Sunt din Vaslui și am încercat să-mi dau seama de ce România mă asociază cu violuri și omoruri

Dacă simți vreodată că ai pierdut legătura aia specială cu originile tale provinciale, atunci îți recomand să trăiești o zi ca vasluian. De la discuții extrem de casual despre violuri la o bere cu prietenii, propuneri de sex surpriză și editori care sunt de părere că ești în poziția ideală pentru a înțelege trauma unei eleve violate, le-am trăit pe toate.

Sunt cam greu ofensabilă din fire și viața din urbea natală merge bine ca subiect de spart gheața, mai ales că lista glumelor e interminabilă. În Vaslui nu e tocmai ca-n Estul Sălbatic, cel puțin nu în ăla urban, în care am crescut eu. Aici ar putea să te omoare doar monotonia cruntă a existenței de provincie (sau exorcizărea din Tanacu) și iernile trăite în calea crivățului.

Totuși, am scăpat de imaginea unei adolescențe plictisitoare atunci când m-am mutat la București. E greu să scrii despre acasă, atunci când ai tăi concitadini cred cu tărie că vii dintr-o cloacă de violatori și tâlhari. Mai ales că nu poți ignora poveștile despre violuri și violență domestică din restul județului sau sărăcia și trauma prin care trec oamenii ăia. Am citit timp de o săptămână toate știrile despre Vaslui, ca să văd cât de departe sunt de experiența mea de când am crescut acolo.

Când lucram la o agenție de presă, aveam un corespondent al cărui unic scop în viață era să scoată la lumină cele mai ciudate omoruri, tâlhării, declarații și violențe de orice fel pe care le poate genera un singur județ. Bine, uneori pare o adevărată competiție între corespondenți pentru cine găsește prima octogenară agresată sexual într-un mod sinistru (vezi ulei de candelă sau coadă de mătură) sau primul tip rămas fără organ genital într-un accident demn de un teatru ionescian (vezi nevăstuica ce a poftit la un tânăr din Gherghești).

La mijlocul săptămânii trecute, o româncă a fost înjunghiată mortal în plină stradă de fostul ei iubit. S-a întâmplat la Londra, dar amândoi erau născuți și crescuți în Vaslui.

În secțiunea de comentarii a unui articol despre acest caz, nimănui nu-i pasă despre victimă, oricum ea este de vină că nu s-a uitat la fața sa. Nimeni nu se întreabă de ce un bărbat cu antecendente pentru viol și tâlhărie se plimba liniștit pe străzi, pentru că oricum vasluienii ne fac țara de râs la Londra.

Nu zic că crima asta nu merită atenție mass-media, dar ar fi ceva dacă am vorbi cu ocazia asta despre violență domestică și incapacitatea multora de a proteja o femeie agresată, în loc de a ne scuza că e doar despre înapoierea provincială. Sigur, nu aș putea să spun că nu există asemenea acte de violență pe străzile din urbea mea. Am văzut destule femei luate la palme și înjurători pe stradă de concubini/parteneri de viață/soți, doar că nu numai acasă.

Poate ăsta-i semn că estul sălbatic nu mai este atât de estic.

Fie că-ți place să auzi sau nu, în provincie e lumea adevărată, pe care o ignorăm din insulele noastre confortabile, cu salarii peste media României.

Așa se întâmplă că, atunci când are loc ceva rău într-un colț de țară cu care nu ai treabă, tragedia pare mult mai mare. Din știrile săptămânii trecute, un vasluian a băgat un pahar spart pe lângă jugulara unui concitadin. Mintea primului era cam încețosată de alcool, așa că a uitat toate detaliile evenimentului. S-a întâmplat într-un club vasluian în care n-am ajuns niciodată, în principal pentru că nu mă încadrez prea bine în categoria paiete și sclipici non-ironic. Eu una n-am trăit prea multe înjunghieri în barurile ieftine din oraș, dar poate că mă pricepeam să aleg doar acele locuri cu oameni chill din Vaslui.

Dincolo de asta, trebuie să recunosc că reacțiile oamenilor la știrea asta m-au îngrozit nițel. Asta și pentru că unii consideră că este ok să ceri castrarea populației unui județ, pentru că un băiat a înjunghiat un alt băiat într-un club, deși reproducerea merge încă bine la Capitală.

Din colecția de știri relevante colecționate într-o săptămână, spaima covrigăriilor a fost capturată după o misiune curajoasă a polițiștilor din Vaslui. Acum serios, un hoț a făcut o obsesie nesănătoasă pentru spart covrigării. Și zic nesănătoasă, pentru că nu prea ai pontaj mare prin asemenea societăți comerciale. Atât de plictisit era, că a spart o covrigărie de două ori și a mai atras și doi puștani de generală în obsesia asta, situată la granița cu nebunia.

Chestia asta a ajuns în presa națională tocmai pentru că are ceva iz absurdo-vasluian. Altfel, nu pot să spun că nu prea am văzut spargeri prin urbea natală, că asemenea lucruri sunt oarecum nesurprinzătoare atunci când există o anumită populație pe prea puțini kilometri pătrați. În preadolescență, niște vecini cam de aceeași vârstă cu mine s-au gândit chiar să spargă o casă din cartier de plictiseală, deci nici implicarea puștanilor nu mă surprinde.

Totuși, aș crede că minorii nu-s tocmai neprihăniți în alte orașe, deși partea cu covrigăriile aș vrea să rămână un trademark al Vasluiului.

Într-o mândră comună vasluiană, un bărbat și-a făcut un obicei din a-și amenința toți vecinii cu moartea sau violul, în funcție de predispozițiile biologice ale fiecăruia. S-a întâmplat și în noaptea dintre ani, când s-a plimbat pe bătătură cu o furcă în mână, doar că nimeni nu face nimic. Aparent, polițiștii se chinuie să aibă pe cap chestii mai importante, iar primarul a interzis scrierea de amenzi, pe care oricum nu le plătește nimeni, că nu dau bine la bugetul local când vine pe cap Curtea de Conturi.

Ca un om crescut în orașul Vaslui, nu prea am interacționat cu asemenea vasluieni. Sincer, nici nu am văzut prea multe furci. Totuși, nu cred că-i în favoarea reputației județului să zic că una dintre vizitele mele rare la niște rubedenii îndepărtate dintr-un sat vasluian s-a încheiat brusc când un bărbat și-a înjunghiat mortal un vecin la o băută. Dar pentru că nu cred în viața mitică de la sat, zic că scenele desprinse din Ion le găsești cam în orice colț de Românie.

Poate că nu am prins cea mai fructuoasă săptămână pentru acest experiment, dar simt că nu au lipsit știrile despre violențe, violatori care vor nițică libertate și copii maltratați. Știi și tu, toate chestiile pe care le-ai aștepta de la știrile despre Vaslui.

Știu că județul nu stă prea bine în statistici, dar nu-i nici cloaca de violatori pe care ți-o imaginezi atunci când te uiți prea mult la știrile de la ora cinci. Ca turist, poți să dai o tură chiar dacă nu ai prea multe în comun cu Van Damme, deși nu-ți promit prea multe de văzut în urbe, că-i greu să faci un brand turistic din ce crede o țară-ntreagă despre Vaslui.