Fotografiile astea dubioase, pentru care unii cer bani, îți arată cum e viața adevărată din România

Lucrez de trei luni în Danemarca pentru o platformă digitală independentă de jurnalism cetăţenesc şi fotografie de stock, care are 30 de mii de utilizatori în România. Platforma s-a lansat în noiembrie, anul trecut, iar România a fost piaţa de test pentru conţinutul generat de utilizatorii de smartphone. Poţi citi despre ideea din spatele ei de atunci într-un articol pe Vice, dar eu o să-ţi explic din interior, din perspectiva editorului platformei, care-s chestiile pe care românii vor să le vândă redacțiilor de știri.

Ca să nu mă suspectezi că o să scriu vreun advertorial mascat, e bine să știi de la bun început că abordarea acestui articol e pur observațională și subiectivă. O să te las pe tine în rolul jurnalistului și o să-ți prezint o selecție de materiale care m-au marcat pe mine, alături de niște statistici. Articolul nu e viziunea IndieFrame și nu o să îmi dau cu părerea despre viitorul jurnalismului cetățenesc în Romania. OK?

Pot să comentez doar predicția că IndieFrame va deveni o platformă de promovare a veverițelor la știri, care-i puțin pripită, antropocentric vorbind. Sunt patru veverițe amărâte în platformă, pe care le găsești aici. Niciuna nu a ajuns încă la știri, dar eu încă mai sper. În schimb, vei găsi:

Recunoaşte că nu vezi în fiecare zi tipi care-şi iau limba-n gură cu caii lor. Mihail e unul dintre userii mei preferaţi pentru că n-are niciun filtru şi expune realitatea care-l înconjoară exact aşa cum o vede. Profilul lui e pentru mine ca o mini-Românie virtuală de buzunar, pe care o vizitez adesea în aplicaţia smartphone-ului. Selfie-ul cu calul său a fost cumpărat cu 5$ de un tip din Suedia, care l-a agăţat probabil în garaj.

Obiceiurile legate de porcul de Crăciun reprezintă o altă temă tradițională recurentă. Alte animale de pe lângă blocul românului sunt: oita laie de Hunedoara, pisica dependentă de pariuri sau „câinele iubitor de mieji de nucă", Jack. Iar dacă-ţi place varianta națională hardcore Black Beauty, urmăreşte clipul ăsta crud cu calul snopit din bătaie la Babadag, care-a făcut înconjurul presei locale.

Iar dacă Pirații din Caraibe ar avea o varianta românească, pun pariu că ăsta ar fi posterul care ar ilustra-o cel mai bine. Vezi şi tu potenţialul cinematografic în fotografia asta de 1$ sau am luat-o eu razna de la atâţia cai verzi pe wall?

Noaptea pare a fi un moment special pentru cei mai mulţi useri români din zonele rurale ale ţării. Materialele erotice au flow dupa miezul nopţii, iar dimineaţa le văd doar eu pe toate. Ok, hai că te las şi pe tine să vezi unul acum.

O altă poveste ciudată e cu materialele furate. Deşi fotografiile sunt verificate de roboţei Google, videourile de pe siteurile pro Putin sunt greu de identificat. Chiar daca sunt campioni la furat de video copyright, cei mai mulţi români par neştiutori când sunt prinşi: „Ah, deci nu merge cu videouri de pe net? Nu știam, îmi cer scuze." sau „Nu l-am facut io, l-am primit de la o mătușă pe Facebook" sunt răspunsurile standard.

Statistic vorbind, cele mai multe materiale din Romania sunt accidentele în trafic şi situaţiile nasoale pe care le experimentează pacienţii în spitale.

Am aflat că gândacii şi furnicile din spitale, mâncarea sleită sau pereţii ruginiţi, cazurile de malpraxis şi pacienţii care se simt „umiliţi" nu sunt nişte poveşti izolate ale unor plângăcioși cu ifose. Am văzut pe IndieFrame zeci de materiale din toată ţara pe tema asta şi subiectul îmi cam ridică părul pe piele de fiecare dată.

Cu accidentele rutiere e cam aceeaşi poveste. Colegilor mei danezi li se pare destul de suprarealistă situația din traficul românesc, dar ei stau într-un oraş unde peste 56% din oameni merg cu bicicleta la muncă sau la studii în fiecare zi. La început credeam că utilizatorii trimit atâtea accidente pentru că asta văd la ştiri. Vorbind cu ei, am aflat că e mai mult decât reproducerea subiectului. Românii nu „vânează" stirile cu accidente, ci li se-ntâmplă să dea zilnic peste ele, ca într-un film distopic prost.

În Februarie, la protestele anti-corupţie #rezist, feed-ul IndieFrame a cam sărit în aer. Oamenilor nu le păsa neapărat de bani, urcau non-stop materiale din stradă pentru câțiva dolari. Chiar dacă nu eram în România, frustrarea românilor se simțea de la 2000 de km distanță.

La Marşul Diversităţii vs. Normalităţii am primit materiale care mi-au reamintit cât de smintiți sunt fanaticii ortodocși din România. Am ascultat Tatăl Nostru lângă icoana lui Trump si m-am felicitat ca m-am cărat o vreme din România ultracreștină. Dar icoana comestibila din Vatra Dornei mi-a reamintit imediat ca miracolul creștin mă urmărește mereu, oriunde aș fi. True story!

Pentru că platforma vrea să monetizeze conţinutului care ajunge la ştiri, românii cred că pot da ușor lovitura. De exemplu, bossul din localitatea Perșinari nu lasă mai jos de 20 de mii de coco poza cu frate-său.

Primesc zilnic mesaje de genul „În cât timp pot să fac şi eu bani?" de la utilizatori care au încărcat maximum o fotografie intitulată „Natura la sat". Există utilizatori care au vândut materiale, dar au fost ceva mai pe fază. Alții au avut materiale exclusive bunicele, dar nu s-au îndurat să le șteargă din Facebook pentru că aveau deja vreo sută de like-uri. Iar media senzaționalistă le-a preluat videourile fără să plătească pentru conținut, răsplătindu-i doar cu mențiunea „sursa: Facebook". E cazul user-lui asta. Cei mai multi români sunt genul de „easy money - zero effort" chiar dacă sună puternic a stereotip.

În loc de epilog, îți mai spun că nici jurnaliștii cu carte de muncă nu sunt mai breji decât trolii români cu videouri furate de pe siteurile rusești. Una din televiziunile naționale cu patroni turci și pretenții de trust media a difuzat un material de scandal despre Ilie Nastase de pe IndieFrame cu tot cu watermark. Copy/pasteul e la ordinea zilei în presa românească de scandal, iar sursele oficiale sunt de obicei „un trecător", „cineva" sau „în văzul lumii". Iar când întrebi autorii de sănătate, sunt mereu de negăsit. Așa că, data viitoare când încarci orice fel de conținut pe vreuna din sutele de platforme digitale online, gândește-te dacă Internetul ar fi cu adevărat o lume virtuală mai diversă după contribuția ta.