Fă cunoștință cu cea mai faină trupă live din România, în care dansul e la fel de tare ca muzica

Trioul bucureștean Omelette, format din Dez Chincișan, Vali Chincișan și Alin Zăbrăuțeanu, e, pe banii mei, cea mai faină trupă românească live. Dacă nu ai fost până acum la un concert Omelette, îți zic că o să-ți schimbe viața. Pe lângă synth-pop-ul excelent pe care-l fac, oamenii au o prezență scenică super dubioasă.

Dez, solista trupei, se îmbracă în tot felul de țoale complicate și stridente, cei doi producători din spatele ei sunt la fel de excentrici, mai au și două dansatoare care fac show de parcă-s la olimpiada de gimnastică ritmică dintr-o altă galaxie. Toate astea sub proiecțiile video psihedelice care merg în fundal. Nu o să găsești o experiență live mai faină.

Poți să te convingi de treaba asta diseară, când Omelette va cânta la Control, în cadrul unui concert care anunță lansarea primului lor material din carieră. Se numește With a Rose, With a Fire, e un produs sută la sută independent, fără o casă de discuri, și e unul dintre cele mai bune album românești ale anului. Eu l-am primit cu câteva zile înainte și de atunci nu pot să-l scot din playlist. E un synth-pop care o să te convingă de faptul că singurul mod prin care poți salva societatea e dacă dansezi fără să-ți pese de ce-i în jurul tău. Ignorance is bliss, mai ales dacă o consumi cu o porție de Omelette.

Înainte de lansarea din Control, am stat de vorbă cu Dez Chincișan, solista charismatică a trupei, despre trecerea de la Jazzadezz, fosta ei trupă pe care a fondat-o cu Alin Zăbrăuțeanu, la Omelette, care-i povestea din spatele albumului și ce planuri au după ce scot WAR, WAF:

VICE: Cum s-a ajuns de la Jazzadezz la Omelette?
Dez Chincișan: După zece ani de Jazzadezz, un proiect cu o anumită atmosferă, am simțit nevoia să facem ceva complet diferit, pentru că dacă stai atâta timp într-un singur lucru, poate deveni foarte apăsător la un moment dat. Plus că unul din visurile mele dintotdeauna a fost să fac și un proiect de dans. Am simțit nevoia de bucurie, de mesaje senine, directe, fără metafore sau poezie amplă, ceva simplu, în care să avem ironie, umor și multă, multă voie bună.

Spune-mi câte ceva despre relația dintre tine și Alin, care a continuat după Jazzadezz la Omelette, unde a intrat și Vali în peisaj. De ce vă potriviți atât de bine din punct de vedere creativ?
Eu cu Alin avem cam aceleași gusturi muzicale și lucrăm împreună de când el a terminat liceul. Am ajuns în timp să ne cunoaștem foarte bine și să acceptăm diferențele care apar între noi. Să găsim mereu un numitor comun, un lucru uneori imposibil, dar asta este munca în echipă, ajungi mereu să te adaptezi și în funcție de celălalt.

De ce v-ați schimbat total direcția muzicală?
Tocmai pentru că am vrut ceva complet diferit. Nu au fost artiști care să ne influențeze, ci pur și simplu ne place să facem lucruri care nu au legătură unele cu altele. Ne plac foarte mult artiștii eclectici, care sunt versatili, jucăuși și am avut ambiția să încercăm și noi să intrăm în acest grup de artiști. Făcând cât mai multe chestii diferite.

Prima piesă Omelette a apărut acum doi ani. De ce a trecut atât de multă vreme până la lansarea primului album?
Pentru că nu ne-am propus să scoatem un album. Am scos piesă cu piesă, iar faptul că acum scoatem album se datorează purei adunări ale pieselor. Am ajuns la suficiente încât să le punem pe un album. E doar un demers firesc că scoatem albumul. Era cazul să existe.

Albumul se numește With a Rose, With a Fire, la fel ca primul single. Crezi că piesa descrie perfect atmosfera albumului?
Nu neapărat, ci piesa asta a dat naștere proiectului, efectiv. Omelette a apărut după ce eu am compus „With a Rose, With a Fire" dând fix direcția unde aveam să mergem cu proiectul. Este oul ăla primordial, cum ar veni. De aici s-a născut Omelette.

La început am vrut ca numele albumului să fie Best Romanian Album Ever, Ever, dar apoi ne-am dat seama, dincolo de glumă, că totul se învârte în jurul primei piese pe care am scos-o, deci se potrivește mai bine.

Piesele sunt despre tot felul de chestii ciudate, mai mult sau mai puțin evidente. Tu cum ai descrie materialul?
Nu cred că am putea descrie albumul ăsta. Poate că tema lui este fix versul din „With a Rose": „Just be light". Adică fii senin, fii simplu, relaxează-te și arde-ți-o cum vrei tu, cum îți place ție. Dar, totodată, fă tot ce vrei tu cu kindness și fii bun pe bune, cu adevărat.

Ceva povești interesante de la înregistrări?
Nu prea-mi dau seama, o fost un moment dubios când am tras ultima piesă ce era de tras, la „Nikita", m-am blocat, nu am putut-o cânta. E prima oară când pățesc așa ceva, un blocaj total, au fost și niște evenimente nasoale în perioada aia și cred că și asta a fost motivul. A trebuit să amânăm înregistrările pentru altă zi, după care atunci am tras-o și a ieșit.

Câte porții de omletă ați consumat în timpul înregistrărilor?
Nici una. Noi nu mâncăm omlete, noi doar le gătim.

Care e piesa ta preferată și de ce?
A mea e „With a Rose, With a Fire". Fix pentru că pentru mine e cea mai personală. Versurile sunt un soi de autoportret, m-am descris pe mine în ea.

Există presiune pe umerii voștri, având în vedere că e primul album?
Nu, de ce să fie? Chiar niciuna, nu e ca și cum ne cere cineva ceva sau ne-am propus să ne ridicăm la nu știu ce standarde. Suntem sinceri, nu avem pretenții de mare căcat, muzica noastră este fix ce e. Un pop amestecat un pic cu punk. Și nu am inventat nimic cu ea, chiar am și zis în „Hello", ca glumă „we reinvented the weel".

With a Rose, With a Fire e un material destul de aparte în scena românească. Nu prea găsești trupe de synth-punk/synth-pop. Te-ai gândit vreodată că poate nu o să fie primit bine de public?
Nu. Știm că suntem o trupă controversată tocmai pentru că e ceva ce nu se face la noi, unii zic că suntem foarte tari, alții că suntem o labă tristă. Mna, posibil să putem să zicem că suntem o trupă cult, pentru că either you like us, either you hate us. E amuzant, oricum.

Voi aveți o notorietate binemeritată prin cluburile underground din București. Din păcate, nu ați avut foarte multe show-uri în provincie. Crezi că o să se schimbe treaba asta după lansarea materialului?
Am avut multe și în provincie, chiar debutul nostru de live a fost la Cluj. Și da, cred că vom fi chemați mai des după ce lansăm albumul, pentru că na, deja ai o carte de vizită, cum ar veni. Nu am așteptări de la material. Sper doar să ajungă la toată lumea „care le place de noi".

Ce urmează după ce lansați albumul?
Asta chiar habar nu am. Poate să îl scoatem și pe vinil. Și deja s-au înscris colegi artiști din alte trupe să ne remixeze piese. Deci o să apară și un album cu remixuri, în varianta de internet. Apoi mi-aș dori un turneu în Africa de Nord, dar nu știm încă dacă numai să visăm la așa ceva.