Fotografii cu viețile dure ale refugiaților în Europa

Foreigner: Migration Into Europe e o reacție fotografică la imaginile senzaționaliste și alarmiste publicate în timpul crizei refugiaților din Europa. Proiectul a transformat lentila fotografică într-un instrument de compasiune care a înregistrat cu onestitate poveștile oamenilor aflați în căutarea unei vieți mai bune.

Ce imagini ți-au rămas în minte despre criza refugiaților? Cadavrul copilului de pe plaja din Turcia? Mulțimile care se înghesuie să treacă granița în Balcani? Politicienii de extremă dreaptă care fac spume la gură? Artistul Ai Wewei printre refugiații din insulele grecești?

Foreigner: Migration Into Europe 2015-2016 e un nou album foto publicat de John Radcliffe Studio, un parteneriat creativ între fotograful Daniel Castro Garcia și graphic designerul Tom Saxby. Aceștia explică, în introducere, că „au încercat să capteze povești individuale și să folosească fotografia ca pe un instrument pașnic și puternic, și nu unul care judecă. "

Foreigner urmărește diverși oameni în călătoria spre Europa, cei care au venit din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, ca să scape de războaiele din Eritreea, Siria, Irak și Afganistan. Criza refugiaților e cea mai mare mișcare umană din Europa de la Al Doilea Război Mondial încoace. A testat limitele continentului și a scos la lumină tot ce e mai bun și mai rău din oameni.

Albumul face harta acestor povești, imaginile sale formează un protest împotriva celor care judecă și atacă. E o poveste fotografică a călătoriilor periculoase întreprinse de oameni disperați care au străbătut mările în bărci improvizate ca să ajungă pe insulițe precum Lesbos și Lampedusa. Fotografiile urmăresc și viețile celor care au străbătut Europa, care au umblat prin Balcani, care s-au îmbarcat în trenuri spre Germania și Suedia, care au ajuns în Junglă, o tabără ca un purgatoriu, în care așteaptă permisiunea să intre în Marea Britanie. Imaginile sunt sincere și izbitoare, înduioșătoare și tulburătoare, dar și pline de speranță.

Foreigner începe în Lampedusa, cea mai sudică insulă a Italiei, mai aproape de Tunisia decât de Europa, un punct natural de pătrundere pe continent pentru cei care fug din calea conflictelor din Africa. Pentru o vreme, criza din zona aceea a devenit atât de gravă încât guvernul italian a început să schimbe traiectoria tuturor bărcilor spre Sicilia, unde se află unul dintre cele mai mari centre de recepție din Europa. Imaginile arată peisaje goale, dar pline de ecouri de povești, bărci abandonate, graffiti arăbesc și haine de copii abandonate.

Vizitează portul sicilian Catania, unde, în 2015, au fost salvați peste o mie de refugiați de către HMS Bulwark. Le urmărește drumul până în CARA di Mineo, un centru de recepție de pe insulă, plin de corupție, unde refugiații nu reușesc să se integreze în societatea italiană din cauza birocrației. Mulți ajung să trăiască pe străzile Cataniei.

Apoi, Foreigner călătorește în Lesbos, în noiembrie 2015, perioada în care 15 până la 25 de bărci, toate pline cu câte șaizeci de persoane, soseau zilnic pe insulă. De acolo, cartea călătorește cu refugiații prin Europa și ne oferă imagini din camere pline cu oameni care dorm în trenuri sau pe feribot, în tabere improvizate sau pe marginea drumului. Traversează continentul în căutarea unui loc în care să se simtă în siguranță. Sunt blocați în tot felul de locuri neprietenoase în timp ce încearcă să ajungă în UE. Între anumite grupuri de refugiați care fug de pe continente diferite se iscă uneori conflicte, din cauza frustrării și a oboselii. Mulți își distrug documentele și susțin că sunt sirieni, pentru că speră să fie tratați mai bine și primiți mai ușor în Europa.

Mulți ajung în Jungla din Calais, iar Foreigner documentează viețile lor în acest spațiu temporar. Joacă cărți, se roagă, mănâncă și protestează împotriva condițiilor de trai. Securitatea e întărită la maximum și refugiații nu au șanse să evadeze din Junglă ca să ajungă în Anglia. Și condițiile de trai sunt periculoase: în iulie anul trecut, un bebeluș eritreean a murit la o oră după naștere după ce mama lui a căzut dintr-un camion și a născut prematur. În decembrie, același an, un bărbat sudanez, Youssef, a fost ucis într-un incident pe autostrada din Calais. Au avut loc multe alte decese care au fost mușamalizate sau ignorate. În luna martie a acestui an, mai multe părți din Junglă au fost evacuate cu forța de către autoritățile franceze, peste trei mii de persoane au fost obligate să-și părăsească locuințele improvizate și, conform unor estimări, câteva sute dintre ei erau copii neînsoțiți. Refugiații au iscat focuri în semn de protest, un ultim act de sfidare al celor care nici măcar nu mai speră la o viață mai bună.

Situații similare au loc pe tot continentul, mai puțin vizibile pentru noi, dar foarte traumatizante pentru refugiați. Un astfel de loc e Idomeni, o tabără documentată și ea de lentila Foreigner. Un sat dintre Grecia și Macedonia, Idomeni e populat aproape în totalitate de refugiații care au rămas blocați acolo după ce Macedonia și-a închis granițele. Oamenii au transformat toate spațiile disponibile în case temporare, locuiesc în hambare și grajduri abandonate și își pun corturile în câmp. Până la patruzeci de procente din populație e alcătuită din copii. Tabăra e manageriată prost și nimeni nu știe când va putea pleca de acolo. A izbucnit și o epidemie de păduchi și toți copiii au fost rași în cap. Cu fețele înfometate și capetele rase, în condițiile de trai sinistre, aceștia sunt ca niște fantome dintr-un conflict anterior, pentru că istoria își repetă tragediile la nesfârșit.

Poți cumpăra albumul de aici.

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre refugiați pe VICE:
Am petrecut o zi într-o tabără de refugiați din Grecia
De ce nu rezolvă nimeni criza refugiaților?
10 filme care o să te facă să nu mai spui tâmpenii despre refugiați, ca Lucian Mîndruță