Clipurile astea anticorupție de-acum 10 ani îți arată că nimic nu s-a schimbat în România

În urmă cu un an au apărut prin București niște panouri imense despre cum și tu, și eu, și alții ca noi distrugem țara asta prin contrabandă. Nu c-o facem, ci că o întreținem cu bani. Fără să fie fals, unghiul de abordare era cel problematic. Vezi tu, dacă n-ar fi fost industria asta lucrativă din piața neagră spre gri, România se bătea în creștere economică cu Germania. Momentul a venit și-a trecut, a rămas în urmă tot corupția.

Clipurile de mai jos le știu de câteva luni. Mă uit din când în când la ele ca să văd dacă s-a schimbat ceva la prezent și să le salvez pe-astea doar într-un folder cu „trecutul dubios și putred al României”. Nu s-a schimbat, așa că le pun și-aici să vadă și alții.

Campania în care au fost incluse astea patru clipuri a fost anunțată în octombrie 2017 și s-a numit „Fără șpagă”. Materialele video au rulat pe TV (că internetul atunci era la piciorul broaștei) până în decembrie 2007. Zece ani mai târziu au fost încărcate și pe YouTube pe contul agenției care le-a făcut, Cap. Proiectul de-atunci a fost finanțat de Uniunea Europeană prin programul PHARE și au fost incluse pentru comunicare 17 orașe din România.

Mesajul general a fost ăsta: „Fără îmbogățiți din banii tăi!”. Ce cred c-a fost mai mișto la toată campania e că, deși totul era regizat, oamenii îmbogățiți aveau o față. Uite, în poza de la articolul ăsta e un polițist de frontieră care spune că, prin munca de-a strânge șpagă, și-a ridicat și el o căsuță. Nu-i nici frumos, nici urât, nici prea prost, nici prea deștept, nu-i nici tânăr, nici bătrân. E un bărbat pe care l-ai putea pierde în mulțime. Asta spre deosebire de campaniile mai recente, unde sunt doar niște stereotipuri prezentate, cum ar fi aia cu moldoveanul contrabandist care trăiește în palat.

Pe site-ul Direcției Generale Anticorupție vezi patru pagini cu campanii derulate în ultimii 12 ani. Până te-apuci să vezi cum a fost lupta cu corupția, uite cum încerca România să scape de șpagă în 2007.

„E adevărat că primul milion se face cel mai greu, că m-am luptat ca un nebun cu șpăgile. Nu erau prea mari, de aceea trebuiau să fie multe”, zice vameșul care face un tur al casei și vacanțelor sale. Mai e un fapt adevărat surprins în clipul ăsta. După ce-a strâns suficienți bani, și-a plătit avansarea și-a devenit șef de vamă. În final, a ajuns la centru, la București.

De la vameș la funcționarul de care te lovești în instituții nu-i decât un pas. Majoritatea stau pe salariile sistemului bugetar, dar o minoritate se învârte, se descurcă. Nu știu dacă e o ironie plănuită, dar clipul ăsta îți arată cum funcționara își prezintă povestea la TV. Vezi tu, este o poveste inspirațională, motivațională, oricine poate, trebuie doar să întindă mâna și să ia.

Al treilea clip e superb. E bucuria unui om care a venit să ciocnească o șampanie cu binefăcătorii lui, oamenii care stau la coadă la impozite și taxe ca să mai plătească statului niște bani și funcționarilor niște șpăgi. Omul care face subiectul clipului e fericit din cale afară că are mașină nouă și că, iată, se poate să te descurci și-n România.

E o chestie bizară cu șpaga la doctor și asta pentru că sunt vreo trei categorii de medici în România. Primii sunt micii corupți care iau cu zecile sau sutele de lei pentru intervenții minore sau ca să bage pe cineva în față. Sunt apoi cei care iau cu sacii, cu zecile de mii de lei, își fac vile, duc o viață bună, schimbă mașinile și nu-i știe nimeni până când n-ajunge în presă o investigație despre ei sau un scandal monstru. Ultimii sunt ca cei dinainte, doar că populari, fie la TV și pentru public, fie printre politicieni. Aici intră și Burnei, un adorat al televiziunilor, sau Lucan.

Eh, în clipul ăsta din 2007 e categoria aia mică pe care șpaga o face mare. O bătrână spune despre problemele ei cu piciorul și instigă la luptă anticorupție. Mesajul sigur l-ai mai auzit: șpaga trebuie oprită la sursă, adică la cel care o dă.

Ca un arc peste timp, să nu crezi că șpaga e o chestie nouă în România, un virus al democrației și capitalismului. Am găsit un exemplu excelent în filmul Toamna bobocilor lansat în epoca de aur a comunismului (așa cum o deplâng unii). Sigur, filmul e cu propagandă, dar secvența asta de sub un minut îți arată acest obicei pe care, foarte probabil, l-au încercat și dacii cu romanii.

În film, medicul e oprit de soția unui bolnav care vrea să-l omenească pe doctor ca să-și facă mai bine silința sau doar să-i mulțumească în singurul mod pe care îl știe. El refuză, dar la ieșirea din curte, medicul e oprit de un sătean care-și laudă munca la copârșeu. Medicul de oraș nu știe regionalismul ăsta așa că și-l notează. Înseamnă sicriu și țăranul care l-a oprit era nemulțumit, cumva, că doctorul a mai vindecat pe cineva și afacerea lui se cam clatină.

În fine, uite și concluzia. Am extras-o din clipul cu vameșul și rezumă perfect România de-acum și de-atunci: „Marii corupți au fost și ei mici. Tu i-ai crescut și i-ai făcut ce sunt”.