Ce-am învățat despre iubire și tineri la o conferință de baptiști din România

În 26 de ani de existență, nu mi-am imaginat că-l voi asculta pe Mihail Neamțu vorbind despre iubire. Am crezut mult timp că intelectualii de talia lui au preocupări prea înalte ca să-și piardă timpul cu un subiect atât de comun. M-am înșelat. Sâmbătă seara, într-o sală de evenimente de pe Calea Rahovei, în cadrul evenimentului InstaLove, autorul bestsellerului Fenomenul Trump ne-a arătat mie și altor tineri (mulți dintre ei neoprotestanți) latura lui sensibilă.

Înăuntru, deja s-au strâns câteva zeci de tineri. Scena pe care va vorbi Mihail Neamțu e goală, iar din boxe răsună rock creștin:

„Jesus, you are my liberty”, spune unul dintre șlagărele nemuritoare al serii.

În dreapta intrării e o masă cu cărțile lui Neamțu, inclusiv Fenomenul Trump, cartea anului 2017. Tot aproape de intrare e un panou acoperit de ziare îngălbenite de trecerea anilor, în fața căruia vin și se pozează cupluri. Iubirea plutește-n aer.

Trei eleve de liceu, de la o școală internațională, vorbesc despre colegele lor de altă naționalitate, care sunt frumoase, dar se spală cam rar, o dată la patru zile. Deși evenimentul e despre sentimente plăcute Domnului, patima bârfei a pus deja stăpânire pe unii spectatori.

Apare și omul momentului, Mihail Neamțu. Când aude VICE România, încearcă o mică glumiță: „VICE nu se traduce?”. Alături de el e moderatorul conferinței, Lucian Bălănescu, predicator în cadrul Bisericii Creștine Baptiste Bunavestire. Înainte să vorbească Neamțu, cântă formația Filadelfia Band care, timp de o juma’ de oră, ne delectează cu genul de jazz pe care-l auzeai în filmele romantice (sau chiar erotice) ale anilor ‘80.

Discursul lui Mihai Neamțu poate fi rezumat în felul următor: într-o eră dominată de Internet și social media, tinerii nu mai știu să lege relații în mod corespunzător, cum făceau părinții și bunicii lor, care-și scriau scrisori, nu sms-uri sau mesaje pe Facebook. Corespondența clasică, adică cerneală așternută pe hârtie și nu pixeli afișați pe un ecran, făcea, cumva, ca legăturile dintre înaintașii noștri să fie mai trainice.

La fel ca într-una din numeroasele sale cărți, Vârstele Iubirii, intelectualul PNL-ist critică și ideologia care a împuținat bărbăția și a denaturat feminitatea. Nu îi zice pe nume ideologiei buclucașe, dar presupun că despre „sexomarxism” este vorba. E mulțumit totuși că, în România, există încă doar două sexe.

Discursul lui pleacă de la povestea de dragoste dintre Dinu și Nelli Pillat, dar s-a pierdut între zecile de paranteze făcute de Neamțu. Adoră să facă paradă cu erudiția sa și, trebuie să admit, omul e mai articulat și educat decât 90% dintre politicienii care fac umbră acestor meleaguri. La final, tot nu știu să-ți spun de ce cuplul ăla a fost atât de special.

Urmează sesiunea de întrebări, iar din răspunsurile pe care le dă rețin doar câteva lucruri: ar trebui să-l citim mai des pe Dostoievski, iadul este non-relația, iar tinerii tre’ să priceapă că relațiile romantice sănătoase nu vizează doar actul carnal:

Un sfat bun. Romantismul trebuie să presupună și responsabilitate, nu doar distracție. Totuși, sfatul vine din partea cuiva care l-a elogiat pe Donald Trump, iar Trump nu-i deloc omul cuvintelor sau al legămintelor respectate. Dimpotrivă. Îl întreb cum se împacă filosofia „grab her by the pussy” cu genul de romantism despre care ne-a vorbit. Pentru prima dată, lui Neamțu îi sare țandăra și se lansează într-o tiradă mai puțin structurată sau articulată despre războaiele culturale și ideologice care au marcat ultimii ani:

A continuat să explice de ce e dreptul lui Trump să evolueze, că președintele american nu crede jumătate din ce spune, că e totul arta spectacolului. Și, după toată paranteza, a readus totul la dragoste: „Nu trebuie să fii îndrăgostit în politică așa cum ești îndrăgostit în viața personală. Că politicienii vin și pleacă. Că e periculos să introduci erosul în politică. Și sigur că, uneori, când se întâmplă asta, te gândești chiar și ce face iubita ta în Costa Rica.”

Ca să-i alin suferința pricinuită de întrebarea mea obraznică, merg să dau noroc cu el. Facem și o poză, iar cât timp zâmbim stingheri către aparat, mă întreabă dacă „asta e prietenie sau parodie”. „Respect”, îi răspund eu enigmatic. În drum spre ieșire, schimb o vorbă și cu pastorul Lucian, care-mi mărturisește conspirativ că nici el nu-l suportă pe Trump și toți prietenii l-au întrebat înainte de eveniment cum de a ales să-l invite tocmai pe Neamțu ca să le vorbească tinerilor despre iubire.