De ce apare un iPhone în mâna femeii dintr-o pictură din 1860?

Peter Russell şi partenerul lui se plimbau prin Neue Pinakothek, muzeul din Munchen care găzduieşte opere de artă din secolele XVIII şi XIX, când au văzut-o.

Merge pe o cărare, aparent neatentă la ce o aşteaptă după o uşoară curbură a drumului: un băiat îmbujorat, într-un genunchi, cu o floare în mână ca să-i facă curte. Privirea ei e aţintită în jos, concentrată la un obiect mic pe care-l ţine în mâini, exact cum merg oamenii în ziua de azi cu nasul în telefoane.

E vorba de „Die Erwartete”, sau „Cea aşteptată”, o lucrare din 1860 a pictorului austriac Ferdinand Georg Waldmüller.

Russell, un funcţionar public din Glasgow ieşit la pensie, mi-a zis că a vorbit despre tablou vara trecută la o conferinţă pentru traducători. Asta se întâmpla cam la un an după ce văzuse pictura de aproape în timpul vacanţei din Bavaria. De data asta, Russel şi o colegă discutau despre importanţa contextului, când el a scos telefonul să-i arate o poză cu tabloul.

„Mi se pare fascinant cât de mult au influenţat schimbările tehnologice interpretarea tabloului şi întregul context”, zice Russell, care acum scrie ocazional pe blog despre cultură şi compune poezii.

Tabloul l-a impresionat pe Russell atât de mult încât l-a trimis ca răspuns la un tweet publicat de VICE cu privire la un articol pe care l-am scris astă vară despre un tablou de la 1937 în care apare un bărbat care ţine în mână ceva ce seamănă izbitor cu un iPhone.

Tweetul lui Russell, care remarca o asemănare la fel de izbitoare în tabloul „Die Erwartete” mi-a atras atenţia asupra pciturii lui Waldmüller. Şi ce dacă Russel greşise data tabloului cu vrea zece ani în tweetul acela? Ideea rămâne.

E mai greu de stabilit dacă el e primul care a observat asta în mod public. Russell zice că nu ştie să mai fi prezentat cineva tabloul în felul ăsta („de obicei, dacă ai o idee foarte bună, sigur a avut-o altcineva înaintea ta”). Există cel puţin o versiune modificată pe Pinterest. Imaginea a fost trucată ca „telefonul” să emane şi lumină.

Bineînţeles că femeia din tablou nu ţine în mână un telefon.

„Fata din tabloul lui Waldmüller nu se joacă pe iPhone X, ci se duce la biserică şi are în mâini o carte de rugăciuni”, mi-a zis Gerald Weinpolter, CEO al agenţiei de artă austrian-paintings.at.

N-ar fi prima dată când esenţa unui obiect (masa compoziţională, felul în care fascinează, aura sa) înfăţişat într-o lucrarea artistică de dinainte să se descopere curentul electric se schimbă fiind trecut prin filtrul epocii moderne.

În acest tablou, limbajul trupului femeii sugerează că s-ar fi putut uita în telefon şi s-ar fi numărat printre oamenii care merg cu nasul în telefon şi li se înţepeneşte gâtul de la scris mesaje dacă mergea pe cărarea acea în 2017. O cunoştinţă obsedată de călătorii în timp a zis, când i-am arătat imaginea originală a tabloului, ca faţa femeii pare luminată de dedesubt, ca de la ecranul unui telefon. Toate umbrele sunt proiectate în faţă, mai puţin pe bărbie, buze şi obraji, care pot părea mai luminaţi decât ar trebui când te gândeşti că e pictată ca fiind luminată din spate.

„Marea schimbare e că în 1850 sau în 1860, orice privitor ar fi identificat obiectul din mâinile fetei ca fiind o carte de rugăciuni”, spune Russell. „În ziua de azi, e imposibil să nu remarci ce mult aduce cu imaginea unei adolescente care stă pe reţelele sociale pe telefon.”

La conferinţa de traduceri, colega lui Russell a avut altă idee: „Poate se uită pe o aplicaţie de dating”, a glumit ea, imaginându-şi cum fata cu bonetă şi-ar respinge peţitorul ca şi cum ar da swipe pe Tinder de pe iPhone.

Ai văzut ceva nelalocul lui într-un tablou vechi? Dă-mi un semn la brian.anderson@vice.com.