politică” e și facilitată de algoritm. 

Dai de un tiktok mișto cu peisaje din patrie, dai like - algoritmul îți dă ceva mai explicit cu #romania, apoi îți dă un clip cu Dacia în 1969, apoi un băiat care te invită să-i dai follow la canalele de istorie despre daci și în final ajungi la unul care se laudă că idolii lui sunt Ceaușescu și Carol al II-lea, patrioți și români adevărați nu ca alții… Dacă intri și pe grupurile de WhatsApp, Telegram sau Discord promovate prin comentarii îți garantez că ajungi să dezbați despre cum boala asta nu există, legionarii erau băieți fini și Hitler era OK până-n 42’.

Astea fiind spuse, TikTok-ul politic românesc nu e doar naționalism ponosit, asta-i doar ce a ajuns organic la mine. Dacă te apuci să cauți explicit chestii politice găsești și lucruri OK, cum ar fi băiatul ăsta care îți face educație în legătură cu drepturile elevilor și studenților și ia poziție împotriva recentelor eliminări ale gratuităților pe tren de către guvern. Găsești însă și chestii mult mai dubioase cum ar fi nenea ăsta care m-a atras cu conspirații masonice și idei despre cum e furată România, dar de la el am ajuns să aflu despre mașina timpului.

TikTok-ul e dubios, ca orice loc unde algoritmii dictează conținutul și moderarea e o glumă și poți foarte ușor să intri în „bule” extremiste, de sorginte străină sau de-ale noastre neaoșe românești. Așa că ai grijă ce consumi și mult mai important, folosește cu încredere funcția de „not interested“. Altfel ajungi ca mine acum, cu un clip furat de „patrioți” de la Istorie pe șleau, plin de hashtaguri naționaliste, la fiecare trei videouri din feed.

Crescut în epoca ASCII, fluent în emoji. Dragoș Costache a studiat sociologie și antropologie și acum face glume pe internet.