Dorm cu lumina aprinsă pentru că mi-e teamă să nu fiu ucisă-n somn

În Ask VICE, îți răspundem la întrebările despre viață cu ajutorul psihologilor și al experților. Fie că sunt despre dragoste neîmpărtășită, colegi nesuferiți de apartament sau sentimentul de nesiguranță paralizantă care te copleșește după o noapte de beție.

Bună, VICE!

Vă scriu pentru că, la vârsta de 24 de ani, încă sunt nevoită să dorm cu lumina aprinsă. În general, sunt o persoană anxioasă care mereu supraanalizează lucrurile. Când sunt într-un loc aglomerat, mereu mă tem să nu fiu atacată. Când mă duc la job (lucrez într-un escape room), verific mereu să văd dacă nu a intrat vreun intrus care mă pândește să mă omoare. Cel mai enervant e că am douăzeci și patru de ani și nu pot dormi fără lumina de veghe. Cum se întunecă, încep imediat să-mi imaginez că cineva e în casa mea și încearcă să mă omoare. Locuiesc într-un bloc la etajul cinci și realizez că un astfel de scenariu e aproape imposibil. Dar nu pot să-mi înving frica.

Problema apare cel mai des când sunt singură acasă, dar uneori mă afectează chiar dacă maică-mea doarme în camera de lângă. Mă ajută să dorm cu iubitul meu, doar atunci pot dormi fără lumina de veghe. Dar uneori îl trezesc pentru că am atacuri de panică din cauză că visez urât.

Am avut frica asta toată viața, dar devine mai puternică sau mai slabă în timp. Încă din noaptea din care m-am născut, am plâns când se stingeau luminile. În copilărie, am fost la psiholog pentru că nu voiam să dorm fără maică-mea. Am încercat cu muzică liniștitoare, cu de toate. După ce am ajuns la pubertate, a fost mai bine. Am reușit să dorm singură, cât de cât. Dar în unele nopți tot îmi trăgeam salteaua până în cameră la ai mei și dormeam cu ei. După ce am plecat la facultate și m-am mutat la cămin, am putut dormi în întuneric, fără să fiu foarte speriată. Dar pandemia mi-a crescut iar anxietatea. 

Simt că nu am control asupra vieții mele, pentru că nu-mi pot depăși fricile când știu că sunt în siguranță. Sper să îmi puteți da niște sfaturi care să mă ajute să înțeleg de ce am problema asta.

Cu drag, 

L.

Dragă, L,

Tot mai mulți tineri din lumea întreagă au mari probleme cu anxietatea. Nouăsprezece la sută dintre adulții din America au tulburări de anxietate. În pandemie, numărul persoanelor care suferă de depresie sau anxietate a crescut cu 25 la sută. Ca să nu mai vorbim de persoanele care se simt anxioase doar ocazional. Pe lângă asta, să știi că 11 la sută dintre americani se tem de întuneric.

Doar pentru că anxietatea devine tot mai răspândită, nu înseamnă că nu poate fi teribil de enervantă. Cum zici și tu, e frustrant să fii în siguranță și să te lași copleșit de frică. Din fericire, există mai multe moduri prin care poți gestiona aceste sentimente de anxietate.

Petra van den Bosch, psihologă la Psyned, lucrează cu persoane care au tulburări de anxietate sau de stare, dar și cu persoane traumatizate sau în doliu. A zis că întâlnește des tinere care suferă de anxietate și au frici similare cu a ta.

Scrisoarea ta ridică două întrebări: care e motivul pentru care sunt atât de anxioasă? Și: ce pot face în privința asta? Van den Bosch spune că e bine să începi cu prima întrebare. „Nu-mi pot da seama din scrisoarea ta care e cauza anxietăților tale. Dar există niște factori care joacă un rol în asta. Vezi dacă te recunoști în ei.”

De exemplu, și genetica e un factor care cauzează anxietate. Părinții tăi sunt anxioși din fire? Cum te-au învățat să gestionezi problemele și obstacolele din viață? Adesea, dacă avem părinți anxioși, primim mesajul că e normal să fii anxios și preluăm și noi anxietatea”, a adăugat Van den Bosch. Un alt motiv poate fi sarcina mamei. Cercetările au arătat că stresul din timpul sarcinii poate influența nivelul hormonului cortizol la făt, ceea ce poate avea un impact asupra felului în care copilul va gestiona stresul și anxietatea în viitor.

Ajută să analizezi și lucrurile de care te temi. Van den Bosch a detectat din scrisoarea ta că te temi de crime și de moarte. Ea spune că felul în care privești moartea are legătură cu încrederea în tine și în ceilalți. Te-ai confruntat cu moartea la o vârstă fragedă? Sau poate că unul dintre părinții tăi a pierdut pe cineva și ții minte durerea lor de atunci (și frica asociată cu această durere).

Ai mai scris că te temi că pierzi controlul asupra vieții tale și că dormeai doar cu mama ta în copilărie. Ideea e că lumina asta de veghe e un mod de a controla teama ta copleșitoare de întuneric. „Ai scris că vrei să scapi de frică. E logic să vrei să scapi de orice sentiment negativ, dar ar trebui s-o privești ca pe o minge de plajă care te împinge tot mai adânc sub apă și te face să revii la suprafață tot mai greu. Ca și anxietatea. Cu cât încerci să o elimini, cu atât te deranjează mai tare.” Van den Bosch spune că e important să îți confrunți frica. De ce te temi? Și ce gânduri îți vin în minte când simți frica asta? „Permite-ți să simți frica pentru o clipă și încearcă să fii conștientă că e doar un gând, și nu realitatea”, a zis Van den Bosch.

„Și scrie pe hârtie toți pașii pe care îi faci ca să recapeți controlul”, a zis Van den Bosch. „De exemplu, dacă trebuie mereu să verifici dacă ai încuiat ușa și aprinzi o lumină de veghe, scrie lucrurile astea într-un jurnal. O să te simți mai ușurată. Apoi încearcă să reduci pașii: închide lumina de veghe timp de jumătate de oră și apoi aprinde-o din nou.”

Dacă observi că frica devine extrem de intensă în anumite momente, poți consulta un psiholog. Acesta îți va face o strategie personalizată pentru temerile tale, cu scopul să le înțelegi și să le reduci. „Și, cine știe, pe parcurs s-ar putea să descoperi că acest mecanism pe care îl folosești ca să recapeți controlul ți-a infectat și alte aspecte ale vieții, cum ar fi viața sentimentală sau profesională”, a adăugat Van den Bosch.

În orice caz, Van den Bosch îți recomandă să nu fii prea strictă cu tine însăți. Nu trebuie să fii neapărat curajoasă imediat. Și nu orice teamă e neapărat o problemă. „Teama are și ea un rost. E bine să realizezi că frica pe care o simți e o reacție viscerală care are scopul să te protejeze, atâta timp cât această frică nu-ți acaparează și limitează viața.” Din ce ne-ai scris, se pare că, în cazul tău, ți-o limitează. Dacă nu vrei să se întâmple asta, trebuie să te confrunți cu ea. Îți ținem pumnii!

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.