Contractul care îi apără pe preoții violatori

Dumnezeu a fost ocupat săptămâna trecută.

În Alabama, liderii Convenției Baptiste de Sud, cea mai mare conferință protestantă din țară, s-au adunat pentru întâlnirea anuală, iar hărțuirea sexuală a fost principalul subiect al evenimentului. Între timp, la 1 500 kilometri spre nord, în Baltimore, episcopii catolici americani s-au întâlnit să discute următorii pași în rezolvarea aceleiași probleme, care a devenit o criză instituțională pe tot globul. Dar, în timp ce violența sexuală din Biserica Catolică e în vizorul național de câteva decenii, infracțiunile similare din comunitatea evanghelică n-au ajuns în știrile mainstream decât în ultimii doi ani. Au explodat în februarie cu o investigație în șase părți efectuată de Houston Chronicle și San Antonio Express-News, care a documentat patru sute de lideri și baptiști de sud acuzați de purtare defectuoasă și încălcarea normelor profesionale. După publicarea articolului, Convenția Baptistă de Sud a emis raportul „Caring Well” care oferea consiliere pentru situațiile de abuz. A fost prezentat pe 11 iunie la ședință, unde participanții au votat noi amendamente care au scopul de a reduce hărțuirea sexuală și rasismul.

Baptiștii de Sud s-au întrunit din nou pe 12 iunie și s-au rugat îndelung după ce au fost inundați cu povești îngrozitoare despre abuzuri sexuale. Dar printre lucrurile discutate a fost ceva ce nu te-ai aștepta să găsești în niciunul dintre testamente: utilizarea unui tribunal de arbitraj pentru a rezolva conflictele între biserici și enoriași.

Pe 10 iunie, în The New York Times, Natalie Dias a scris că The Village, una dintre cele mai cunoscute biserici evanghelice din America, le cere noilor membri să semneze contracte ale căror termeni îi împiedică să dea biserica în judecată și îi obligă pe cei care au plângeri să le rezolve în cadrul tribunalului de arbitraj, care e privat. Astfel de contracte, care au devenit cunoscute în ultimii ani pentru că ajută corporațiile să-și ascundă abuzurile (sexuale și de alte feluri), sunt o noutate într-un context religios.

Experții cu care am stat de vorbă mi-au zis că le e dificil să estimeze cât de răspândite sunt aceste documente în lumea Americii evanghelice, care, conform statisticilor Pew, includ un sfert din populație și aproape o cincime dintre mileniali. Nu le-a fost clar nici dacă aceste așa-zise înțelegeri între credincioși și biserici pot fi luate în considerare de un tribunal. Dar, conform Wartburg Watch, un blog popular condus de două americane creștine, pe lângă The Village, o biserică baptistă de Sud care are zece mii de enoriași, atât Bethlehem Baptist și Capitol Hill Baptist, biserici evanghelice mari din Minneapolis și, respectiv, Washington DC, au contracte similare.

Cu alte cuvinte, comunitatea evanghelică se bazează pe modalitatea tipic americană de a scăpa de răspundere, una care a fost dezbătută intens în era MeToo. Pentru că își obligă enoriașii prin contract să rezolve conflictele în cadrul unui arbitraj, bisericile evanghelice îi împiedică pe supraviețuitorii abuzurilor să dezvăluie adevărul în mod public, spun experții și activiștii.

Bisericile vor toate beneficiile și siguranța din modelul corporatist, fără să-și asume răspunderea pentru nimic, a zis Rachel Denhollander, avocată și fostă gimnastă care a fost crescută baptistă și a devenit prima persoană care l-a acuzat în mod public pe Larry Nassar de hărțuire sexuală.

Bineînțeles, unii lideri evanghelici și-au exprimat interesul pentru rezolvarea epidemiei de abuzuri sexuale, după cum s-a dovedit la ședința de săptămâna trecută.

„Întâlnirea noastră din 2019 a fost dedicată campaniei pentru prevenirea abuzurilor sexuale și includerea unor amendamente în acest sens”, a zis Roger Sing Oldham, purtător de cuvânt al Convenției Baptise de Sud.

Dar experții spun că, la fel ca și alte inițiative bisericii catolice din ultimii ani, astfel de măsuri simbolice nu vor avea rezultate – cu excepția situației în care renunță la arbitraj.

„Actul Federal de Arbitraj are scopul de a rezolva disputele în afaceri”, a zis John Manly, un avocat din Los Angeles specializat în abuz, care a reprezentat mai mulți supraviețuitori ai hărțuirilor preoților catolici. „Nu ar trebui să fie folosit ca modalitate de evitare a asumării răspunderii în tribunal.”

Asta cred criticii ca el că se întâmplă în cadrul mișcării evanghelice.

„Amendamentul al Șaptelea din Constituție îi dă oricui dreptul la un proces civil și nimeni nu ți-l poate lua”, a zis Jeff Dion, avocat și CEO al organizației Zero Abuse Project, un grup activist pentru eradicarea abuzurilor sexuale asupra minorilor. „Dar poți renunța la acest drept – și oamenii o fac mereu, când închiriază o mașină, își fac un card de credit sau cumpără un telefon sau când dau click pe Accept termenii și condițiile. De multe ori, în înțelegere e inclusă o clauză de arbitraj, care îți ia dreptul la un proces civil.”

E prea devreme să putem estima dacă bisericile evanghelice vor scoate la iveală aceleași probleme găunoase ca Biserica Catolică. E greu să prevezi rezultatele din cauza naturii fracturate a evanghelismului, până și în descrierea acestuia: O investigație efectuată anul trecut de Washington Post, care l-a inclus pe Denhollander ca subiect principal, a analizat dificultatea obținerii unor cifre exacte, pentru că nu există informații clare – deși a menționat un raport din 2007 în care cele mai mari trei organizații creștine non-profit au zis că au primit 260 de plângeri de abuz sexual față de un minor în fiecare an. Sistemul ierarhic care le-a permis preoților catolici abuzivi să opereze în secret atâta timp e fix acela care va trebui revizuit pentru a stopa abuzurile în domeniul religios.

„Acționează diferit pentru că au instrumente diferite”, a zis Dion. Biserica Catolică e un sistem mai ierarhic. Bisericile protestante sunt mai descentralizate. Convenția Baptistă de Sud nu controlează bisericile individuale.”

Poate cel mai important, chiar și în cazurile în care contractele dintre evanghelici și biserici sunt anulate de un tribunal, ele pot să-i facă pe cei care se tem să nu-l supere pe Dumnezeu să nu acționeze. „În contextul abuzului asupra unui minor, e o metodă foarte eficientă prin care biserica are grijă de secretele ei, iar copiii și familiile lor nu sunt protejați”, a zis Victor Vieth, director de cercetări la Zero Abuse.

Dar dacă MeToo a avut un efect întârziat asupra unora dintre cele mai religioase și conservatoare instituții din țară, frica poate avea un impact puternic de lungă durată. R. Marie Griffith, profesoară de drepturile omului la Washington University în St. Louis, și o evanghelică care a studiat mișcarea timp de zeci de ani, e de părere că mai e mult de muncă până când toate abuzurile din comunitatea asta vor fi expuse. „Mă aștept să dureze foarte, foarte mult timp”, a zis ea. „Totuși, cutia Pandorei a fost deschisă și nu mai poate fi închisă la loc.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.