Mai nou e la modă să-ți dai demisia

Oricine cu-n job visează să-și dea demisia, fie printr-un moment glorios de tipul du-te-n pizda mă-tii, fie prin acceptarea cuminte si tăcută a unei oferte mai bune ca să înceapă să trăiască viața pe care o merită. Conform Forței de Muncă din SUA, visul acela se pare că devine realitate pentru din ce în ce mai mulți americani, după cum a relatat marți Associated Press:

Procentajul muncitorilor care demisionează a atins 2.4 la sută în mai, cel mai mare nivel din aprilie 2001. Mai multe demisii sunt un semn al unei piețe de muncă puternice fiindcă angajații părăsesc un loc de muncă pentru un altul care plătește mai bine. Cei care schimbă joburile obeservă creșteri mai mari decât cei care stau în același loc, arată informațiile de la guvern.

La suprafață asta pare o știre grozavă. Stagnarea financiară este una dintre poveștile cele mai vechi în viața americană, iar un nou job îți oferă una dintre cele mai bune șanse de a depăși asta: Potrivit unui sondaj publicat în ianuarie de compania de consultanță Deloitte, 43% dintre așa numiții mileniali au anticipat părăsirea locului de muncă în doi ani; membrii Generației Z (născuți în 1995 sau după) erau și mai puțin probabil să fie corporatiști, cu 61% exprimându-și intenția să se mute altundeva. Printre alte lucruri, sondajul a sugerat că tinerilor nu le place să muncească în locuri care par să pună profitul pe primul loc. Asta este o schimbare de la era Reagan, când Newsweek a numit 1984 „anul tânărului profesionist”, marcând probabil cel mai apropiat lucru de care am dat în ultimele decenii într-o țară în care capitalismul financiar a reușit să fie ridicat la nivelul de cult național.

Ce s-a întâmplat de atunci? Ei bine, o serie de căderi financiare, prima în 1987, apoi în 1990-91, a treia în 2001 și, cea mai brutală în 2008. De asemenea: Inegalitatea a luat proporții imense, pensiile au dispărut, ipotecile au explodat și să studiezi la o universitate a devenit extrem de scump. Și instituții cheie precum sindicatele forțelor de muncă și (probabil cel mai important) joburile bazate pe producție care promiteau o viață profitabilă au început să dispară. Așa numitul „Om Organizație” din anii 1950, tipul corporatist plictisitor (bărbat alb)) care s-a mulțumit cu o viață dulce de prosperitate medie și nimic care să-l facă să iasă din tipar, a devenit o specie pe cale de dispariție. „Tocilarii milionari”, cum i-a numit Michael Lewis, au acapart Sillicon Valley și au început să dicteze valorile și cultura unei economii mai largi.

Pentru un timp, asta s-a manifestat în zilele boom-ului dot-com și a ceea ce numim acum „capitalism târziu”. Dar când tinerii au văzut văzut sistemul cum se întoarce cu burta în sus, atitudinile au continuat să se schimbe. Datele de sondaj din anii recenți au scos la iveală că tinerii sunt mai puțin interesați să obțină cât mai mulți bani și mai mult să găsească unui job care să le placă și care are un fel de impact decent asupra lumii – sau cel puțin nu unul complet fatal. Datele sondajului au sugerat de asemenea că tinerii au mai puține șanse decât Baby Boomerii să stea la același loc de muncă decenii întregi.

Aceste schimbări au început să se manifeste în termeni de ideologie politică, cu socialismul care a devenit din ce în ce mai popular – în special printre tineri – odată cu estomparea stigmei din era Războiului Rece. Capitalismul, pe de altă parte? Datele unui sondaj realizat de Institutul de Politică de la Harvard a descoperit că doar 42% dintre cei cu vârstele cuprinse între 19 și 29 de ani îl susținea în abstract. Și cum am văzut cu surpriza succesului lui Bernie Sanders ca socialist democrat flegmatic în anul cursei prezidențiale și victoria unei foste organizatoare de campanie Alexandria Ocasio-Cortez în cursa congresului de luna trecută, asta nu este doar o schimbare în gândirea abstractă, dar pare să afecteze modul cum tinerii interacționează cu sistemul.

Bineînțeles, socialiștii înrăiți rămân pe marginea politicii americane unde duopolul democraților și republicanilor doldora de bani nu-și va pierde controlul prea curând. Și disponibilitatea să-ți părăsești jobul pentru un altul care plătește mai mult evident că nu necesită o ideologie politică de stânga. Dar faptul că atâția oameni, în special tineri, abia așteaptă să găsească oportunități mai bune ne spune ceva despre societate, milioane dintre noi suntem în căutarea disperată a unei schimbăi, și asta se infiltrează în lume în moduri pe care părinții nostri s-ar putea ca nici măcar să nu și le fi imaginat vreodată.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.