Tipul care trăiește dintr-un regim bazat mai mult pe aer

„Respirianismul” este o mișcare care pretinde că oamenii pot trăi cu foarte puțină mâncare și că o dietă cu aer și lumină solară este îndeajuns ca să susțină corpul uman. Respirienii cred că o energie vitală hrănitoare cunoscută în hinduism ca prana poate fi absorbită din aer. Evident că această credință s-a demonstrat a fi periculoasă.

Multiple decese au fost asociate cu respirianismul, deși în majoritatea cazurilor mai degrabă deshidratarea pe termen scurt duce la deces decât înfometarea. Așa a murit și Verity Linn, o australiancă în vârstă de 49 de ani. Trupul i-a fost descoperit în 1999 într-un cort cu vedere la Cam Loch, din Scottish Highlands. A murit de deshidratare și hipotermie, iar printre lucrurile ei a fost găsită o copie a cărții respiriene Living on Light: The Source of Nourishment for the New Millennium. 

În ciuda publicității negative de pe urma evenimentelor de genul ăsta, mișcarea continuă să atragă noi adepți. Încă sunt mulți care o ridică în slăvi.

Nicolas Pilartz este unul dintre exemple. S-a născut în Franța, dar acum locuiește în Italia și se descrie ca fiind un „facilitator” la Eden Pranic Center, una dintre cele mai mari organizații respiriane din lume. La 50 de ani, Pilartz spune că mănâncă în medie o singură masă solidă pe săptămână, iar în rest consumă numai lichide. 

Am vorbit cu el la telefon ca să-mi spună despre dieta lui și de ce vrea să renunțe la mâncare, care e cu siguranța unul dintre cele mai plăcute aspecte ale vieții.

VICE: Salut, Nicolas. Poți să-mi spui despre tine și cum te-ai apucat de asta?
Nicolas Pilartz: Să știi că sunt un om foarte rațional. Nu am făcut niciun fel de meditație specială sau yoga. Trăiam în Paris și duceam un stil de viață foarte normal. Am fost designer de jocuri: de cărți și board games. Într-o zi am văzut un documentar numit Living on Light. L-am văzut cu iubita mea de atunci și am zis: „Uau, astea sunt informații incredibile”. Aveam 41 de ani, mă confruntam cu diverse dureri fizice, așa că mi-am zis: „asta poate însemna că există o soluție, dar trebuie să văd dacă funcționează pentru mine”.

Cum ai început?
Trebuie să începi cu Procesul de 21 de Zile. Așa că l-am urmat. Am început pe 15 noiembrie 2012 și am ținut post timp de șapte zile. Apoi am început să beau sucuri în a doua săptămână. Timp de 35 de zile am trăit numai cu o dietă bazată pe lichide. Între timp am fost să petrec Crăciunul cu familia și nimeni nu știa ce făceam. Slăbisem 14 kilograme, deci eram foarte diferit. Când maică-mea a deschis ușa mi-a zis: „Fiule, ce ți s-a întâmplat? Ești bolnav? Ai o problemă?”.

Cred că a fost foarte stresant pentru ea.
Da, a fost puțin greu la început, fiindcă maică-mea mi-a zis: „Ai cancer? Ai SIDA?”. Era speriată. Apoi toată lumea a văzut că eram ok; nu eram prea slăbit și nici nebun. Le-am spus tuturor: „Consum numai lichide, am trecut printr-un proces” și toată lumea a fost șocată. Dar mă cunosc și m-au respectat. După cinci minute toată lumea s-a apucat să mănânce și au uitat de mine. Eu mi-am băut sucul și totul a fost ok.

Înțeleg că iubita ta nu a fost încântată de noua ta dietă?
Da, ea nu a vrut să fie respiriană. Eu asta îmi doream, dar nu eram pregătit să mă despart de ea, așa că m-am întors la dieta obișnuită. După câteva luni oricum ne-am despărțit. Apoi mi-am spus: „acum că sunt singur pot să o fac, fiindcă are de-a face doar cu mine, nu și cu ea”.

Deci atunci te-ai apucat pe bune de dieta asta, nu?
Da. Familia mea era departe, iar eu eram singur. Am decis să o fac fiindcă mă simțeam foarte bine. Două săptămâni am consumat numai lichide, câteodată cafele și ceaiuri cu puțină miere. Apoi am ales ca la anumite evenimente, onomastice, poate o nuntă sau altă sărbătoare, să mă bucur de mâncare cu oamenii din jurul meu. Dar mi-am zis că atunci când sunt singur să consum numai lichide. Fiindcă voiam să păstrez toate beneficiile stării respective. Atunci mi-am început cu adevărat procesul de respirian.

Deci practic nu mănânci niciodată singur, numai cu alte persoane. Ce mănânci când socializezi?
Mănânc orice e disponibil atunci. De exemplu, dacă sunt invitat la oameni care au gătit carne sau pește, este ok, nu văd asta ca pe o problemă. Dar voi mânca într-un anumit fel. Este un altfel de consum și mănânc mai puțin. Fiindcă dacă mănânc prea mult o să mă simt nasol, ca și cum aș avea o mahmureală. Mereu am o mahmureală a doua zi, dar depinde de cantitatea și calitatea alimentelor. 

Cum te simți când mănânci?
Simt imediat cum îmi scade vibrația. E ca în momentul ăla când bei puțin alcool și te simți jovial, ca mai apoi să te simți nasol. Câteodată ajung să văd dublu, ca și cum aș fi beat. Simt că mi se schimbă vibrația.

Trebuie să te întreb: mai faci treaba mare având în vedere că mănânci atât de puțin?
Da, dar fac cam o dată pe săptămână. Sau poate de două ori, depinde de cantitatea de mâncare pe care am consumat-o. Dar totul funcționează, da.

Hai să vorbim despre cât de sigur este respirianismul. Dacă e atât de sigur cum de au murit oameni, precum Verity Linn?
Ca să-ți răspund ca lumea la întrebarea asta trebuie să știu cine era femeia aia și în ce stare era. Oamenii care sunt supraponderali sau cei care sunt deja bolnavi nu trebuie să treacă prin procesul ăsta. Când cineva joacă fotbal și face un atac de cord este oribil. Dar nimeni nu va face un atac de cord la 30 de ani. Faci atac de cord când ai 60 de ani, ești supraponderal, ai diabet și altele. Nu dai vina pe fotbal. Mintea care vrea să găsească un vinovat sau să judece, bineînțeles că va zice: „evident că e vina înfometării”. Dar nu, nu e. Pot fi o mulțime de alte lucruri la mijloc.

Deci crezi că toată lumea care a urmat dieta respiriană nu a murit de înfometare sau deshidratare, ci din cauza altor probleme de sănătate preexistente?
Eu asta cred, da. Câteodată oamenii și exagerează. Nu se opresc după 21 de zile, nu urmează regulile și nu ascultă. Fiecare om care trece prin procesul ăsta trebuie să învețe de la alți respirieni, fiindcă nimeni nu vrea ca alții să moară. Vrem ca oamenii să se simtă mai bine. Asta e foarte important. Mai cred și că în urmă cu 20 de ani respirianismul era ceva foarte nou. Acum e foarte diferit.

Mi-ai recomanda dieta asta. Ar trebui să mă opresc din mâncat?
Ar trebui să te cunosc mai bine înainte. Trebuie să ai condiție fizică și psihică bună, fiindcă vei pune presiune pe corp, chiar dacă vei consuma numai lichide. Oamenii trebuie să fie sănătoși. Altfel le spun: „Hai să te duci la doctor și să afli ce alternative există pentru tine”. Poate unii pot începe cu o masă pe zi, sau două în loc de trei. Aș recomanda tuturor să încerce procesul ăsta, fiindcă eu cred că nu poate fi decât bine pentru corp. Strămoșii noștri din toate civilizațiile obișnuiau să țină post. Creștinii țineau post timp de 40 de zile. Face bine corpului atunci când ții procesul sub control și când oamenii nu fac nebunii cum ar fi să nu bea nimic mai multe zile.

Dar mâncarea este și foarte distractivă. Aștept cu entuziasm următoarea masă. Cum e să te privezi de asta?
Este important să înlocuiești mâncarea cu altceva, fiindcă dacă renunți la un lucru nu poți să nu pui nimic în locul lui. Trebuie să ai motive întemeiate să renunți la ceva. Asta se întâmplă și oamenilor care se lasă de fumat sau de băut. Se opresc cu voință, dar în mare pentru că au ajuns la o înțelegere a sinelui. Deci trebuie să înțelegi cauza și efectul. Iar efectul este exact ce nu vreau în momentul ăsta. Vreau să fiu lucid, să am claritate, Vreau să fiu centrat. 

Așa cum am discutat la începutul interviului, mâncarea este ceva social. Îmi imaginez că respirianismul îți afectează viața socială.
Da, aspectul social este o provocare. Societatea noastră e construită pe consum, deci dacă locuiești în oraș și ieși seara cu prietenii și familia va fi greu. De asta mi-am și spus: „următoarea mea iubită trebuie să fie respiriană, altfel voi rămâne singur”. Dar sunt mulțumit de alegerea mea. Nu voi mai face compromisuri fiindcă vreau să fiu în primul rând sănătos. Mâncatul nu mă face fericit, îmi scade vibrația. Apoi, în 2016, cineva a văzut un clip cu mine. Acum ea e partenera mea, Rafaela. E și ea respiriană și suntem fericiți. Faptul că a venit în viața mea este și un cadou de la univers. Dar sunt pregătit în orice moment ca ea să plece. Deci suntem destul de liberi. Percep relațiile în cu totul alt fel acum.