Am fost să văd arta care face zidurile blocurilor din București să pară mai puțin distruse

Bucureștiul este un oraș care are mai multe fețe. Dacă îți faci puțin timp, poți să-l citești în altă cheie decât aia gri și mohorâtă. Tocmai asta am făcut în două sâmbete în care, alături de vreo 30 de copii, am fost să vânez arta stradală pe zidurile din oraș. Nu-i avem noi pe Banksy sau Blek le Rat, dar avem clădiri acoperite în artă care fac capitala noastră un loc urban care să-ți placă.

„Street Art pentru mine e una dintre puținele forme de artă, încă nerecunoscute ca fiind academice, care are foarte multă putere să schimbe mentalități", spune Robert Casmirovici, un tip care știe ce pereți sunt colorați și desenați în București.

E sâmbătă dimineață și mă pregătesc să plec în tur prin zona Verona, Cișmigiu și Griviței. E un tur combinat și cu un exercițiu de orientare urbană: cu harta în mână, copiii au fost cei care trebuiau să găsească următorul punct și cel mai accesibil traseu pentru a ajunge acolo. O fetiță spune că se simte ca eroul ei, Sherlock Holmes.

Turul copiilor de descoperire a graffiti-urilor Bucureștiului este parte din proiectul Utopia Urbană, al Galeriei Elite Art Club Unesco și te poartă pe mai multe străzi ale Bucureștiului:

Utopia Urbană e un proiect care își propune să înfrumusețeze clădirile prin desene și mesaje ale copiilor, despre cum ar trebui să arate orașul. Organizatorii au împărțit proiectul în trei întâlniri. După ce îi plimbă pe copii pe străzile bucureștene, le dau culori în mână și îi lasă pe ei să deseneze clădiri și orașe, așa cum cred că ar fi frumos. Apoi, artiști precum Sergiu Mazerschi, Raid și Sweet Damage Crew vor transpune desenele copiilor pe un trotuar și mai multe clădiri din zona Piața Națiunile Unite.

S-au înscris 21 de copii din sistemul de protecție din București și Ilfov cu care lucrează voluntarii de la Ajungem MARI, program de educație prin joc pentru copiii instituționalizați și din medii defavorizate al Asociației Lindenfeld și 12 elevi de la Colegiul Național Mihai Eminescu.

„După ce ne plimbăm prin oraș împreună, povestind despre ce și cum a fost, vă lăsăm pe voi să ne spuneți cum ați vrea să fie. Mâine, peste un an, șapte, sau 232. Și nu oricum, ci prin desene. Adăugăm în mix și 5 artiști care la final vor picta orașul vostru ideal în Piața Națiunilor Unite", spune Andrada Roșu, una dintre cei care au inițiat proiectul.

M-am plimbat cu ei pe străzi, printre blocuri cu rănile la vedere, cu buline roșii care te atenționează că dacă vine cutremurul nu prea e bine, am vorbit despre toate astea și despre ce le-ar mai trebui clădirilor pe lângă pete de culoare.

„București ar avea nevoie de niște gospodari. Punct. Din ăia buni.", spune Robert.

Eu am înțeles că arta stradală e despre cum schimbăm orașul prin culoare. Culoare menită să ridice un semn de exclamare și să le dea viață, măcar vizual, clădirilor. Până acum pare că nu se întâmplă nimic cu semnele astea de exclamare. În București există peste 300 de clădiri cu risc seismic 1, ceea ce înseamnă că au toate șansele să cadă la următorul cutremur. Pe unele, pe lângă bulina roșie pusă de primărie apar urme și culori de Street Art.

Un copil întreabă - de ce graffiti-ul e, de obicei, considerat vandalism. Robert îi răspunde că la noi încă nu s-a făcut o delimitare între ce e artă și ce e vandalism. Copiii șușotesc și speră că o să vină și o parte în care să dea și ei cu spray pe pereți. După tur, Robert spune cumva ușurat: „Am încredere în generația care urmează."

La finalul turului îi întreb pe puști ce zid le-a plăcut cel mai mult.

Gabi, un băiețel de 14 ani, spune că i-a plăcut arta de pe Arthur Verona, dar și graffiti-ul cu femeia cu bluza cu avioane de hârtie. Se mai gândește și-mi zice: „Nu contează ce graffiti e, că înfrumusețează orașul".

Bogdan, un băiat de 11 ani, crede că „graffiti-ul aduce suflet și creativitate".

Andreea, 13 ani, îmi spune că pe lângă graffiti-uri, ar trebui făcute mai multe gazoane pentru a înfrumuseța orașul.

Alexandra are tot 13 ani. Ea crede că pentru ca un graffiti să fie frumos, trebuie să aibă simetrie și culoare. Cât despre vandalism, e vandalism când faci ceva peste un alt desen. Despre clădirile cu bulină, pe care le cunoaște și de la ea din cartier, spune că oamenii nu ar trebui evacuați și lăsați în stradă. Nu e vina lor când clădirea nu mai ține, iar autoritățile ar trebui, de fapt, să le pună pe picioare.

Ultima provocare are loc la sediul EliteArt Gallerie din Piața Națiunile Unite, unde cei mici au putut să deseneze un oraș al viitorului pe o coală albă întinsă pe jumătate din galerie.

„Cine face școala?", întreabă o fetiță. Mă plimb printre ei și văd că desenează un parc, un cartier de case, o biserică, primăria, închisoarea. „Desenează fără frică", le spune unul dintre artiștii prezenți. O întreb pe o altă fetiță dacă ea crede că un oraș al viitorului va arăta ca cel de acum. Îmi răspunde că nu știe și că toți fac același lucruri, case. Unii își folosesc degetele drept pensule, iar alți copii desenează cu liniar. Cei mai mulți fac copaci și spun că spațiile verzi sunt cel mai frumos loc din orice oraș. Pentru ei, orașul viitorului pare a fi unul verde și cu clădiri stabile, dar apar și elementele orașului lor actual - un banner Coca Cola, semnul Iluminati, Shop and Go, malluri, elicoptere și poliție.

Parte din desenele copiilor vor ajunge graffiti-uri în zona Piața Națiunile Unite în perioada 7-20 octombrie. Mazerschi se va ocupa de trotuarul din fața galeriei. Îmi arată pe telefon că deja are câteva desene care îl inspiră din ceea ce au făcut puștii. Spune că desenele lui arată ca niște abțibilduri lipite, care par că ies din asfalt, mai multe realități diferite. Asta are de gând să facă și acum.

Am petrecut două sâmbete printre cei mici și multă culoare. Nu am putut să nu mă întreb dacă cei mari vor răspunde vreodată nevoilor orașului. Poate că voi afla răspunsul pe 20 octombrie, când lucrările copiilor vor fi expuse la sediul EliteArt Gallerie. După vernisaj va avea loc o discuție cu artiștii participanți în proiect, specialiști în probleme legate de patrimoniu, urbaniști, arhitecți, dar și alți artiști vizuali, despre importanța revitalizării patrimoniului arhitectural al orașului, exemple de bune practici, importanța implicării comunităților în acțiuni de readaptare a spațiului public la nevoile lor curente.