Am testat 5 ștranduri din București și pot să-ți spun unde să faci baie vara asta

Când eram mică, distracția mea preferată din timpul verii era să merg la ștrand. Trăiam o adevărată dramă dacă, spre exemplu, mă trezeam dimineața și vedeam că ploua sau este foarte înnourat afară.

Nu am mai fost la ștrand de vreo câțiva ani, dar vara asta m-am hotărât să reiau tradiția. A fost destul de complicat pentru că vremea a fost capricioasă în București. Dar am perseverat, aproape weekend de weekend, și pot să-ți spun că știu acum ce ai să găsești la principalele ștranduri din Capitală.

Ca să fie clar, nu am fost la TOATE ștrandurile, deci nu pot să-ți fac un ghid complet al Bucureștiului. Am selectat însă cinci dintre cele mai populare și cu prețuri mai accesibile. Criteriile pe care m-am bazat când am făcut acest articol sunt propriile așteptări. Am evaluat atmosfera, apa din piscină, oferta de mâncare, siguranța (a bunurilor și a sănătății).

Iată ce mi-a ieșit.

Preț intrare: 50 lei (în weekend)

Nu mai fusesem până acum la un waterpark, așa că prima alegere a fost parcul acvatic din Chiajna. Eram atât de entuziasmată încât am sunat înainte și i-am întrebat dacă am voie să vin cu propriul colac. Mi-au zis că n-am voie cu gonflabile, pentru că au ei tot ce-mi trebuie.

Am plecat spre Chiajna cu un prieten care are mașină (altfel nici nu știu cum te duci acolo). Am ajuns pe la două după-amiază și prima chestie nasoală a fost că nu am găsit locuri de parcare decât pe câmp. Adică la mare depărtare de waterpark.

La intrare am primit o brățară electronică. Asta mi s-a părut foarte cool. Înăuntru am văzut clienți de toate felurile, de la copii zglobii la familii obișnuite, cocalari și pițipoance venite să-și etaleze ultimele ținute. Am văzut și femei pe tocuri cui. Mă rog, fiecare cu gusturile sale.

Când am vrut însă să fac rost de un colac, să plutesc și eu în derivă pe canalul din jurul waterparkului, mi-am dat seama că trebuie să am abilități speciale. Erau prea puține gonflabile pentru puhoiul de oameni de acolo, așa că vânătoarea de colaci era în toi.

Toboganele, în schimb, m-au impresionat plăcut. Toboganul albastru era de departe cel mai tare, m-am simțit ca-ntr-un rollercoaster cu colaci și apă.

Apa din piscine era curată, nivelul de clor la limita superioară de toleranță. Aveau și o piscină mai mare în care se poate înota, deși cu toboganele alea numai de înotat nu-mi ardea mie.

La un moment dat am vrut să ieșim până la mașină, să ne luăm țigările, numai că oamenii de la poartă ne-au dat din nou o veste proastă: dacă nu ne întoarcem în 10 minute trebuie să plătim din nou intrarea. Am renunțat, pentru că mașina noastră era tocmai pe câmp, deci nu ne încadram în timp.

Ne-am dat seama care era logica acestei reguli, puțin mai târziu, când am vrut să mâncăm. Oferta din waterpark era mai mult decât slăbuță. Am tăiat rapid de pe listă pizzeria de unde venea un miros dubios. Ne-am așezat apoi la o coadă imensă ca să-mi cumpăr o porție de hamsii și o bere. Am primit un bol micuț cu hamsii prăjite atât de rău, încât dacă încercai să înfigi furculița în ele se transformau în pulbere. Lângă hamsii am primit o bucățică de pâine mică fără niciun gust. Pe hamsii și bere am dat aproape 30 de lei.

Deci ideea era să nu ieși afară din park, ca să-ți cumperi mâncare din altă parte, ci să te mulțumești cu oferta de la fața locului. De asta nu aveai voie să întârzii mai mult de 10 minute. Ingeniozitate pur românească.

Și acum notele mele, de la 1 la 10:

Apa: 5/10 – curată, dar la limita superioară de clor.
Dulap pentru valori: 10/10 - bunurile de valoare le puteai lăsa pentru 10 lei într-un dulap care se încuia cu brățara.
Consumații: 2/10 – mâncare foarte proastă și la suprapreț.
Atmosferă: 6/10 – toboganele fac toată șmecheria, în rest nu m-a impresionat mai nimic.

Preț intrare: 50 lei (în weekend)

La Crângași obișnuiam să merg cu ani în urmă, deoarece avea piscine mari, nu exista muzică și era destul de chill. Acum nu aveam mari așteptări, dar m-am înșelat.

În primul rând mi-au plăcut angajații ștrandului, organizați și amabili. La intrare, primeai o brățară pe care o puteai încărca cu bani. Doar așa puteai cumpăra băutură și mâncare.

De când ștrandul s-a renovat are si tobogane, care fac competiție waterparkului. Un DJ punea muzică live pe o platformă. Muzica era cam tare, în schimb toboganele erau faine.

Un alt lucru care mi-a plăcut a fost mâncarea. Am fost plăcut surprinsă de niște mici care s-ar putea lua la trântă cu celebrii mici din Obor. Pe o porție de patru dolofănei bine făcuți, cu pâine și muștar, am dat la fel ca pe praful de hamsii din Chiajna.

Și să-ți mai dau un pont: după-amiaza este foarte liber, te poți bălăci în voie.

Apă: 8/10 – E curată, iar nivelul clorului este acceptabil.
Dulap pentru valori: 0 - nu au, dar mi s-a părut safe să-mi las lucrurile pe șezlong.
Consumație: 9/10 - mâncarea bună și prețuri ok.
Atmosferă: 8/10 – am fost după-amiază, a fost relaxant. Dacă nu era muzica atât de tare aș fi dat un 10.

Preț intrare: 30 lei (weekend)

În general sunt destul de rezistentă, dar singura conjuctivită pe care am avut-o în ăștia 32 de ani de viață a fost după o baie la Titan acum mulți ani. Așteptările mele erau sub media bunului simț.

La intrare, dacă nu am fi insistat să plătim probabil că ne-am fi putut furișa lejer înăuntru, deoarece angajații erau cu capul în nori. Mi-a luat ceva timp până să-l găsesc pe „omul cu șapcă albastră”, căruia trebuie să-i plătesc intrarea.

Ștrandul arăta mai degrabă ca un loc care fusese ceva la vremea lui, dar a îmbătrânit subit și urât, și moare de foame în sărăcia tipic românească.

O mare parte din ștrandul Titan era lăsat de izbeliște, piscina mare nu mai era funcțională, iar dacă te îndepărtai puțin, descopereai zone cu boscheți ca în vestul sălbatic.

De mâncat aici nici nu a fost vorba. Am văzut un singur grătar, unde un tip învârtea o halcă amărâtă de carne, cu un miros dubios, așa că m-am abținut.

Apa era acceptabil de curată, dar plină de clor. Dacă nu aveam ochelarii de înot cu mine probabil că mă alegeam cu o inflamație.

Apă: 2/10 – prea mult clor
Dulap pentru valori: 0 – n-au, dar a fost ok să-mi las lucrurile pe mal.
Consumații: 1/10 – am băut o bere la 7 lei și atât, nu mi-a inspirat încredere să mănânc aici.
Atmosferă: 1/10 – foarte tristă, nici măcar baia din piscină n-a putut să mă anime.

Preț intrare: 35 lei – în weekend

Prea mic. Așa mi s-a părut ștrandul de la Moghioroș. Aveau și ei tobogane, erau ok, dar nu aveai parte de senzații tari precum la Waterpark sau în Crângași.

De înotat puteai să o faci lejer într-una din piscine, deși apa era cam murdară; pe marginea piscinei vedeai dâre de jeg negru, iar apa mirosea tare a clor combinat cu urină.

Am stat vreo două ore, timp în care m-am dat pe tobogane, am înotat puțin și am jucat table. Am băut bere la pahar care era la prețul de 7 lei. La mâncare nu m-am înfipt, nici nu aveam ce pentru că nu mergea grătarul.

Pe jos, dacă nu aveai grijă pe unde călcai, puteai să târâi după tine leucoplaste și mucuri de țigări. Pentru șezlonguri nu ți se dădeau saltele, dar erau funcționale.

Apă: 1/10 – murdară și plină de clor și urină

Dulap pentru valori: 8/10 – am descoperit dulapurile când am fost la baie înainte să plec, deci nu am apucat să le folosesc.

Consumații: 5/10 – bere la un preț de terasă, nimic impresionant. Atât.
Atmosferă: 5/10 – copiii care se bucurau de tobogane făceau toată treaba, erau simpatici și chiar se bucurau din suflet.

Preț intrare: 25 lei în weekend

Ștrandul Berceni e cam departe. Din centrul Bucureștiului am făcut o oră cu mijloacele de transport în comun. Nu mai fusesem niciodată aici, așa că nu știam la ce să mă aștept. La intrare angajații ne-au dat biletele și ne-au pus să ne alegem saltele pe care să ni le punem pe șezlonguri. Bine, Berceni!

Piscina este măricică, cu o adâncime de 1,70 de metri. Este între blocuri și cu mulți copaci în jur. Puțină sălbaticie, plaja este acoperită de frunzele deja îngălbenite de la copacii care o înconjoară, dar era destul de curat încât să nu-mi fac griji că voi descoperi bandaje printre ele sau vreo mânuță de piscinar rătăcit și căzut la datorie.

Atmosfera era foarte relaxată. Nu era muzică, decât în apropierea barului, dar nu se auzea pe toată plaja, lucru care m-a bucurat. Mie îmi place la piscină să mă bucur de sunetul săriturilor în apă și de vocile copiilor care se joacă.

La Berceni, marea majoritate a clienților sunt dintre cei care stau în zonă, familii cu copii, bunici și adolescenți. Toți își vedeau de ziua liberă la soare și piscină, fără cocălăreală, fițe și nesimțiri. Oamenii pur și simplu veniseră acolo să se răcorească și bucure de soare. M-a amuzat autoironia unora dintre clienți, cum ar fi o doamnă romă care le spunea copiilor că „se mută precum țiganii cu cortul”.

Un puștan a zis că el nu trebuie să se mai bronzeze, că e deja negru. La toaletă am rămas plăcut impresionată să văd că aveau hârtie igienică la discreție și era foarte curat. La capitolul ăsta, legat de siguranță, a ieșit caștigător.

Apa din piscină era foarte curată, fără cantități industriale de clor care să mascheze mizeria, doar că era proaspăt schimbată și al dracului de rece. Din motivul ăsta nu am rezistat decât la o baie.

Ștrandul Berceni un loc în care, dacă stăteam prin zonă, aș fi mers probabil în fiecare weekend cu o carte la mine și m-aș fi bucurat de o baie și o bere rece, în compania unor oameni decenți.

Apă: 9/10 – i-aș fi dat un 10, dar era al dracului de rece.
Dulap pentru valori: 0 – nu aveau, dar nici nu era panică cu lucrurile. Amicul cu care am fost și-a lăsat portofelul lângă șezlong și telefonul pe prosop. Lumea venită acolo nu era pusă pe prostii, ci pe relaxare.
Consumații: 7/10 – aceeași bere care la celelalte ștranduri era 7 sau 8 Ron, aici era 4,5 Ron. De mâncat n-am mâncat că nu mai aveam bani, dar cred că nu aș fi fost dezamăgită, am eu așa un feeling.
Atmosferă: 10/10 – mi-a plăcut, ce să mai! M-am relaxat, m-am bucurat de lipsa muzicii și de oamenii de acolo.

Vara încă nu s-a încheiat, mai avem două luni de căldură, luna septembrie se anunță a fi caniculară, deci dacă nu ai fost încă la ștrand, acum e șansa ta! Ahhh, și să nu uit, nu te pișa în piscină! Pe bune, e nașpa și din punct de vedere medical să faci asta.