Săptămâna trecută, presa creștinopată din România a turbat la niște clipuri cu ritualuri masonice postate pe YouTube de cineva numit RiglaSiCompasVaTrebe SRI Disclosure și share-uite de Robert Turcescu. Clipurile par autentice, pentru că apar mai mulți actori români care au recunoscut de mult că fac parte din organizație.

Nu o să vorbesc despre cât de ironic e că cineva care a recunoscut că a fost ofițer sub acoperire ca Robert Turcescu face dezvăluiri de orice fel despre alții. Nu, aici o să vorbesc despre obsesia penibilă a tuturor nebunilor și rataților din România cu masoneria.

Românul paranoic, fie el bișnițar care-și pierde banii la păcănele, fie corporatist penalizat la salariu c-o freacă pe Facebook toată ziua, vede masoneria ca vinovatul suprem pentru tot ce-i merge prost în viață. Asta pentru că i-ar fi prea greu să-și asume responsabilitate că-și strică singur socotelile, că nu face nimic ca să-și schimbe condiția sau că pur și simplu nu-l duce capul.

Pe la vreo 15 ani, eram și eu în filmul ăsta de frustrat prost. M-am dus c-un prieten la sediul uneia dintre cele trei-patru loje masonice din România, ca să ne înrolăm și noi și să devenim moguli cum vedeam la televizor. În sediul lor prăfuit, dintr-o clădire paradită cu bulină roșie, din centru, ne-a întâmpinat o doamnă secretară de vreo 54 de ani, care-și făcea unghiile deasupra unui biblioraft cu logo-ul clasic masonic, cu echerul și compasul.

Surprinzător, în loc să râdă de noi ca niște pulifrici ce eram, ne-a luat în serios și ne-a spus imediat că, dacă nu avem naș, ar trebui să plătim o taxă extra de trei milioane la înscriere. Ăla a fost primul moment când am realizat că masoneria e, totuși, o glumă tristă, pe care numai un puștan o poate lua în serios.

Al doilea a fost peste vreo cinci ani, când prietenul ăla care a rămas cu obsesia c-ar vrea să devină mason și-a găsit naș pe net. A avut un interviu pentru adeziune, ținut în fast-food-ul Springtime, cu un băiat de 25 de ani din Vălenii de Munte. Acolo, a recitat tot ce știa despre lojele secrete de pe Wikipedia, ceea ce l-a impresionat pe recrutor destul de mult încât să-i promită că îl acceptă ca membru. I-a promis că au o sală secretă de întruniri în Ateneu, că dau petreceri cu curve și whisky și că va cunoaște intelectualii și marii preoți ai țării. Apoi i-a cerut cinci milioane. Cam așa am realizat că toată mizeria asta cu masonii e un fel de country club penal, un club de cosplay plin de actori comuniști, cocalari și puștani debusolați care-și permit să dea bani pentru niște petreceri triste cu pensionari în robe roșii și prostituate.

Primul lucru pe care-l auzi despre masoni e că baune banul în ei, că sunt păpușarii multimiliardari care controlează lumea din umbră. E cumva logic, că toți am experimentat puterea banului în România, fie că vorbim de știrile cu corupți, fie că vorbim de șpaga la medic.

Apoi îi vezi pe oropsiții ăștia, cu părul grizonant nearanjat, cu cămășile alea unsuroase și cu sacouri care le sunt cu vreo trei numere prea largi și arată ca niște saci de cartofi și-ți dai seama că n-au nicio treabă cu bogăția. Serios, am văzut sacouri mai scumpe pe puștani care lucrează în vânzări sau marketing și dau o treime din salariu pe rata la mașină. Dacă tu ai impresia că liderii lumii poartă nădragi ăia de cârpă care le vin ca niște saci de cartofi, ai probleme mai grave decât paranoia.

Primul lucru care-ți sare în ochi în clipurile astea e că oamenii ăștia citesc stângaci și plictisit toate ritualurile astea de pe niște mormane de foi, nu e pic de convingere, pic de fanatism. Parcă e unul din spectacolele alea triste de la Nottara, cu actori care ar fi trebuit să iasă de mult la pensie, dar știu că, dac-o fac, rămân fără bani. Nici măcar discuțiile dintre ei nu sunt de conspiraționiști care pun țara la cale, ci doar de niște bărbați singuri de 50 de ani care recită stângaci chestii de pe foi.

Uită-te numai la imaginile astea în care maestrul e obligat să așeze mâinile fraților ucenici unii peste alții de parcă e un exercițiu d-ăla de încredere făcut de multinaționale în holurile hotelurilor comuniste din Predeal.

Masonii, iluminații, rozicrucienii și toate confreriile astea, care încă mai există în zilele noastre din motive care mă depășesc, s-au format în jurul unor idei deiste. Asta înseamnă că ei cred în Dumnezeu, doar că înjură Biserica pentru că e un organ corupt și că țin întrunirile lor secrete fix ca să nu fie hăituiți de popi. De-asta au cruci cusute pe sacourile ponosite și au un crucifix imens pe fundal. Tot discursul lor și toată retorica e de slujbă religioasă și aberează despre Divinitate, conștiință și alte tâmpenii. Deci nicio șansă să ai de-a face cu oameni raționali în masonerie.

Padawanul din beznă: „Maestre, avem un oaspete."
Maestrul Jedi: „Cine ne tulbură?"
Padawanul din beznă: „Este Stelică, cavaler al Soarelui din loja din Scoția!"

Așa decurge sceneta de teatru din clipul de mai sus. Și nu, nu e un concurs de live action roleplaying, ci e o ceremonie masonică din România. Da, masoneria aia malefică de care tu te temi, despre care citești peste tot că este o asociație de păpușari ce învârt ițele urzelii din spatele conflictelor globale, e formată din oameni numiți Stelică. E greu s-ajungi cavaler solar fără să-i eclipsezi pe toți în jur. Teme-te!

De la minutul 12 din filmarea de mai sus poți să-l vezi pe El, pe Marele Maestru, cel cu gradul 33 dintr-o organizație cu 32 de grade, omul care ar face orice casnică amatoare de Dan Brown să se umezească intelectual cu ezotorismul pur pe care-l emană. Expresia lui de Florin Călinescu, împuternicită de lanțul de tablă aurie din jurul gâtului îi conferă fix alonja la care te aștepți de la liderul Ocultei Românești. Uită-te numai cu câtă grație și forță dă ordine încet din buze și le arată celorlalți cum să se miște printr-o mișcare subtilă de degețel. E ca un fel de Frank Underwood din House of Cards, dacă nimeni nu s-ar fi deranjat să-i dea o lavalieră lui Kevin Spacey. Aș vrea din tot sufletul să cred că trăiesc într-o lume în care asta este fața eminenței cenușii a României, cred c-aș dormi mai liniștit noaptea.

În minutul 11, cuvântarea plictisitoare citită pe foaie este întreruptă de un smog mistic. Cineva a dat drumul la un aparat d-ăla jalnic de fum, de care mai vezi doar în cluburi jigărite din Regie și la nunți de cocalari. Zic jalnic, pentru că la alea șmechere fumul se plimbă doar pe la picioare, pe când ăștia par că se sufocă de la aparatul preistoric și probabil ilegal al teatrului. Dap, masoneria nu-și permite nici măcar efecte speciale.

Dar mai trist decât ce se petrece în clipuri și decât angajații de la stat care le închiriază ăstora teatrele pentru evenimente d-astea penale sunt comentatorii de pe Youtube și Facebook. Aproape toți iau de bună faza că ăștia conduc lumea și le urează în diverse moduri moarte acestor domni dolofani mustăcioși care fac pantomimă în grup. Îți dai seama cât de orb trebuie să fii în frustrarea ta ca să simți că ăștia sunt responsabili de ceva și să spumegi de ură pe seamă lor? Arată ca niște patroni de nonstop de la parterul blocului sau de birturi din cartiere marginale. Niște ursuleți în sacouri.

În prezent, toate organizațiile secrete, de la alea teroriste precum ISIS la serviciile secrete din occident funcționează pe bază de celule. Ideea e ca fiecare membru al organizației să știe câți mai puțini din ceilalți membri, ca să nu aibă cum să dea în vileag pe toată lumea. E logic. Și aici încă presupunem că își asumă riscul să facă întâlnirea în persoană. Traficanții de droguri și alți interlopi care nu vor să fie depistați își discută afacerile pe dark web, o variantă a internetului unde nimeni nu te poate depista (bine, pot, dar foarte greu). Mai nou, teroriștii vorbeau pe camere de chat din jocuri video online, care-s imposibil de urmărit că-s cu sutele de mii și apar și dispar peste noapte. În orice caz, trebuie să fii oleacă îngust să crezi că ar risca cineva să adune cete întregi de hăndrălăi, ca să pună țara la cale, într-un teatru jegos.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre Ocult:
Cum a devenit tot mai transparentă masoneria, cea mai veche societate secretă
„Nu mă mai întorc" este o melodie uneltită de Iluminati
Hip hop creștin românesc: un ghid pentru curioși și plictisiți