Povestea dronelor spusă de oamenii care trăiesc dedesubtul lor

Premieră MOTHERBOARD: Un nou documentar de Madiha Tahir

Războiul dronelor e unul foarte obscur. Operat de piloți de fotoliu din niște baze clandestine din vestul Americii, Predatorii și Reaper-ii zboară peste Afganistan, Yemen și Pakistan la înălțimi unde sunt invizibili și unde primesc comenzi de la CIA să ucidă ținte importante cu precizie laser aproape chirurgicală, deși acestea se află la mii de metri dedesubtul lor. Dar, din cauza locurilor de aterizare și din cauză că programul e operat în secret, precizia și efectele lor nu sunt ușor de verificat.

Mulți ani politicienii americani au declarat o cifră a deceselor civile mult mai mică, deși au existat destule rapoarte independente care au oferit estimări mult mai sumbre. Ultimul raport, întocmit de ONU și de Amnesty International: 58 de civili uciși în Yemen și nouă sute de civili uciși în Pakistan. Într-un discurs din luna mai, președintele Obama a spart în sfârșit tăcerea din jurul dronelor și a recunoscut că au fost cazuri de civili uciși – nu a spus câți - dar a promis că programul va fi mult mai transparent. „Aceste morți ne vor bântui cât vom trăi.”, a adăugat președintele.

Pentru jurnalista Madiha Tahir, cifrele sunt importante, dar nu reprezintă toată povestea. Documentarul ei Rănile din Waziristan, a cărui premieră am prezentat-o mai sus, conține interviuri cu oameni care locuiesc în partea sudică a zonelor tribale administrate de guvernul federal, la granița cu Afganistan, sub ochii dronelor. Filmul trece dincolo de calculele care stârnesc dezbaterile despre drone în America. Tahir, care a crescut între Pakistan și Statele Unite, arată că atacurile cu drone nu se reduc doar la numărul de persoane ucise. Efectele războiului cu drone afectează comunitățile ai căror membri le ucid, îi bântuie pe cei vii, în locuri îndepărtate care există la limita legii și ordinii.

„Din cauză că dronele sunt undeva la distanță, există mereu o senzație de nesiguranță, senzația că ești neputincios și nu ai niciun control asupra situației”, spune Tahir, vorbind despre atmosfera în care trăiesc oamenii în Waziristan. Deja traumatizată de moștenirea colonialismului britanic și de legile rămase în urma lui, această parte a Zonelor tribale e condusă cu brutalitate de către armata pakistaneză și diverse grupări insurgente. Dar bâzâitul dronelor, uneori de șapte sau de opt ori pe zi, semnalează un alt gen de putere nehotărâtă. „Fie că e adevărat sau nu, oamenii simt că prezența militanților le oferă un anumit grad de control. Poți negocia. Există cauză și există efecte. Dar cu dronele nu există cauză și efect. E un gen de traumă acută, care nu se limitează la atacul propriu-zis.”

Pentru operatorii programului de drone, care au lansat mai mult de trei sute de atacuri cu rachetă în Pakistan din 2008 încoace, vidul politic al Zonelor Tribale au încurajat un fel de analiză matematică a războiului împotriva terorii. După cum a raportat New York Times anul trecut, guvernul american a numărat toți bărbații care au vârsta necesară pentru a intra în armată și i-a considerat „soldați”, nu victime civile nevinovate. De aici și numărul mic al deceselor de civili prezentate de americani. Administrația Obama a excutat atacuri cu drone bazate pe așa-numita analiză a tiparului de viață, prin care comportamentul suspicios e considerat un motiv suficient pentru un atac. Și prin manevra „lovitura dublă”, atacul inițial e urmat de un al doilea atac, care survine atunci când rudele victimelor vin să ridice cadavrele de la locul scenei.

„Când are loc un atac, media susține că știe câți militari au fost uciși”, spune Noor Behram, un jurnalist din Zonele tribale care a fotografiat efectele dronelor mulți ani. „De fapt, la locul faptei se găsesc doar părți din corp, așa că nu știi cu siguranță câte persoane au murit.”

Într-un interviu, Tahir vorbește cu un bărbat din Waziristanul de Sud, pe nume Karim Khan, ai cărui fiu și frate au fost uciși într-un atac cu drone. „Care e definiția terorismului?” o întreabă el, iar ea îi întoarce întrebarea.

„Eu nu cred că există teroriști mai mari decât Obama sau Bush”, spune el. „Cei care au drone, cei care ne aruncă bombe pe case, nu există teroriști mai mari decât ei.”

În ciuda misterului din jurul dronelor, rapoartele independente de la Human rights Watch și Amnesty International, combinate cu documentele secrete care detaliază afacerile dintre Islamabad și Washington și care au fost obținute și publicate în Washingto Post, au aruncat o lumină nouă asupra programului încă secret. Pe 29 octombrie, o familie rănită într-un atac menționat de Amnesty International în raportul lor e chemată ca martor în fața Congresului (prin avocatul familiei, Shahzad Akbar, care apare și el în film), dar nu a primit viză.

Într-un raport separat al ONU de săptămâna trecută, care urmează să fie discutat în fața Adunării Generale la New York, rapporteur-ul anti-terorist Ben Emmerson a cerut Statelor Unite să declasifice programul, care, spune el, s-ar putea să violeze legile internaționale – o acuzație susținută de multe grupări pentru drepturile omului. Statele Unite, care au scăzut rata atacurilor cu drone la cel mai jos nivel în ultimii cinci ani, insistă că acestea sunt „necesare, legale și juste.”

„Prin faptul că se ascund în spatele argumentelor misterioase și exploatează dificultatea de confirmare a detaliilor atacurilor din cauza lipsei sistemului legal din Zonele Tribale ale Pakistanului, Statele Unite contribuie la litania de violări și abuzuri îndurate de o populație care a fost neglijată și asaltată de propriul ei stat și victimizată de al-Qaeda, de talibani și de alte grupări înarmate.”, a scris Emmerson.

Rapoarte ca cel emis de ONU pot face efectele dronelor mai tangibile, spune Tahir. Dar rămân răni mai adânci și mai dureroase, răni mult mai greu de calculat. „Trebuie să existe modalități de a discuta despre drone în afara discursului juridic”, spune ea. „Trebuie să ne gândim cum e viața reală sub acele drone și ce înseamnă să fii cu adevărat bântuit de viețile pierdute, așa cum spunea președintele Obama.”

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:
Triburile din Darfur se ucid între ele pentru aur și apă
Soldații brazilieni se ciocnesc cu triburile din Amazon
Vezi și Safari uman