​Ce o să te enerveze cel mai tare la sezonul șase din „Game of Thrones"

Cam pe vremea asta anul trecut, cu puțin timp înainte să înceapă sezonul 5 din Game of Thrones, cineva a trântit online primele patru episoade, spre marea amărăciune a canalului HBO. Ca să se asigure că n-o să se mai întâmple așa ceva, rețeaua a anunțat că nu va trimite niciun episod din sezonul 6 pentru recenzare. Ca și cum asta n-ar fi de ajuns, George R. R. Martin nu se grăbește deloc să-și lanseze următoarea carte. Viitorul serialului e nesigur și se zvonește că ar mai fi rămas doar 13 episoade după încheierea acestui sezon. E prima oară când nu am informații despre ce se va petrece în calitate de critic sau de cititor.

Între sezoane, m-am tot uitat la trailere, i-am urmărit freza lui Kit Harington, am citit bârfele fanilor și am căutat indicii despre cum s-ar putea desfășura lucrurile. Și am vești proaste. Uite cel puțin patru lucruri pe care probabil o să le urăsc la sezonul 6.

Vreau să fie clar: iubesc Game of Thrones. Ba chiar îmi place serialul mai mult decât cărțile pe alocuri. Producția și castingul impecabil transformă proza, uneori laborioasă, în imagini hipnotice. Serialul are abilitatea de a crea noi fabule despre putere și violență cu care cea mai mare parte din publicul modern n-a mai avut de-a face. Totuși, Benioff și Weiss (creatorii serialului) fac uneori alegeri proaste în privința ritmului narativ. Mai rău, sub pretextul acurateții istorice, serialul reproduce situații misogine și rasiste contemporane și face asta în feluri care nu sunt necesare firului narativ.

Cu doar câteva zile înainte de premiera sezonului 6, iată cele patru lucruri care o să ne scoată din sărite la sezonul următor, de la cel mai puțin important, până la cel mai important.

Nimănui nu-i place o călătorie onirică prea lungă

Îl mai ții minte pe Bran Stark? În prezent, e sub un copac și vorbește cu Corbul cu Trei Ochi, un bătrân care trăiește în rădăcinile copacului. În cărți, lui Bran i se întâmplă multe lucruri mișto, dar auto-actualizarea internă dă cam prost pe ecrane. Cu toții am văzut filme în care bătrânul mistic îl învață pe tânărul erou să facă magie. Momentele de flashback servesc doar ca vehicule pentru expunere, care mai mult spun decât arată ceva.

Jocul lui Theon

Nu mi-a plăcut niciodată Theon, tânărul viking excitat cu daddy issues. E superficial și lipsit de empatie. Există un motiv pentru care Martin, care investește cel puțin o sută de pagini în orice fir narativ secundar, a tăiat toată povestea despre transformarea lui Theon în Reek. Principalul său antagonist, pletosul Ramsay Bolton, e și el crud, dar nu se compară cu Joffrey. Orice nemernic pălește în fața răposatului rege-copil psihopat, cu părul auriu.

Meereen, moartea pasiunii

Atât serialul, cât și cartea, s-au blocat în orașul Meereen. Funcția lui explicită e de a o învăța pe Daenerys să conducă un regat, să nu dea greș când va ocupa Westeros. Dar, de fapt, e o reprezentare tâmpită a propriei noastre politici rasiale și a literaturii care folosește, de când lumea, personaje de culoare ca metode de a dezvolta traseul unor personaje albe. Când ai o salvatoare albă căreia i se spune mamă, purtată pe o mare de mâini închise la culoare, cu misiunea de a civiliza populațiile colonizate, e timpul să iei niște lecții de bază de Orientalism.

Daenerys se întoarce pe pământurile Dothraki, dar Tyrion (care în sezonul șase ne va spune că treaba lui e să bea și să știe chestii) și eunucul spion Varys rămân în oraș și încep să-mi fac griji pentru ei. Nu vreau să-i știu blocați în piramida aia.

Misoginismul dracului

Da, cunosc argumentul - trecutul istoric din care se inspiră Game of Thrones e plin de violențe sexuale. E adevărat, deși probabil nu mai mult decât lumea modernă. Am rămas o societate care cu un mare disconfort vizavi de femeile puternice. Avem feed-urile pline de Hillary Clinton, o femeie puternică și inteligentă, fix în momentele în care pare vulnerabilă (de exemplu, în perioada în care s-a descoperit aventura soțului ei sau când a preluat jobul de Secretar de Stat, deși a pierdut în favoarea lui Obama). Vedem roluri asemănătoare de femei și la televizor, în House of Cards, The Good Wife sau Madame Secretary.

Elementul fantastic din Game of Thrones pare să le ofere scenariștilor libertatea de a pune în practică toate fanteziile umilitoare posibile, în moduri care ar putea fi evitate într-un serial modern. Atât romancierul, cât și scenariștii nu pot scrie despre personajele feminine fără să le treacă prin umilințe, violuri și violențe.

Iar acum, Daenery, al cărei viol de către Khal Drogo din sezonul 1 a fost ilustrat mai violent în serial decât în carte, s-a întors în mâinile populației Dothraki. Un fragment din ultimul trailer arată cum îi sunt smulse hainele de pe corp.

De remarcat că, deși violurile masculine se întâmplă la fel de des în războaiele vechi, cât și în cele moderne, scenariștii au găsit modalități de a evita astfel de scene cu personajele masculine (cu excepția scenei mutilării lui Theon).

Dar am și vești bune: lucrurile astea pe care le voi urî la sezonul 6 vor fi, probabil, doar mici fragmente din primele episoade și apoi le vom depăși. Probabil că Sansa și Theon se vor întâlni cu Ironborn. Drogon își va revărsa puterea asupra poporului Dothraki, iar mama Dragonilor i se va urca în spinare. O să aflăm multe lucruri interesante despre Jon Snow. Boltonii vor cădea. Și apoi, morții vii și Regele Nopții se vor apropia de Zid. În sfârșit, a venit iarna.

Urmărește-l pe David pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre Game of Thrones pe VICE:
Ce roluri ar avea politicienii români în Game of Thrones
Topul celor mai enervante personaje din Game of Thrones, pe care le place toată lumea
Irina Margareta Nistor îmi explică de ce îmi place Game of Thrones de mă cac pe mine