Am vorbit cu medici și asistente de la spitalul în care opera Burnei despre întoarcerea lui

La sfârșitul săptămânii trecute, Tribunalul București a decis să-i ridice medicului Gheorghe Burnei interdicția de a profesa în spitalele de stat. Decizia poate fi contestată, însă, iar controlul judiciar impus pentru presupusele șpăgi a fost menținut.

Cert e că medicii de la secția de ortopedie pediatrică a spitalului Marie Curie, foștii lui colaboratori sau subalterni, n-au fost deloc bucuroși la aflarea veștii, așa c-au protestat printr-o scrisoare închinată conducerii spitalului.

Medicii protestatari au reclamat că Burnei avea obiceiul de a impune „cu autoritate efectuarea unor intervenții chirurgicale inutile", că nu-i lăsa pe subalternii mai tineri să opereze pentru a-și „confirma nivelul de performanță", iar deseori întreținea o „atmosferă de timorare a medicilor" din secție.

Pe de altă parte, Gheorghe Burnei a transmis o scrisoare deschisă în care se arată nedumerit față de protestul colegilor săi, mai ales în condițiile în care „a intervenit la Ministerul Sănătății pentru scoaterea la concurs a posturilor".

Dacă ai uitat cine-i Burnei, îți fac un rezumat. Gheorghe Burnei este un chirurg specializat în ortopedie-pediatrică transformat, de-a lungul anilor, în „îngerul copiilor" de presa centrală, dar care, în urma mai multor reclamații primite din partea pacienților și a unei serii de anchete realizate de Casa Jurnalistului, a fost acuzat că face experimente (în mare parte eșuate) pe copiii grav bolnavi. Pe lângă asta, a fost cercetat și pentru corupție (șpagă).

Cazul n-a fost încă soluționat definitiv de autoritățile abilitate. Însă, dovezile publicate până acum sunt multe, iar maniera în care s-a apărat Burnei nu mă ajută, ca cetățean, să-mi reconstruiesc încrederea în el. Cea mai tare e aia cu „acceptam șpăgi ca să le iau de mâncare colegilor, boss!". Ba nu, m-am pripit, cea mai tare e aia cu „două ONG-uri sorosiste, atât de pornite împotriva chirurgului Burnei, primesc regulat comision pentru pacienţii duşi la anumite clinici din afară ţării".

Ca să aflu mai multe despre demersul medicilor și viitorul secției de ortopedie în cazul în care se-ntoarce Burnei, m-am dus la Marie Curie și am stat de vorbă cu oamenii d-acolo. În primul rând cu protestatarii, dar și cu asistentele, pentru c-au lucrat la rândul lor cu profesorul Burnei. Am discutat cu Ștefan Gavriliu, actualul șef al secției și fosta „mână dreaptă" a lui Burnei, iar dintre asistente doar o singură doamnă a fost de acord să vorbească on the record.

VICE: Toți medicii secției se opun întoarcerii doctorului Burnei?
Ștefan Gavriliu: Covârșitoarea majoritate a medicilor de pe secția asta au semnat scrisoarea respectivă. Prin actul ăsta pe care l-am făcut ne dorim ca totul să fie normal pe această secție, nu vrem să declanșăm niciun război.

Sunt și medici care n-au semnat?
Sunt foarte puțini care n-au semnat. Nu știu dacă e de curaj sau din altă cauză. Au semnat 20 de medici din 24, dar e și perioadă de concediu.

În cazul în care Curtea de Apel va da același verdict în cazul doctorului Burnei, ce aveți de gând să faceți mai departe?
Om vedea fiecare acum. Știți cum e, la un moment dat poate iei altă decizie. Poți să gândești altfel problema, inclusiv să îți dai, pur și simplu, demisia. Depinde cum reacționezi în momentul respectiv. E greu de spus dinainte „dom'le, eu sigur voi face grevă sau eu sigur voi cere demisia". Fiecare va reacționa sub imperiul momentului.

Nu credeți că va afecta pacienții? În cazul în care faceți o grevă sau vă dați demisia.
Este adevărat că, dacă se întâmplă așa ceva, probabil va exista un moment de sincopă.

Credeți că poate chiar asta își dorește domnul Burnei, în sensul că-și poate aduce oameni de încredere în spital?
Uite, asta e o idee de care mă izbesc pentru prima dată. E posibil să facă asta, dar - cum și dânsul a spus că numărul de ortopezi pediatri din țara aceasta este în continuă scădere - nu prea o să se găsească alternative. Și aici nu vreau să fac eu pe deșteptul, să spun „ca noi nu e nimeni". Nu știu, om trăi și om vedea. Există susținere din partea medicilor de la Pitești, poate se detașează de acolo și vor lucra cu dânsul, habar n-am. Eu nu știu care e scenariul dânsului și al conducerii acestui spital în cazul în care se va întoarce dom' profesor.

Dar dumneavoastră ați semnalat problemele astea din scrisoare și înainte să apară tot scandalul ăsta?
Nu, oficial nu. Niciodată.

Dar, intern, ați încercat vreodată ceva?
Știți foarte bine că, în lumea noastră chirurgicală, totul decurge ca la armată. Adică ai un general, ai un colonel, ai un căpitan. Generalul, când dă un ordin, deși căpitanului i se pare că nu e corect sau poate că nu e oportun în momentul respectiv, trebuie să-l execute, că asta e fișa postului, ca să zic așa.

Deci, dacă nu ar fi apărut investigația de la Casa Jurnalistului, nu s-ar fi întâmplat nimic cu dumnealui?
Eu nu știu în ce măsură a influențat ceea ce s-a întâmplat pe partea de poliție, de procuratură, anchetă. Investigația ziaristei, din ce am înțeles, a început cu un an înainte de toată povestea și bănuiesc că la fel, și partea de activitate făcută de poliție, probabil că dura de ceva vreme.

Dumneavoastră ați depus mărturie împotriva lui?
Am fost martor, da, pentru că am fost citat și trebuie să te duci când te citează. Știți foarte bine care sunt obligațiile fiecărui cetățean.

Există totuși medici din spital care-l susțin oficial?
Nu, nu există să zică cineva „hai Burnei, hai Burnei!". N-am întâlnit asta. Sau să zică „eu sunt împotriva deciziei pe care ați luat-o voi". Nu, e exact ca-n Parlament. Sunt pro, sunt contra și sunt abțineri. Aici n-a existat contra, mă refer strict pe secția de ortopedie pediatrică. Am primit toată susținerea morală și sufletească, doar cu abținerea de a semna hârtia respectivă, atât.

Managementul spitalului ce zice despre tot demersul dumneavoastră?
Păi, ce să zică, întrebați-i pe dânșii, că nu m-a făcut Dumnezeu cititor de gânduri. Dar n-am avut niciun fel de obstrucție legat de toată povestea asta. Trăim, totuși, într-o țară liberă, democratică și fiecare, la un moment dat, poate să facă ceea ce decide el că e corect să facă. Dânsul (Burnei) a fost șef aici înainte să vină conducerea actuală. E șef de secție de când am venit eu, de 15 ani, cam așa.

Și acum vă ocupați dumneavoastră de experimentele lui eșuate?
Pacienți de-ai dânsului sunt în continuare tratați și la noi, pe secția noastră și-n policlinica noastră. Sunt văzuți și urmăriți din punct de vedere al evoluției bolii, iar o parte din pacienți au plecat în străinătate din varii motive. Spre exemplu, pentru că n-avem aparatură necesară să facem niște operații mult mai complicate decât ne-ar permite nouă starea actuală.

Ce am putut să facem aici, am făcut. Ce nu s-a putut, am fost atât de normali și deschiși la cap încât să nu ne ambiționăm să facem noi aici și am dat pacientului respectiv o șansă. Pentru binele pacienților i-am sfătuit să se ducă într-un centru mai specializat, cu dotări mult peste ceea ce avem noi, cu echipe interdisciplinare mult mai clădite, cu experiență mult mai bogată decât o avem noi.

Pacienții cum au reacționat la ideea că s-ar putea întoarce Burnei?
Tot ce pot eu să vă spun e că pacienții de secție ne-au urat succes și ne-au ținut pumnii. Eu, personal, am primit o mulțime de mesaje pe Facebook și telefonic, lume care ne-a felicitat pentru ce am făcut.

Am văzut, totuși, că-n spațiul virtual sunt oameni care consideră că (Burnei) le-a făcut un bine. Nu trebuie să spunem acum că tot ce a făcut dânsul este rău și tot ce fac alții este bun. Are foarte multe lucruri bune, are foarte mulți pacienți rezolvați. Nu poți să negi acest lucru. Și atunci cum ar fi ca ăia care sunt rezolvați și fericiți să se întoarcă împotriva lui. E absurd.

VICE: Ați lucrat cu domnul Burnei, ați colaborat cu dumnealui. V-ați dori să se întoarcă?
Alice Bondoreț, asistentă Marie Curie: Eu n-am nimic împotrivă, să se întoarcă. Ce aș avea eu împotrivă? Față de noi s-a purtat ok. Noi nu avem ce să-i reproșăm.

Dar ce părere aveți despre toată ancheta asta cu experimentele, cu șpăgile?
Noi n-am văzut niciun experiment aici. Noi am văzut c-a tratat oameni și copii. N-am văzut să ia mită, să primească plicuri, cum se spune.

Dar ce spuneți de toți părinții care se plâng că le-a nenorocit copiii?
Păi, noi putem să ne dăm cu părerea, că au fost nenorociți sau nu? Din punctul nostru de vedere, noi ne-am făcut treaba, meseria, nu putem să dăm diagnostice. Nu e treaba noastră să dăm diagnostice și nici nu putem să evaluăm un profesor. Noi putem vedea cum copilul nu mergea și acum merge. Și asta e o realitate. Că se face că șchioapătă până la ușă și dup-aia pleacă liniștit pe drum, asta e altă treabă.

N-au existat și cazuri în care au plecat mai rău de aici?
Nu știu, n-am văzut să plece mai rău. Poate n-am văzut eu.

Și ce spuneți de medicii care au semnat împotriva întoarcerii lui? 20 de oameni sunt, din ce am înțeles.
Cred că sunt mai puțini. O mare parte dintre ei sunt rezidenți, din ce am văzut.

Domnul Gavriliu este rezident? E inițiatorul demersului.
Nu, dumnealui este medic, șeful secției. Dacă asta este opțiunea dumnealui, pot eu să spun ceva? Dânsul așa știe, dânsul a fost mâna dreaptă a dumnealui. Fiecare decide-n dreptul său.

Dumnealor îi mai reproșează și faptul că avea un caracter impulsiv, că era autoritar. Cu dumneavoastră, asistentele, nu era așa?
Atâta vreme cât nu avea ce să ne reproșeze, dumnealui nu reproșa nimănui nimic. Cred că a vrut întotdeauna să fie corectitudine. Adică, acum, când greșești, și-ți mai atrage atenția cineva… Ce e mai simplu, să spui cuiva: „Vezi că ai greșit, repară-ți greșeala" sau să îi faci referat și să-l dai afară?

Cu pacienții cum se purta?
Cred că-n general s-a purtat bine cu pacienții. Numai că, poate și din cauza numărului mare de pacienți, îi vedea puțin mai repede sau era puțin mai multă tensiune. Pentru că erau foarte mulți pacienți, în fiecare zi.

Dar pacienții ce spun, ar dori ca Burnei să se întoarcă?
Eu nu vorbesc cu pacienții despre subiectul acesta. Nu am întrebat părinții dacă vor sau nu să se întoarcă, domnii doctori vorbesc cu pacienții mai mult. Eu îmi fac treaba pe care o am de făcut.