Lucrurile pe care femeile cu sâni mari vor să le știi

Ca femeie care a crescut în India, pot spune cu mâna pe inimă că nu e nicio distracție să ai sâni. De când eram mică, mereu mi s-a atras atenția cu privire la ei, fie sub forma unor sfaturi nesolicitate din partea adulților care au impresia că lumea are de câștigat în urma sugestiilor lor, fie sub forma unor comentarii nesimțite din partea bărbaților. E groaznic să ai sâni mari într-o țară care nu are respect pentru drepturile femeilor.

Pentru început, să analizez istoria sânilor din India. Trupul feminin, în toată gloria lui nudă, a fost timp de secole un subiect important în artă. Istoricii au documentat cum femeile din India antică umblau cu sânii liberi înainte ca țara să fie influențată de conservatorismul occidental. Și, în timp, în societatea asta modernă patriarhală și misogină, sânii au devenit ținta voyeurismului și a controverselor. E o lume în care femeile sunt considerate revoluționare doar pentru că își iubesc sânii.

Ce se întâmplă când te naști cu sâni mari într-o societate care face poliție cu corpurile femeilor în timp ce le suprasexualizează?

VICE a întrebat câteva femei cum e să ai sâni mari într-o astfel de țară. Din motive evidente, cum ar fi teama să nu primească tone de mesaje pe rețelele sociale, majoritatea femeilor au vorbit cu noi sub anonimat.

Au fost două incidente care m-au făcut să fiu conștientă de sânii mei. Primul a fost în școală, când alergam pe coridor cu alți colegi ca să ajungem la timp la oră. Directorul ne-a văzut, ne-a oprit și m-a luat la rost pe mine. A zis că nu e ok să-mi flutur sânii prin fața tuturor. Altădată, eram cu părinții într-un tren aglomerat când un grup de bărbați ne-au împins și m-au separat de ei timp de treizeci de secunde. În timpul ăla, nenumărate mâini mi-au pipăit sânii. Țin minte că urlam după părinți, dar ei nu reușeau să ajungă la mine. Am plâns o grămadă. Când am ajuns lângă ei, aveam nasturele de la bluză desfăcut.

Prima mea reacție la aceste evenimente a fost rușinea. Inițial, am încercat să îmi ascund sânii sub haine. Când eram cu vreun partener, mă așteptam să îi sexualizeze la maximum. Am început să port sutiene cu sârmă, care sunt un instrument de tortură. Mi s-a zis că, pentru că am sâni mari, trebuie să-i ajut să stea fermi. Încă am urme de la sutienele alea cu sârmă pe care mă obligam să le port în trecut. Îmi era groază că o să mi se lase sânii.

Dar azi îmi iubesc sânii. Îi las să respire. Am grijă de ei. Am înțeles într-un final că sunt ai mei. Fac parte din mine. Nu mă definesc. Și, bineînțeles, nimeni nu are dreptul să îmi spună ce să fac cu ei. Acum sânii mei se vindecă. Gata cu sârmele. Gata cu rochiile strâmte. Aveam și un corset, dar l-am donat. Sânii mei atârnă, se bălăngăne, îmbătrânesc – și se distrează maxim! - Matongini, 37 de ani, Dhanbad

Sânii au început să mi se dezvolte la vârsta de nouă ani. Eram băiețoasă și mă cățăram în copaci, jucam fotbal și mă băteam cu alți copii. Când aveam zece ani, m-am certat cu un băiat și m-a izbit în piept. M-a durut ca naiba, iar el a zis: „Ce a fost asta?”. Niciunul dintre noi nu realizase până atunci că am sâni. Am fugit la baie și am plâns de rușine și durere.

Relația mea cu sutienele n-a fost prea ok. Mama mi-a cumpărat unul și a fost cel mai inconfortabil lucru pe care l-am purtat vreodată. A devenit imposibil să găsesc un sutien bun. Mult timp am purtat două sutiene unul peste altul. Îmi era greu să mai fac mișcare, pentru că sânii îmi cauzau dureri imense de gât și de spate.

Am început să-mi cenzurez corpul prin haine largi. Mă cocoșam mereu ca să nu par provocatoare. Când am ajuns la pubertate, sânii mă dureau încontinuu. Până la urmă, durerile au încetat, dar corpul a devenit o sursă de rușine constantă pentru mine.

Prietenii mei glumeau că sânii mei intrau în orice cameră cu zece secunde înaintea mea. Oamenii se holbau mereu la ei. Femeile din familia mea se întrebau de la cine am luat genele, pentru că ele nu aveau sâni mari. Când am început să ies cu băieți, toți erau fascinați de sânii mei și îmi spuneau asta. Pe stradă, bărbații își permit să mă pipăie, ca și cum sânii mei ar fi o invitație.

În prezent, am o relație de genul love and hate cu sânii mei. Am descoperit sutiene confortabile și mi-am acceptat corpul așa cum e. Dar sunt zile în care le invidiez pe femeile care pot purta doar o bustieră sau pot renunța la sutien cu totul. M-am gândit inclusiv să-mi fac operație de micșorare a sânilor. - Kritika, 32 de ani, Dehradun

Am fost un copil foarte subțirel și bolnăvicios până într-o zi când m-am trezit și nu mi-am putut vedea picioarele. Multe femei din familia mea au sâni mari, așa că știam că asta mă va aștepta și pe mine într-o zi. Dar tot am fost șocată.

Nu m-am gândit la sânii mei decât la vârsta de 13 ani, când am fost pipăită în propria casă de un prieten de familie. Atunci a fost prima oară când am realizat că mi se schimbase corpul și am început să mă simt inconfortabil cu privire la sânii mei. Deci pot spune că nu m-am gândit la ei decât când au început bărbații să-mi dea prea multă atenție.

Incidentul ăla în care am fost pipăită de omul respectiv m-a traumatizat tare. S-a întâmplat într-o cameră plină de oameni și a trebuit să mă smulg din brațele lui. Am fugit din cameră.

De-a lungul timpului, am fost agresată în multe feluri, la fel ca multe femei din India. Sunt o tipă minionă, deci sânii îmi provoacă dureri mari de spate. Îmi e greu să găsesc haine potrivite, iar când găsesc, sunt foarte scumpe.

Dar de-a lungul timpului am reușit să devin mândră de sânii mei. E o parte a corpului pe care am primit-o moștenire de la strămoși și nu vreau să o reduc. Sunt o femeie bengaleză voluptuoasă și bengalezele sunt cunoscute pentru acest tip de corp. Dar aș vrea ca bărbații să mă lase în pace. - Baishali, 34 de ani, Kolkata

Am fost mereu plinuță în copilărie, iar din adolescență mi-au crescut și sânii. Inițial, mi-a plăcut. Simțeam că sunt adultă, feminină. Îmi plăcea să îmi cumpăr sutiene. Dar, la scurt timp, sutienele mi-au rămas mici. Și apoi toată lumea a început să se holbeze la sânii mei.

De curând, i-am complimentat buclele unui tip pe Bumble și el mi-a răspuns că am sâni superbi. La fel ca toți bărbații de pe aplicație. Un bărbat a reușit să strice cu un comentariu din ăsta o poză superbă cu mine și câinele meu Chester în timpul unei excursii în Uttarakhand.

În ultimii ani, greutatea mea a variat din cauză că am sindromul ovarelor polichistice, așa că a trebuit să-mi iau sutiene și mai mari. Și e frustrant că, deși am sânii mari, nu arată ca în filmele porno. Mă enervează și că trebuie să îmi cumpăr haine care să îi facă să pară cât mai mici, pentru că m-am săturat ca lumea să vorbească despre ei. - Shreya, 23 de ani, Delhi

Aveam 11 ani când au început să mi se dezvolte sânii. Aveam sâni mult mai mari decât ai celorlalte colege de clasă și trebuia să port sutien la ora de sport. 

Îmi era rușine cum săltau sânii când jucam fotbal cu băieții din cartier. Toate prietenele mele erau subțirele și cu sâni mici și puteau purta maiouri colorate și drăguțe. În schimb, eu, înainte să ies la joacă, îmi puneam câteva straturi de haine ca să-mi aplatizez pieptul. Și peste ele trăgeam un tricou larg de la frate-miu. După câteva luni în care am făcut asta, mama m-a confruntat și m-a întrebat care e problema. Când i-am spus motivul, a zâmbit și mi-a zis că e normal ca sânii să salte atunci când alerg și mai rău era că încercam să ascund ceva frumos și natural.

Deși mi-a luat câțiva ani să mă simt confortabil cu asta, ziua aceea a fost ultima în care am încercat să îmi ascund sânii. În timp, am trecut de la bustiere la sutiene delicate și feminine. Treptat, m-am simțit tot mai bine în corpul meu.

Nu m-am simțit niciodată mai sexy decât acum. Îmi ador sânii și îi răsfăț cu lenjerie sexy. Cred că toți sânii, mari și mici, sunt uimitori, frumoși și importanți! Sânii mei nu sunt mici și discreți, dar asta nu mă mai deranjează deloc! - Dielle, 25 de ani, Pune

Am avut mereu sâni mai mari decât prietenele mele, dar în afară de faptul că nu puteam face anumite mișcări la sport și îmi e greu să îmi găsesc sutiene și haine potrivite, nu m-a deranjat chestia asta. Mama a știut mereu să mă învețe să îmi iubesc corpul.

Dar, acum trei ani, am născut primul meu copil și îmi amintesc că m-am îngrozit odată când era să îl sufoc cu sânul! Îmi era greu să îl văd din cauza sânului și după faza asta am început să îl urmăresc cum suge într-o oglindă plasată lângă pat.

Sunt total de acord că femeile ar trebui să aibă libertatea să alăpteze în public, dar mie mi-a luat câteva luni până am avut curajul să fac asta. E singura dată în viață când mi-am dorit să am sâni mai mici. - Shikha, 34 de ani, Mumbai

Am început să port sutien la vârsta de 13 ani. Am avut mereu sâni mai mari decât prietenele mele. Majoritatea fetelor de vârsta mea erau încă în dezvoltare și erau toate curioase cu privire la sânii mei. Știu că o colegă m-a întrebat dacă îmi venise menstruația, pentru că nu înțelegea cum se dezvoltaseră așa de tare într-o singură vară. Sânii mei au fost mereu un subiect de discuție în familia mea și toată lumea spunea că par mai matură decât prietenele mele și că ar trebui să am grijă ce tricouri port și să nu sar coarda în fața prietenilor mei.

Dar prietenele mele mereu m-au ajutat să mă simt mai bine în pielea mea. A fost ciudat. Mama era conservatoare și îmi zicea să mă acopăr, pe când prietenele mele minunate îmi spuneau mereu să nu-mi mai ascund sânii, pentru că arată grozav. Bineînțeles, prietenele mele au câștigat.

Azi îmi iubesc sânii din toată inima. Mi se par minunați, deși am uneori dureri de spate și n-o să pot dormi niciodată pe burtă. - Anamika, 34 de ani, Gurgaon

*Numele au fost schimbate pentru a le proteja identitatea