Uite că au mai trecut 30 de zile, și cu ele și un anotimp. Vara e gata, și toată lumea intră, încet-încet într-un fel de tristețe colectivă, la gândul că festivalurile, petrecerile în aer liber și toate chestiile alea faine care se pot face pe caldură s-au terminat. Urmează frig, vânt, ploaie, ninsoare, hanorace, băuturi fără gheață, frunze moarte și gri.

Dacă ai bani, mergi undeva în străinătate unde e tot timpul vară. Dacă nu ai bani, te îmbeți până când simți că ești cald ca vara. Există însă și o altă formă de terapie, mai puțin dăunătoare pentru sănătate și buzunar. Să-ți explic.

Sunt sigur că ai încercat să profiți cât mai poți de vremea bună și, probabil, nu ai fost atent la ce a mai ieșit în muzica din România. Nu-i nimic, ți-am făcut eu o listă cu ce merită să-ți tratezi dorul de vară.

Nimeni nu are bani. Mai ales în România. Știm asta foarte bine. O auzim de când am învățat să distingem sunetele sub formă de cuvinte. O știu și Gojira & Planet H, care au făcut o piesă cu rapperul Kluster despre problema banilor.

Spre deosebire de tot românul, care se plânge și nu face mare lucru să iasă din căcat, băieții vin și cu soluții despre cum să o arzi falit. Chetă, autostopul și toate alea. Important e să ajungi la Vamă. Cu portofelul plin sau gol.

Ascultă dacă: Nu ai buget.

Băieții de la Golan au scos două piese super în august. M-am gândit mult înainte să mă decid pe care să o includ în lista asta. Am avut de ales între Dunst, o piesă electronică destul de straight-forward, dar fără reproșuri, și Who Left Me Open.

Într-un final am zis că a doua e peste, pentru că e mai bine lucrată, și cântă Mihai Ristea pe ea, care automat o face și mai faină. Dar mai bine ascultă-le pe amândouă. Nu ai ce să pierzi.

Ascultă dacă: Te-ai trezit vreodată dintr-o operație, și ai realizat că sutura a fost făcută de un doctor care are nevoie de o intervenție chirurgicală la ochi.

Maximilian nu discriminează. Mai ales atunci când vine vorba de femei. Și nu doar când vine vorba de culoarea părului, după cum ai crede din titlu. Omul ăsta o dă în frumoase, slabe, urâte și plinuțe. Practic, orice ființă omenească de sex feminin e pe gustul lui.

Tot nu am înțeles ce înseamnă o „femeie roșcată cu părul verde", dar probabil că deja le încurcă și el. E greu să le iubești pe toate, dar cineva trebuie să o facă. Acel cineva e Maximilian, aka Romeo-ul României, și chiar al planetei. E mai international lover ca Pitbull.

Ascultă dacă: Îți plac tot felul de femei. Mai ales alea roșcate cu părul verde sau blonde cu părul castaniu cu nuanță ușor albăstruie. Dar doar la lumina soarelui.

Nu ai cum să asculți piesa asta și să nu plângi. Se simte în vocea tipului cât de dor îi e de ea. Adică plouă tot timpul, nu are unde să plece, e în iad când nu e lângă ea, a trăit o iarnă fără sfârșit. Toate astea nu-s ușor de îndurat.

Sunt clișee, da, dar tot ți-e milă de el. În plus, muzica rupe, deci poți să lăcrimezi liniștit, chiar dacă ești un suflet fără compasiune sau un psihopat lipsit de sentimente.

Ascultă dacă: Vrei să bocești ca șapte bunici mexicane la un maraton de telenovele.

O vorbă veche din popor spune că nu poți să faci omletă fără să nu spargi câteva ouă. De-a dreptul metafizic. Dar nu se compară cu zicalele bucureștenilor de la Omelette, care ne descriu importanța felului de mâncare prin niște zicale la fel de absurde: „all I want for Christmas is an omelette", „once you go omelette, you never go back", „my omelette brings all the boys to the yard", și preferata mea „lady in the streets, omelette in the sheets".

Și piesa sună bine, adică e low-fi synthpop, dar ce mai contează? Mie-mi stă capul doar la o omletă.

Ascultă dacă: Îți plac ouăle. Apropo, nu asculta dacă ți-e foame. O să ți se facă poftă de o omletă. Sau două.

Cel mai ciudat și experimental cuplu din muzica electronică românească revine. Tosa Inu e o rasă de câine japonez, dar piesa sună atât de british că parcă e cântată într-o cabină de telefon roșie, plasată pe acoperișul unui Mini Cooper, care e condus de James Bond.

De la voce și până la instrumental, toată bucata e influențată de muzica engleză. Nu știu ce legătură are dulăul nipon cu toate astea, dar măcar sună bine.

Ascultă dacă: Îți place să-ți bei ceaiul la ora 5. După ce te-ai prăjit la 4:20.

Zilele astea se fac concerte de techno peste tot. Pe acoperișuri, în hangare, la castele, lângă un fost palat din Orientul Mijlociu, distrus de atacuri aeriene. Mă rog, ultima încă nu s-a întâmplat, dar presimt că există cineva, undeva, care se gândește la ideea asta chiar acum.

De ce să nu se facă un eveniment de acest gen și pe Wall Street? Un fel de Occupy – Protest - Rave – Repeat. Să le scoatem lăcomia bancherilor din cap, dând din cap! Cred că am goli toate băncile înainte de after party. Am putea măcar să încercăm. De ce nu?

Ascultă dacă: Vrei să dai peste cap tot sistemul financiar global cu muzică electronică.

Ascultă piesa asta acum! Repede! Nu mai sta pe gânduri. Nu mai ai mult. Dă-i play și ascult-o de azi până marțea viitoare. Dă-i un loop de șapte zile. Că apoi va trebui să aștepți nouă luni până să o poți asculta din nou. Walk Away e chintesența anotimpului cald.

Ascultă dacă: Îți place vara. Ți-e dor de vară. Vrei să fie vară. Îți imaginezi că e vară. Ai prins ideea.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește și altceva despre muzica românească:
Cum să intri în industria muzicală din România, după ce ai ieșit din facultate
Cele mai praf piese dedicate orașelor din România
Ce muzică ar asculta cei mai mari scriitori români dacă ar tări în zilele noastre