Soţiile preşedinţilor americani care au adus ocultismul în Casa Albă

Înainte de controversele care i-au pătat reputaţia în perioada recentă, Hillary Clinton făcea altfel de ciudăţenii: de exemplu, îi plăcea să discute cu celebrităţi care s-au dus din lumea celor vii. În cartea din 1996 Alegerea: Cum a câştigat Bill Clinton, autorul Bob Woodward, amator de scandaluri, a scris că fosta Primă Doamnă a comunicat cu Eleanor Roosevelt şi Mahatma Gandhi cât timp soţul ei era la putere.

„Uneori am conversaţii imaginare cu doamna Roosevelt ca să îmi dau seama ce ar face ea în locul meu", a scris Clinton într-un editorial de ziar. "De obicei îmi spune să fiu tare sau să-mi îngroş pielea până când devine ca de rinocer."

Au urmat imediat interpretări senzaţionaliste: Clinton face spiritism la Casa Albă. Dar distracţia n-a durat mult, pentru că psiholoaga sacră Jean Houston a reacţionat la afirmaţiile lui Woodward şi a clarificat că discuţiile lui Clinton erau nişte simple exerciţii de imaginaţie care s-o ajute pe Clinton să-şi termine cartea. Dar deşi Clinton a preferat să păstreze o doză sănătoasă de realism în declaraţiile ei, alte Prime Doamne nu s-au ţinut departe de ocultism. De la comunicarea cu morţii până la chiromanţie, spiritualismul le-a atras pe multe soţii de preşedinţi, în special ca strategie pentru a gestiona traiul dificil la Casa Albă.

Unele Doamne au ştiut mai bine să-şi ascundă practicile, cinci dintre ele - Jane Pierce, Mary Todd Lincoln, Edith Wilson, Florence Harding şi Nancy Reagan - au declarat destul de deschis că sunt interesate de ocultism, conform spuselor lui Pat Krider, director executiv al Bibliotecii Naţionale a Primelor Doamne. Lista le-ar putea include pe Grace Coolidge, Roosevelt, Lady Bird Johnson şi Jackie Kennedy, care au susţinut toate că au văzut fantoma lui Lincoln sau i-au simţit prezenţa în timpul pe care l-au petrecut la Casa Albă, deşi n-au adus acolo astrologi sau clarvăzători ca altele. Ca o explicaţie pentru cum şi-au format aceste Doamne o fascinaţie pentru ocult, Krider ne-a declarat: „Oamenii disperaţi după ajutor şi răspunsuri recurg uneori la măsuri extreme."

Nu e greu de argumentat de ce ar fi fost soţiile preşedinţilor disperate după ajutor. Pierce, prima dintre Primele Doamne ocultiste, a primit porecla "umbra de la Casa Albă" şi trăia într-o stare continuă de depresie după ce ultimul ei copil, Benny, a murit într-un tragic accident de tren la vârsta de 11 ani. Bântuită de vinovăţie şi anxietate, a încercat iniţial să comunice cu spiritul lui şi i-a trimis o scrisoare emoţională în care îl ruga să se întoarcă la ea ca să-i dea şansa să-şi ispăşească greşelile.

„Ajută-mă, Doamne, să reuşesc să-mi corectez greşelile măcar acum, când deja e prea târziu pentru tine - iar în această noapte de Sabat vei veni lângă mine şi vei sta cu mâna în mâna mea sau te vei sprijini de mine pe canapea, aşa cum făceai duminică seara…", a scris Pierce.

Hotărâtă să se reconecteze cu fiul ei, Pierce le-a invitat la Casa Albă pe surorile Fox, personalităţi cheie din mişcarea Spiritualismului Modern din New York, pentru şedinţe de spiritism. Se pare că şedinţele i-au oferit un oarecare confort doamnei Pierce, dar acesta n-a durat mult. Conform paginii ei de pe site-ul Casei Albe, după încheierea preşedinţiei soţului ei, „cuplul a făcut o excursie prelungită în străinătate ca doamna să se însănătoşească - a purtat cu ea în tot acest timp Biblia lui Benny. Călătoria n-a dat roade, aşa că cei doi s-au întors acasă în New Hampshire să fie lângă familie şi prieteni până la moartea lui Jane în 1863. A fost îngropată lângă mormântul lui Benny."

După ce familia Pierce a eliberat Casa Albă, s-a mutat acolo, timp de patru ani, burlacul James Buchanan, care n-a avut treabă cu spiritualismul, dar după el a urmat Mary Lincoln. La fel ca Pierce, Lincoln şi-a pierdut trei fii (pe unul înainte ca soţul ei să ajungă preşedinte, pe unul în timpul preşedinţiei şi pe unul după), conform istoricului Carl Anthony. Doamna Lincoln a reuşit să comunice cu fiii ei Willie şi Eddie, ale căror fantome au vizitat-o în dormitorul ei din Casa Albă.

„Willie mă vizitează în fiecare noapte şi stă la piciorul patului meu cu acelaşi zâmbet adorabil dintotdeauna, i-a zis Lincoln surorii ei, conform cărţii Lincolnii: Portretul unei căsnicii. „Nu vine mereu singur. Uneori e şi cu micuţul Eddie." După asasinarea soţului ei, mai multe rapoarte susţin că s-a alăturat unei comune spiritualiste şi, la şapte ani după moartea lui, i-a cerut fotografului spiritualist William M. Mumler să-i facă o fotografie de cuplu alături de fantoma soţului ei.

La jumătatea secolului XIX, şedinţele publice ale surorilor Fox au popularizat spiritualismul, cam în perioada în care Pierce şi Lincoln încercau să intre în contact cu fiii lor decedaţi. Mai târziu, atât Edith Wilson, cât şi Florence Harding s-au consultat cu astroloaga Madame Marcia Champney între 1910 şi 1920, când a înflorit curentul citirii viitorului pentru bani şi al emisiunilor astrologice la radio. Conform unui articol din 1988 din Washington Post, Harding - pe care Champney a numit-o „copilul Destinului" - „nu făcea nicio mişcare fără să consulte mai întâi horoscopul." Conform aceluiaşi articol, a numit-o pe Champney astrologul oficial al Casei Albe, din dorinţa de a o primi pe uşa din faţă şi nu pe ascuns, cum făcea predecesoarea ei, Edith Wilson.

Toate aceste femei au fost criticate şi tachinate pentru pasiunea lor. Într-un alt articol din Washington Post despre Harding şi cea mai bună prietenă a ei publicat în 1986, acelaşi autor menţionează „obsesia suspectă a Primei Doamne pentru ocult." Spre sfârşitul preşedinţiei lui Ronald Reagan, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Marlin Fitzwater, a vorbit cu ziarul New York Times despre pasiunea Reaganilor pentru astrologie după ce memoriile şefului de personal Donald T. Reagan au dezvăluit obiceiurile cuplului.

„E adevărat că doamna Reagan are un interes pentru astrologie", a zis Fitzwater. „E interesată de ceva vreme, mai ales după tentativa de asasinat din martie 1981. Era foarte preocupată de sănătatea soţului ei şi a recurs la astrologie." Deşi administraţia a avut grijă să clarifice că astrologia nu le-a influenţat şi politicile, Fitzwater a recunoscut că a avut un efect asupra programului. De exemplu, cuplul folosea astrologia ca să sdetermine care e cea mai bună perioadă în care să anunţe că Reagan va candida din nou la preşedinţie. Câteva decenii mai târziu, relaţia lui Nancy cu un astrolog a fost subiectul unor articole în USA Today şi New York Times, iar Los Angeles Times a scris despre pasiunea ei pentru horoscop, pentru care a fost ironizată.

Şi deşi exerciţiile de imaginaţie a lui Clinton nu pot fi considerate tocmai practici spirituale sau oculte, şi ele au fost subiectul multor ironii. „Publicul e de părere că preşedintele şi Prima Doamnă ar trebui să aibă credinţe tradiţionale", a declarat Krider pentru Broadly. „Majoritatea consideră că ocultismul e o practică non-creştină."

Dar dacă poţi, pentru o clipă, să fii genul de persoană care o vede pe Nancy Reagan ca pe o soţie tipică plină de griji la gândul morţii soţului ei - şi nu ca pe o persoană care a refuzat să facă ceva în vremea în care SIDA făcea ravagii prin America în 1980 - o să poţi rezona cu argumentul suprem al lui Krider: „Primele Doamne sunt la fel ca toată lumea. Au dificultăţi în viaţă la care se străduiesc să găsească răspunsuri."