Am întrebat un agent cum trebuie citite, de fapt, anunțurile imobiliare din București

Dacă trăiești în București, știi că-i o întreagă aventură să închiriezi sau să cumperi o locuință. Până să găsești ceva acceptabil, te lovești de tot felul de țepe și păcăleli care-ți mănâncă nu doar ficații, ci și timpul. Probabil că ai trecut prin filmul ăsta: ai dat de-un anunț imobiliar care suna promițător, ai sunat, ai stabilit o vizionare, iar la fața locului ți-ai dat seama că apartamentul ăla n-are nicio legătură cu ce-ai citit pe net.

Eu, spre exemplu, am pățit-o pe bază de zonă, acum vreo patru ani. Căutam o garsonieră prin centru, am găsit una „la zece minute de magazinul Unirea", doar că la vizionare am aflat că-i mai aproape de Popești-Leordeni. Probabil că făceai zece minute până-n Unirea, dar pe motocicletă, după 12 noaptea și fără să ții cont de viteza legală sau de semafoare.

Una peste alta, un lucru e evident: oamenii care postează anunțuri imobiliare se folosesc de diverse trucuri să-ți atragă atenția. Iar ca să le-nțelegi psihologia, trebuie să înveți să citești anunțurile alea printre rânduri. Tocmai de asta, l-am rugat pe Nicolae Bucur, agent imobiliar cu trei ani de experiență, să-mi spună ce-ar trebui să-nțeleg, de fapt, din anunțurile de închirieri sau vânzări de pe site-urile de profil:

Poți să fii sigur că ăsta e un soi de bordel mascat. Omul probabil că a închiriat la rândul lui garsoniera. Sau e a lui și s-a gândit că asta e o modalitate de a scoate mai mulți bani. Dacă aș căuta să închiriez ceva, nu m-aș atinge niciodată de proprietatea asta. În caz că ții neapărat să dai o tură pe acolo, cel mai bine ar fi să vii cu dezinfectantul de acasă. Pe bune, ar trebui să eviți toate anunțurile în care sunt specificate tarifele pe oră.

La cum sună anunțul ăsta, cel mai probabil garsoniera e undeva prin Ferentari. În caz contrar, proprietarul n-ar fi specificat „la trei minute de Șoseaua Viilor", care oricum nu e o zonă deosebită. Apoi, bate la ochi o expresie des întâlnită în anunțuri: „zece minute până în centrul Bucureștiului". Problema e că proprietarii calculează distanța față de un punct de referință cum vor ei. Faci zece minute până-n centru, ce-i drept, doar că noaptea, când nu e trafic deloc. Cu mașina, nu pe jos.

Ăsta e un truc clasic. Spre exemplu, odată am dat de un tip care avea un apartament undeva pe lângă Liberty Mall, dar își încadrase anunțul imobiliar în zona Unirea. Insista că faci vreo cinci minute de acolo, de la apartamentul lui, până-n centru. Îți dai seama că n-a reușit să vândă locuința încadrată în zona centrală.

În Militari, situația e ciudată. În caz că apartamentul nu-i pe lângă Șoseaua Virtuții, atunci chiar ai stația de metrou la cinci minute distanță, indiferent de zona cartierului. Așa că partea asta din anunț e greu să fie falsă, dar nici nu semnifică mare lucru. În schimb, pentru că proprietarul specifică textual „gresie, faianță, parchet", mă gândesc automat că vrea să umfle prețul de închiriere.

În general, când dai de anunțuri în stilul ăsta, trebuie să știi că oamenii nu au mare lucru de spus despre locuința oferită. Iar când n-au cine știe ce, adaugă un parchet laminat, de exemplu, după care insistă că proprietatea are îmbunătățiri. Apoi, partea cu termopanele nu-i neapărat o garanție că-n proprietate s-au investit bani. Mulți au termopanele puse de la reabilitări. Ca să verifici dacă-n locuință sunt într-adevăr îmbunătățiri, uite un pont: întreabă proprietarul dacă instalațiile sunt noi. Acolo se vede dacă cineva s-a preocupat de apartament/garsonieră cu adevărat.

În domeniul imobiliarelor, sunt mulți oameni ciudați. De când sunt agent, am întâlnit mai mulți dubioși decât în tot restul vieții mele. De la proprietari pe care i-am bănuit că-s nebuni, până la unii cu tot felul de intenții ascunse. Plus turiști imobiliari, adică persoane care se prefac că vor să cumpere case și te plimbă dintr-un loc în altul, ca să-și facă damblaua.

În cazul anunțului de față, sunt două variante. Persoana care închiriază e ori un bătrân care are nevoie de ajutor prin casă, ori un tip care vrea să profite cumva de pe urma viitoarei chiriașe. Ca regulă, trebuie să știi că genul ăsta de anunțuri sunt date exclusiv de oameni care caută companie. În diverse moduri.

Anunțul ăsta ridică câteva semne de întrebare. În primul rând, „direct proprietar" înseamnă că omul respectiv nu vrea să plătească nimic. Și nu mă refer doar la faptul că vrea să sară peste intermediari. De fapt, n-are de gând să plătească nici taxele notariale, nici impozitul pe chirie, ci vrea o mică înțelegere la negru, cu clientul.

E greu să nu remarci insistența pe cuvântul „lux", scris cu caps lock a doua oară. De aici poți să-nțelegi că proprietarul vrea mulți bani pe chirie, deși circumstanțele n-ar fi neapărat cele mai potrivite. Adică, probabil că vecinii lui nu închiriază atât de scump. La detaliile suplimentare, proprietarul a adăugat câteva semne de exclamare, imediat după ce-a menționat că garsoniera e „liberă". Cel mai probabil, pentru că i s-a părut omului că n-a fost destul de convingător.

Prima parte a anunțului e adevărată. Zona respectivă chiar e în plan secundar, ferită de zgomotul de la bulevard. Dar partea cu cinci minute de metrou e puțin probabilă. Cel mai apropiat metrou e în zona Timpuri Noi și îți ia cam zece minute să ajungi acolo. Și oricum, dacă apartamentul ar fi situat la șapte minute de Tribunal, e imposibil să faci cinci minute pâna la metrou.

Cât despre „zece minute până la magazinul Unirea", așa ceva e ireal. Ce-i drept, nu se specifică mijlocul de transport. Poate că sunt zece minute cu racheta, cine știe?! În realitate, dacă o iei la picior până la Unirea, faci măcar 20 de minute, dacă nu chiar mai mult.

Treaba asta, cu închiriatul „unui cuplu preferabil cadru militar", e un alt fel de a spune „Rog seriozitate!". Cadrele militare nu stau prea mult acasă și probabil că proprietarul își dorește un chiriaș care să nu-i deterioreze nimic în garsonieră. În ritmul ăsta, nu mai e mult până când o să citești anunțuri în care proprietarii vor menționa că vor doar stewardese, pentru că ele sunt mereu plecate de acasă.

După cum pune problema, acest proprietar e la a doua sau a treia închiriere, iar primele au fost nereușite. A avut niște clienți care nu i-au plăcut, iar acum și-a propus să dea în chirie pe termen lung, cuiva serios.

Aici, îmi atrage atenția specificarea celor două piețe din apropiere, plus a unui centru comercial. E o tehnică uzuală, prin care-i explici potențialului chiriaș avantajele pe care le are, în caz că închiriază de la tine. Practic, după zonă și preț, împrejurimile sunt al treilea criteriu de decizie al clientului. Pentru orice om, e important să aibă vecini ok, un magazin mare pe aproape și chiar o piață în zonă. Deci, anunțul ăsta scoate-n evidență doar avantajele circumstanțiale, tocmai pentru că garsoniera, cu suprafață de 32 de metri pătrați și decomandată, nu e una deosebită.

Cele două anunțuri sunt pe model copy-paste, pe care le pun proprietarii cu mai multe garsoniere sau apartamente. Sunt, de fapt, prezentări robotice ale locuințelor. Dacă aș fi client, nu m-aș duce la cineva care a făcut anunțul așa, pentru că nu-mi spune nimic omenește despre proprietate. Tipul menționează că are „toate îmbunătățirile", după care le enumeră. Doar că nu spune nimic despre poziționarea concretă a locuinței și nici nu o descrie un pic, măcar să-ți faci o idee de ce o să găsești acolo.

Cu anunțurile de tip standard, ca cele două, mergi întotdeauna la risc. Poate-i adevărat ce zice proprietarul, dar mai degrabă nu. Nu-i exclus să stabilești o vizionare și să realizezi c-a fost pierdere de vreme, pentru că detaliile din anunț nu coincid cu realitatea. De exemplu, pentru că garsoniera aia modernă, mobilată și utilată complet, e cheală.

Cineva a intuit că unii clienți sunt sensibili la subiectul cutremurelor din București și sunt reticenți să închirieze ceva în clădiri mai vechi de 1977. Tocmai de asta, găsești anunțuri de închiriere în care sunt specificați anii de construcție, ca să fie lumea liniștită. Altfel, în cazul ăsta, prețul e destul de mare, mai ales pentru o garsonieră nemobilată și neutilată. Dar, așa cum scrie și-n anunț, proprietarul își propune să închirieze imobilul unei firme.

Situație interesantă: același apartament scos la vânzare cu trei anunțuri distincte, toate trei cu informații contradictorii. Posibil ca proprietarul să fi pus un anunț inițial, după care agențiile imobiliare să fi postat altele.

Cel mai mult mă surprinde diferența la anul construcției: 1930, 1933 și 1935. Agentul imobiliar a lucrat superficial aici, în momentul în care a introdus informațiile în baza de date. Sau, mai rău, nu le-a băgat deloc și a scris anunțul din ce și-a amintit.

Uite un anunț destul de fair. Singurul semn de întrebare aici ar fi ce înseamnă „mai multe detalii la telefon". Când scriu asta, mulți proprietari se gândesc ceva de genul: „Lasă că te fac eu din vorbe". Adică, sunt oameni care vorbesc mult și speră să te aburească. Sfatul meu pentru cei care vor să închirieze este să-și facă o listă de întrebări, înainte să-l sune pe proprietar. Să se lămurească strict în legătură cu întrebările stabilite, după care să nu se lase influențați de poveștile de la telefon.

Treaba cu șifonierul mare și modern mă face să mă-ntreb: oare ce-nseamnă baie utilată pentru proprietarul ăsta? Adică ce, că el ți-a lăsat wc și chiuvetă și, dacă vrei, îți aduci tu cadă sau montezi un duș?! Pe deasupra, menționează că are cablu și internet, ca și cum asta ar fi ceva nemaiîntâlnit. Pentru mine, e clar că omul nu știe ce să zică despre garsoniera lui sau nu are prea multe lucruri de spus. S-ar lăuda că are și lumină acolo, doar că nu-s convins că ar fi incluse întrerupătoarele și becurile.

Toate anunțurile astea, care conțin detalii pe care nici n-ar avea rost să le menționezi, îți arată un singur lucru: că nici proprietarul nu e foarte convins de oferta lui. Atunci, de ce ai fi tu?!

„Design minimalist" sună pompos, dar înseamnă că apartamentul respectiv e gol. Primul lucru pe care l-aș întreba, în cazul de față, ar fi „Cum adică izolație termică pardoseală?". Pentru că, de obicei, izolația termică se face pe exteriorul clădirii. Apoi, e amuzant cum omul spune că locuința lui e aproape și de Gara de Nord, și de Aeroportul Otopeni, și de zona Băneasa. Practic, e în apropiere de orice punct important din nordul Bucureștiului (sau zona de business).

Din ce văd în anunțul ăsta, proprietarul pare genul de persoană care-ți bate zilnic la ușă, să te-ntrebe dacă e totul în regulă și apoi să verifice că n-ai stricat nimic. E un fel de soacră, cum ar veni. Se vede că a investit ceva bani în apartament, și tocmai de asta își propune să te atragă indiferent ce zonă te-ar interesa.

Anunțurile fără poze sunt printre cele mai dubioase de pe piața imobiliară. În cazul ăsta, e foarte posibil ca cele două camere mobilate să aibă mobilă veche, de la bunica. Faptul că locuința are loc de parcare e singurul lucru bun pe care poate să-l spună despre ea. Cei 65 de metri pătrați sunt, în mod evident, trași de păr, pentru că-n zona Dorobanți apartamentele au suprafețe mai mici de atât. Ar putea fi adevărat, dacă apartamentul ar fi într-o vilă, însă atunci e vorba despre una într-o stare proastă, din moment ce proprietarul nu a menționat amănuntul ăsta.

Ca să acopere lipsurile și să atragă vizionări, tipul pune accent pe zonă, una care e foarte ok, și pe prețul atractiv, de 250 de euro. Motivul pentru care nu are poze e simplu: dacă ai vedea cum arată locul, ți-ai da seama că e o căzătură și ți-ai pierde interesul.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre imobiliare:
Poveștile agenților imobiliari români cu clienții: bani la pungă, scandaluri și chițibușării dubioase
Am fost la un târg imobiliar ca să-ți arăt cum te fraieresc vânzătorii din România
Cum te trage în piept dezvoltatorul român care-ți vinde un apartament