Bad trips & tips: Tăria proastă mă face să dobor pomi cu fața

Am mers la o zi de naștere făcută la naiba în praznic, în apropiere de Pitești, un fel de tabără pentru studenții de la arhitectură care detestă tehnologia, unde singura sursă de curent era bateria de la mașină și singura distracție era cantitatea imensă de tărie proastă.

Tips: Nu bea niciodată litri întregi de alcool din plictiseală! Fă-o doar ca să umpi golurile din suflet, ca orice alcoolic respectabil.

Am ajuns la tabăra asta pe la prânz. Mi-am dat seama c-o să fie o petrecere de tot căcatul când am văzut că aveam în jur doar un bordei de chirpici, o râpă cu un cal mort în ea, o livadă stearpă și o hazna purulentă. Deși erau 40 de oameni p-acolo, eu cunoșteam doar vreo două persoane, care erau deja praf de la epuizare și de la o febra dată de o răceală și o indigestie. Prea scârbit ca să socializez, am intrat în baxurile de bere și-am doborât vreo 17 doze până pe la apusul Soarelui. Speram ca de la ele petrecerea să mi se pară mai interesantă. N-a mers. Unica formă de divertisment erau trei tipe afone care făceau concurs să vadă care știe să cânte Pădure nebună mai bine din voce. Au pierdut toate.

Spre noapte am renunțat să mai sper că-și revine chermeza, așa c-am intrat în alcoolul serios, ca să uit de mine. Ficatul meu a trecut în seara aia printr-un cocktail de un litru de vodcă ieftină, jumătate de litru din cea mai cleioasă țuică pe care am gustat-o vreodată și o gamă largă de imitații de coniac precum Arad, Moldova și Unirea. Spre final deja umblam cu ultima sticlă încleștată între dinți, ca să nu mi-o fure alții și singurul lucru care-mi reținea voma era faptul că tot adăugam alcool nou peste ea înainte să iasă pe gură.

Voiam să mă piș în hazna, ca să nu corup pânza freatică din zonă. Din păcate era o livadă de pomi între mine și budă , iar noaptea aia înnorată nu mă ajuta deloc la capitolul vizibilitate. Am intrat cu ceva avânt într-un pom care m-a lăsat lat pe jos pentru câteva minute. Câțiva oameni de la petrecere s-au speriat de bufnitură și au pus lanternele pe mine. Am văzut lumina venind din depărtare și am ridicat greoi degetul mare ca să le arăt că sunt bine. Când m-am ridicat, am fost năpădit de frustrare și ură față de pomul care mă doborâse. Am început să dau cu pumnul în el, dar, pentru că era subțire și elastic, își revenea repede. În plină furie etilică m-am năpustit cu capul asupra lui și, ținându-l de gât sigur că-l ștrangulez, am dat cu fruntea în el până s-a prăvălit cu tot cu mine peste el.

Victorios, dar epuizat, am renunțat la hazna în caz că pomul ăla mai avea și alți prieteni prin zonă, și m-am pișat în râpa de lângă tabără. Aveam ca unic reper în beznă, scheletul calului care murise în hăul ăsta abrupt. M-am așezat în vârfurile picioarelor pe marginea prăpastiei și am dat frâu liber jetului. În timp ce goleam vezica, meditam asupra ușurinței cu care aș putea pica peste hoitul lui și aș deveni și eu un reper scheletic în noapte. Sărbătoritul, destul de beat și el, a venit după mine să mă salveze din râpă. Mă irita că-mi spunea să mă îndepărtez de groapă, așa că i-am năclăit adidașii cu jetul meu de amoniac. Nu și-a dat seama și m-a ghidat înapoi spre focul de tabără.

De aici stomacul meu a cedat și am intrat într-o sesiune mai lungă de dat la boboci ca cea a fetiței din Exorcistul, după care mi-am pierdut cunoștința.

Tip: Nu te îmbăta pulă pe lângă o pădure, pentru că nu știi și nici nu vrei să știi de ce ești capabil p-acolo.

A doua zi m-am trezit primul, pentru că eram singurul care eliminase tot alcoolul din organism înainte să adoarmă. Aveam o țigară lipită cu vomă uscată de cot, îmi simțeam sângele mergând în reluare prin vene și nu-mi mai găseam un bocanc. Sărbătoritul și cu încă un tip nu se culcaseră, așa că i-am întrebat unde mi-era încălțarea. Au pufnit în râs și m-au ajutat să merg într-un picior până la un copac imens de la marginea pădurii. Pe o cracă aflată pe undeva pe la trei-patru metri înălțime atârna bocancul meu plin de așchii și noroi. Nici ei nu știau cum a ajuns acolo, dar mi-au spus că m-am întors la bordei fără el, după ce am dispărut două ore singur prin pădure. Ne-am chinuit toți trei vreo oră să-l recuperăm. Nici până astăzi nu mi-am dat seama ce-am făcut în alea două ore, totuși zic mersi că nu m-am trezit cu așchii și pe cel de-al treilea picior.

Bad trips & tips: Acidul mă face să trăiesc războiul cibernetic

Bad trips & tips: DOC mă face să mă cred Dumnezeu

Bad trips & tips: ciupercile mă fac să-mi fut prietenii ucigaşi

Bad trips & tips: Tussinul mă face să mă descompun de vie