Politicienii ăștia români s-au folosit de funcțiile publice ca să se promoveze „pe persoană fizică”

Ai cerut de la politicieni și instituții publice transparență și o comunicare mai ca între oameni? Poftim. Acum ar fi și culmea să te superi când îți dai seama că lucrurile astea simple, decente și absolut normale în anul 2022 vin cu un preț. Sunt interese mari la mijloc, prietene, și mai toate sunt personale. 

Acum, nu mă înțelege greșit, nu-i nimic greșit să faci puțină imagine pentru instituții îmbătrânite și asociate mai degrabă cu birocrația aberantă și corupția. În fond, să deschizi niște conturi de social media, să angajezi niște oameni care știu cu internetul și să faci câte-un live ocazional în care să răspunzi la întrebările cetățenilor nu-i sfârșitul lumii. 

Problema apare însă când chestia asta se transformă în principala activitate a unui politician care ar avea treabă serioasă de făcut în funcția aia de care se folosește pentru a se promova. Exemplele pe care le-am ales sunt doar de la oameni cu funcții și putere de decizie pe o anumită structură. Deci care, teoretic, ar fi trebuit să aibă meseria în mână și care nu se pot ascunde după neputințele colegilor sau șefilor. Ei centrează, ei dau cu capul, gen. Doar că, de multe ori, s-au concentrat mai tare pe imaginea lor decât pe ce scrie în fișa postului. 

Și mai frumos e când te anunță de ambițiile lor politice cât încă sunt pe o astfel de funcție. Cum a făcut la jumătatea lunii decembrie Horia Constantinescu, președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, care a declarat că ia în calcul să candideze la Primăria Constanței. 

Poți spune orice despre Constantinescu, dar omul ăsta are o misiune: „Pentru a proteja consumatorii, drumul spre pace trece prin război”. Da, ai citit bine. E bio-ul pus de Horia pe TikTok, unde postează și câte cinci clipuri pe zi. Nu te gândi că-s tristeți d-alea postate de regulă de politicieni, cu declarații seci sau intervenții prin emisiuni. Nu, Horia se filmează singur cu telefonul, răspunde la comentarii, face engagement. 

Grosul celor aproape 800 000 de like-uri pe care le-a strâns au venit însă din clipurile cu acțiuni de control la restaurante și magazine alimentare. Cu cât e jegul mai mare, carnea mai verde și gândacii cu mai multe picioare, cu atât se adună indignarea și se distribuie aprecieri pe pagina personală a lui Horia. Pentru că ANPC se limitează la comunicate oficiale, în limbaj de lemn, în timp ce dovezile cu potențial de viralizare vin pe pagina personală a politicianului și se transformă rapid în știri. 

Omul știe tot ce se întâmplă, e la curent cu toate evenimentele și imediat ce simte potențial de viralizare e acolo. Mi-a atras prima dată atenția în februarie, la câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, când era cam greu să-ți ia altceva ochii. Dar Horia a putut. S-a dus cu controlul peste Lukoil, Gazprom și Berezka pentru că, nu-i așa, acestea sunt singurele trei companii rusești din România. Dar sunt cele mai cunoscute.

Două săptămâni mai târziu, Horia a lovit din nou. Ții minte imaginile alea cu români care umpleau pungi și tomberoane cu benzină pentru că se scumpea de la oră la oră? Ei bine, care crezi că a fost prima instituție a statului român care a zis să verifice benzinăriile? Ai zis cumva Consiliul Concurenței, adică fix structura aia pe care o obligă legea să ne protejeze de carteluri și măsluirea prețurilor? Naivule.

Prima a fost Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a lui Horia, care a umplut burtierele televiziunilor de justiție în timp real. Nu că ar mai conta, dar singura competență a ANPC-ului în benzinării e să verifice dacă-s expirate sandwich-urile, nicidecum ceva legat de benzină sau prețul ei. 

Dar acolo unde alții zic „N-am atribuții!”, Horia Constantinescu zice „Control!”. Și face asta cu tot ce-i trending. Au urmat la rând hipermarketurile, că 2022 a fost an greu, cu inflație galopantă. Pe valul anti multinaționale, nu prea găsești exemplu mai bun: lanțurile astea străine care cumpără laptele cu doi lei de la țăranii români și ni-l vând nouă cu opt lei.

A avut așa o boală pe lanțurile de retaileri încât propriii săi subordonați i-au trimis o scrisoare deschisă în care-l roagă să nu-i mai oblige să verifice doar hipermarketuri, că mai au și alte treburi. Plus că, dacă luăm legea la puricat, controalele astea în care-i trimite Horia sunt cam la limită între ANPC și Sanepid. 

Horia n-a ratat nici măcar isteria cu Schengen și a simțit să amintească românilor că o bancă austriacă a restituit clienților din România 13,4 milioane de euro din dobânzi aplicate ilegal în perioada 2006–2008 pentru creditele în franci elvețieni. 

L-ai putea bănui pe Horia de sinceritate în demersul lui de a ne proteja de prețuri ridicate (n-are competență) și de monopoluri (absolut nicio competență). Te-ai hazarda. A intrat în politică la PSD, după care a trecut la PNL, apoi s-a întors la PSD, unde este membru și azi. În decembrie, tocmai ce-a anunțat că ia în calcul să candideze la Primăria Constanței. Ce-l recomandă? 

A terminat liceul în ‘93 și doi ani mai târziu a luat și bacul. Peste patru ani, în ‘99, s-a înscris la Facultatea Nicolae Titulescu, a terminat-o, a mai luat o pauză de doi ani și-n 2007 a terminat un master la Universitatea Bioterra. În tot timpul ăsta nu menționează vreun loc de muncă. Primul job pe care-l trece în CV-ul oficial începe în 2009 și ține până în 2017, când se angajează la ANPC. Mai bine de un an, între noiembrie 2020 și iulie 2021, a fost detașat la Primăria Constanța, unde s-a ocupat, din diverse funcții, de „servicii publice”. De un an, s-a întors la ANPC pe cel mai înalt post din instituție.  

A uitat să treacă în CV și firmele în care a fost asociat. În una dintre ele se intersectează cu Andrei Năstase, fiul cel mare al fostului premier Adrian Năstase. Nu-i singura legătură dintre cei doi: Horia Constantinescu e nașul de cununie al lui Năstase Jr. 

Ce faci însă când nu prea ai tracțiune pe contul personal și vrei să crești reach-ul? Simplu. Se dau două pagini de Facebook, una cu treizeci și ceva de mii de urmăritori, cealaltă cu aproape un milion. Și uite așa a ajuns contul oficial de Facebook al Poliției Române ca, o perioadă bună, să dea share la tot ce posta Lucian Bode, ministrul liberal al Afacerilor Interne, în subordinea căruia se află Poliția, pe contul său personal. 

Nu te gândi că erau măcar anunțuri de importanță publică sau ceva care să aibă legătură cu activitatea ministerului sau poliției. Apărea pe pagina lui Bode poză cu David Popovici și mesaj de felicitare pentru tânărul campion? Share imediat pe pagina Poliției Române. Marian Godină, polițistul influencer din Brașov, a semnalat în august cum contul instituției a fost acaparat de Bode. Postarea lui Godină s-a viralizat, iar share-urile la postările lui Bode s-au rărit. 

Lucian Heiuș avea o lună și un pic la șefia Autorității Naționale de Administrare Fiscală când a făcut o conferință de presă de o oră și a umplut țara de titluri bombă. „Luăm informaţii de peste tot, inclusiv de pe Facebook. Vedem pe unde ai umblat, pe unde ai fost”. Practic, voia să te anunțe că e un nou șerif în oraș. 

A dat și exemplul unui evazionist pe care l-a prins după ce a scris „La mulți ani, mamă!” pe un cont de Facebook și, ce să vezi, între cei doi exista un contract de vânzare-cumpărare pentru un apartament, la care mama nu plătise impozit. Îmi place să cred că măcar contul de la care a plecat aparținea cuiva care are și alte probleme cu legea, pe sistemul „și pe Al Capone l-au băgat la pușcărie pentru evaziune”. Chiar și așa, tot e cam trist să te lauzi că inspectorii ANAF au aceleași abilități de investigație pe social media pe care le întrebuințez și eu când filez câte-un tip care-mi place. 

În aceeași conferință, Heiuș a declarat și că „identificase” cel puțin 20 de miliarde de euro nedeclarați de persoane fizice în perioada 2016–2019. Era cât pe ce să scriu că „găsise”, dar atunci s-ar fi putut înțelege că a și recuperat ceva din banii ăia. Evident, nu. Urma, de la 1 iulie, să înceapă controale la peste jumătate de milion de persoane fizice și la marii contribuabili. 

Era și simplu, de altfel. „Știți cât ne ia? În trei minute aflăm dacă ai o proprietate pe undeva”. Eh, a trecut vara, s-a dat share la Wake Me Up When September Ends, cum cere tradiția, avântul muncitoresc s-a domolit și ANAF n-a mai comunicat vreo statistică despre prejudicii recuperate sau evazioniști aduși la lumină. 

Cam cât ghinion să aibă și țara asta ca primul guvern non–PSD după tot ce-a însemnat guvernarea roșie din 2012 încoace (cu excepția guvernului tehnocrat) să se suprapună fix pe o pandemie cum nu s-a mai văzut de la Gripa Spaniolă? 

Ce să faci, erau cele mai bune vremuri, erau cele mai rele vremuri. Sau cel puțin așa a fost pentru Cristian Ghinea, mâna de fier din spatele #TeamBarna. El a nimerit la Ministerul Fondurilor Europene exact când s-a lucrat la un pachet de redresare economică fără precedent la nivelul UE, adoptat în România sub forma Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Prin acest mecanism, în România vor intra 29 de miliarde de euro – jumătate din sumă e nerambursabilă, cealaltă vine sub formă de împrumut. 

Cristian Ghinea a fost cel care a coordonat acest proiect mamut și nu ne-a lăsat vreo secundă să uităm asta. Orice critică era pusă, evident, pe seama celor nu doreau reforma, cei care nu mai puteau fura, care nu doreau ca, în sfârșit, să se salveze țara asta. 

Țin minte în mod special o postare de-a lui Ghinea, lungă cât vreo două pagini de ziar tipărit, în care povestea cum s-a lucrat contracronometru la PNRR. La final, am rămas toți cu impresia că Ghinea a alergat fizic cu cele aproape două mii de pagini de proiect și a apucat să le depună în ultima secundă în fața Comisiei Europene. Ia d-aici, Bruce Willis în toate rolurile în care tăiai firul roșu de la bombă cu o secundă înainte să explodeze. 

Evident că nu-i nimic greșit să te mândrești cu munca ta atunci când într-adevăr e cinstită. Doar că, în tot thriller-ul prezentat episod cu episod de Ghinea pe contul lui de Facebook, acolo unde răspundea imediat și la toate atacurile din partea adversarilor politici, a lipsit un detaliu esențial. 

În prima variantă de PNRR pe care Ghinea a trimis-o spre aprobare Comisiei Europene, în iunie 2021, apărea un proiect cu dedicație pentru unul dintre cei mai controversați miliardari români, Gabriel Comănescu. România a cerut atunci 585 de milioane de euro pentru ca una dintre firmele lui Comănescu să construiască, în parteneriat cu societatea de stat Romgaz, două orașe „verzi”. Compania lui Comănescu era singura firmă privată care apărea în PNRR. 

Când a fost întrebat cum de s-a putut una ca asta, Ghinea și-a asumat responsabilitatea la fel de ferm cum își asuma public toate meritele pentru PNRR. Haha, nu. Politicianul USR a spus că nu știe cum a intrat firma în PNRR, că Ministerul Energiei a băgat-o. Brusc, nu știa, nu era din localitate. Comisia Europeană a refuzat categoric să aprobe propunerea și a cerut României să organizeze licitații deschise pentru proiect, dacă vrea să-l facă. 

În fine, peste câteva luni, USR–Plus a ieșit de la guvernare în urma certurilor cu #EchipaCâștigătoare a lui Florin Cîțu. Pe măsură ce Dan Barna pierdea puterea în USR, Ghinea a ieșit din politică, dar nu de tot. Și-a dat demisia din funcțiile de conducere de la partid, dar a continuat să încaseze un salariu de 5 000 de euro pentru a elabora politici publice pentru formațiunea politică.

S-a și supărat când situația a fost semnalată de un jurnalist pe Facebook, motivând că salariul este sub nivelul pe care l-ar câștiga în privat, la nivelul de educație pe care-l are și cu un CV precum al său. „Că un jurnalist fomist a făcut o știre din asta mă lasă rece”, a conchis fostul ministru. Fin, elegant, oameni noi. 

În paralel, a înființat un ONG cu care urmărește implementarea PNRR-ul pe care l-a scris. Dar doar când nu-s proiecte cu dedicație pentru Comănescu, despre alea nu știe. 

Confiscarea unei instituții pentru promovare personală și construirea unor culte de salvatori care azi sunt în funcție, mâine candidează la alta, eventual și din partea altui partid, e evident greșită din toate punctele de vedere. Dar, tehnic, nu există nicio lege care să vizeze explicit situații precum cele de mai sus. 

Rămâne să ne bazăm pe integritatea politicienilor și, bineînțeles, pe memoria de elefant a alegătorului român, care nu uită și nu iartă.