Ce-am înțeles ca român din nunta regală care nu trebuia să mă intereseze

Familia regală din Marea Britanie e cam cea mai cool care există pe Pământ în momentul ăsta. Membrii ei nu-s nici tari în gură, nu mai au nici aventuri cu milionari egipteni și se descurcă decent să pară că mai au vreo importanță în mersul regatului. La o adică, dacă așa funcționează monarhia modernă, nu mi-ar displăcea nici mie. Măcar generează pentru terți mai mulți bani decât un președinte ales pentru doar două mandate pe care lumea îl uită după un deceniu.

Așa, iar familia asta regală avea de însurat doi băieți de care a scăpat în mai puțin de 10 ani. Primul are deja trei copii și nașterile lor au fost singurele știri mai tari venite din familia asta. Acum, băiatul mai mic era la rând la însurătoare. Și-a găsit o fată cumsecade, divorțată și actriță, pe care s-o prezinte poporului britanic și să întoarcă niște audiență pentru tabloide și să dea o pâine de mâncat creatorilor de cadouri, slujbașilor de la casele regale, cailor din grajduri și, în general, tuturor care mai pot exploata în vreun fel evenimentul.

Nu aspectele astea m-au interesat, ci mi-am propus să mă uit la evenimentul ăsta ca și cum ar fi un fel de emisiune TV. Să văd, la prima mână, ce pot să înțeleg despre niște oameni de care nici nu știam până ieri că s-au născut. Bine, mai puțin ea, ea a fost actriță în Suits și am băgat câteva sezoane din serialul ăla până a devenit o piftie siropoasă (ca toate serialele momentului).

Circula o glumă pe net după primele două luni cu Dăncilă. Cică ea vine coafată și îmbrăcată așa, pentru că Liviu Dragnea a invitat-o la nuntă, dar nu i-a zis data, așa că ea e mereu pregătită. Pe gluma asta subțire am văzut femeile care au mai apărut în transmisiunea nunții regale.

Toate aveau în cap ceva ce putea să fie o pălărie sau un animal extraterestru prins undeva în Canalul Mânecii. Mna, e și ciudat pentru mine să înțeleg pălăriile care n-au niciun scop utilitar, dar le pui pe cap ca să nu te mai chinui cu aranjatul părului sau să maschezi chelia. Nu știu dacă era vorba de chelie la cele mai multe, dar sigur a fost mai ușor să acopere o claie de păr cu ceva vag arătos decât să se ducă la salon.

O tichie de-asta a avut și regina, doar că ea practică moda asta de când am văzut primele fotografii cu ea și înțeleg că după o anumită vârstă e chiar rezonabil.

Când a intrat calculatorul în România, era absolut necesar să ai un „digei” la nuntă. Dar nu de-ăla care pune muzică-n club, ci doar un tip care dă play la câte o melodie adusă pe CD sau ținută pe calculatorul lui. Asta era alternativă dacă n-aveai bani de lăutari.

Eh, la frații britanici e puțin altfel, că sunt cu fițe, cu harpă, cu cor de copii, cu cor de afro-americani și oameni care cântă la instrumente de operă. Bine, poate că doar așa e la biserică, acolo unde la noi n-auzi decât șușoteli între diverși invitați. Sper că la petrecerea oficială au băgat și ei ceva mai săltăreț, că după fețele oamenilor n-a picat prea bine muzica clasică.

Legat de muzică și obiceiul ăsta de-a cânta cu vocea am văzut că toți aveau o cărțulie în mână de pe care să recite una-alta. Din nou, o pun pe seama obiceiului, dar e una dintre cele mai enervante chestii să fii invitat undeva și să trebuiască să asiguri zona de backing vocals doar pentru că nu-i cool să bagi ceva în difuzoare.

Nunta a mers destul de repede. Până la momentul propriu-zis de „luat”, a trebuit să fie un fel de preludiu cu Harry care a venit cu jos și cu Meghan care a venit cu mașină de epocă, asta în timp ce în spate erau câteva de-astea moderne. O fi ceva în protocolul ăla care spune că să mergi cu ceva ce-a condus pe vremuri descoperitorul Marii Britanii, dar e ceva mai luxoasă și mai impunătoare o mașină modernă. Plus c-are aer condiționat. Eu m-aș fi gândit la mireasă, dacă puteam lua decizii.

Altfel, Harry a venit cu frati-su ca doi băieți puși pe scandal. Au salutat niște popor, au zâmbit la camere video și foto și-au intrat în biserică. Ăsta e unul dintre momentele pe care le trec pe listă la „neînțelese”.

La final, după ce și-au jurat credință veșnică (până la primul divorț) și s-au bucurat că atâția oameni sunt interesați de soarta lor maritală, cei doi au plecat până vizavi la castel. Tot ce-a avut regatul mai bun de oferit a fost o căruță căreia unii se încăpățânează să-i spună trăsură doar pentru că sună mai chic. În fine, o căruță trasă de cai albi care să-i poarte pe cei doi prin fața poporului dornic să țipe și să se bucure pentru ei.

A existat acest preot pe care Meghan l-ar fi vrut la nuntă. A avut 15 minute de faimă, pe ceas, și-a citit niște idei de pe-o tabletă. Din ce-am văzut pe Facebook a avut mare priză la femeile din România, că discursul lui le-a mers la suflet, că, da, așa ar trebui să ne trăim viețile. Sigur, asta te face să te întrebi ce-a putut să zică tipul ăsta atât de interesant.

Sincer, mai nimic. Niște platitudini care puteau fi oricând pe o pagină de Facebook și să le dea lumea like. A spus că focul e cel care ne-a adus în punctul acesta, e esența evoluției noastre ca oameni, societăți și suflete. Focul, vezi tu, ne-a ajutat să avem Facebook, Twitter și să ne dăm cu părerea acolo. A citat dintr-un om de știință ca să vezi că nu-i doar un preot care stă în cărți bisericești și pilde depășite.

A fost ca predica unui baptist într-o biserică din anii ‘90 și prezentată într-un film de categorie B. A spus că trebuie să-l iubim pe Dumnezeu, să ne iubim vecinii, dar mai ales pe noi. A spus și că iubirea și-a făcut loc mereu, chiar și în sclavie. Probabil că-i foarte frumos ce-a spus, dar tipul din spatele lui era un fel de monument al plictiselii și nici prințul Harry nu era mai îndrăgostit de predică. A fost însă singurul moment când toată pompozitatea casei regale a fost dată peste cap.

După două ore și ceva de văzut evenimentul ăsta, n-am înțeles exact ce trebuia să transmită. Că britanicii au o casă regală blocată în secolul 20? Că e eveniment național când se însoară câte unul? Posibil. N-am văzut însă nimic din tot fastul ăla despre care se vorbea dinainte. După prima mea nuntă regală pot să spun că genul ăsta de evenimente sunt la fel de plictisitoare și scorțoase ca pe la noi.

Urmărește-l pe Răzvan pe Facebook.