Cinci modalități de ieșire din criză pentru Grecia

Există un experiment interesant pe care poți să-l încerci dacă n-ai experiență academică și ai, în schimb, câțiva cimpanzei și un cristal scânteietor de ură și răutate în loc de inimă. Dacă pui o maimuță într-o cușcă mică și îi administrezi periodic șocuri electrice, creatura se va înfuria, se va izbi cu capul de bare și va urla, disperată să iasă afară. Apoi poți deschide o parte a cuștii spre o prăpastie adâncă. Dacă n-ai o prăpastie la îndemână, poți încerca de pe acoperișul unei clădiri foarte înalte. O să vezi că cimpanzeul o să se liniștească brusc. O să se uite deasupra prăpastiei, o să miroasă aerul, o să se uite în gol și apoi o să se retragă din nou. Deodată o să devină foarte anxios. Când îi administrezi un nou șoc, o să rămână pasiv. Acum e îngrozit de vid. Va rezista la toate umilințele la care îl supui într-o tăcere totală și în stare de șoc.

Experimentul imaginar e total imoral dacă îl faci cu cimpanzei, dar asta e fix politica Băncii Centrale Europene față de Grecia. De la primele semne de criză din țară, în 2009, creditorii au supus populația Greciei la umilințe lunare: i-au tăiat pensiile și ajutoarele, le-au aruncat pe cap taxe noi, toate în numele recuperării economice. Pe parcursul acestui chin, a existat mereu o opțiune sadică – dacă nu-ți place, poți oricând să renunți la zona Euro, să te arunci în gol și să vezi ce se mai întâmplă. Așteptarea cea mai plauzibilă e că, la fel ca cimpanzeul nevrotic din cușcă, Grecia se va clătina mereu pe marginea prăpastiei, dar nu va face niciodată săritura.

Criza datoriilor din Grecia e, desigur, o criză bancară: practicile nesigure din sectorul financiar au amenințat să cauzeze o implozie a întregii industrii, așadar, pe tot teritoriul Europei, statul a intervenit ca girant final al relațiilor capitaliste. Dar, în loc să preia controlul asupra acestor bănci, guvernele au început să toarne bani în ele – bani pe care au trebuit să-i împrumute. Deodată, o criză bancară a devenit o criză de deficit guvernamental – și, după o lovitură de teatru ideologică spectaculoasă, toată lumea a ajuns să creadă că motivul e faptul că guvernele au cheltuit prea mult pe programe sociale.

În loc să ajute direct băncile europene, creditorii europeni i-au oferit Greciei un împrumut și, în scurt timp, îi cereau dobândă. În perioada din 2010 până în 2015, Grecia a împrumutat 252 de miliarde de euro de la restul Europei, Banca Centrală Europeană și FMI. Din banii ăștia, 232,9 de miliarde au fost folosiți pentru plata dobânzii sau au fost dați băncilor și speculatorilor. Mai nimic din suma asta n-a intrat în economia Greciei, dar fiecare nou împrumut vine cu condiții noi: Grecia e nevoită să ia tot mai mult de la poporul ei ca să poată avea profit creditorii.

Dar ultimele cerințe au mers prea departe. Întrebarea este – Ar trebui acceptată înțelegerea propusă de Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional în Eurozone pe 25 iunie 2015, compusă din două părți, care constituie propunerea lor comună? E o întrebare irelevantă pentru situație. Înțelegerea nici măcar nu mai e o ofertă: Germania a confirmat că înțelegerea nu mai e valabilă, iar guvernul Greciei s-a îndepărtat de marginea prăpastiei zilele trecute și a cedat tuturor cerințelor „umilitoare". Dar adevărata întrebare e destul de simplă. Referendumul întreba așa: cedăm sau suntem destul de disperați încât să apăsăm butonul roșu pe care scrie „distrugem tot"?

Ce se va întâmpla după e altă poveste. Guvernul Franței, al Italiei și al Germaniei insistă că un vot împotriva înțelegerii ar avea ca rezultat inevitabil plecarea Greciei din zona Euro; guvernul grec nu e de acord, dar nu mai are niciun control asupra propriului referendum. Nimeni nu știe ce se află la fundul prăpastiei. Dar acestea sunt câteva dintre posibilități:

Grecia votează DA

Condițiile actuale oferite de BCE și de FMI nu mai sunt valabile, dar ei încă speră la această condiție. Prim ministrul Tsipras, din partidul radical de stânga SYRIZA, s-a oferit să demisioneze în caz că votul majoritar va fi DA; probabil va fi înlocuit de un tehnocrat cu ceafa groasă ales de bancă. Va exista un împrumut de urgență și apoi un alt împrumut ca Grecia să nu intre în capacitate de plată, după care altul ca să-l acopere pe ăsta. Grecia o să plătească dobânzile. Mai întâi, o să-și vândă insulele miliardarilor chinezi, apoi ruinele conglomeratelor bancare care și-au dorit mereu să aibă Acropolele în holurile clădirilor lor, după care o să-și vândă copiii negustorilor de sclavi. Nesfârșitele rânduri de șomeri vor dispărea treptat sau vor fi transformați în fertilizator de sol. Cei care vor supraviețui vor fi obligați să sape cu mâinile însângerate pământul uscat și să caute bucățele de minerale prețioase. Doar datoriile trebuie plătite. Moartea va fi lentă și dureroasă, dar nu va dura mult până când națiunea lui Heraclit și Aristofan va scăpa de suferință.

Grecia votează NU, totul iese bine

Asta speră SYRIZA. Un vot majoritar Nu, cred ei, va întări poziția Greciei la negocieri: în fața unui mandat popular clar, FMI și BCE vor trebui să facă niște mici concesiuni pentru democrația socială. Grecia poate păstra Euro și vor fi introduse inițiative care vor permite dezvoltarea economiei, ca datoria să poată fi achitată complet la un moment dat. Tsipras a încercat mereu să se pună în poziția unui pragmatic rațional dispus să colaboreze constructiv cu creditorii europeni. Pare să aibă impresia că și persoanele cu care negociază sunt tot genul de persoane amabile și raționale care cred în democrație și vor ca toată lumea să fie fericită. De fapt, sunt niște monștri rapace și umflați care ar ucide copii dacă ar ști că pot câștiga profit din faza asta. Dacă Grecia votează NU, o să vrea s-o facă să sufere.

Grecia devine țară comunistă

După un vot NU răsunător, SYRIZA renunță la Euro, naționalizează băncile, elimină elementele reacționare, expropriază proprietățile private ale clasei capitaliste și înființează armate mari cărora le dă sarcina să construiască un nou viitor mai bun, în care nimeni nu va avea de suferit pentru profitul altora.

Care sunt șansele să se întâmple: Se prea poate. Se prea poate. Se prea poate.

Vezi documentarul nostru despre drogul care a cucerit Grecia în timpul crizei:

Lovitură militară de stat

Țările europene mari au declarat pe față că nu le place guvernul actual din Grecia; dacă o să continue să organizeze referendumuri, s-ar putea să ia decizia să-l înlocuiască. A mai existat un precedent. După Al Doilea Război Mondial, Marea Britanie și America au zdrobit cu brutalitate mișcarea comunistă și au pus bazele unei dictaturi militare de dreapta care a durat până în 1974. Multe elemente din statul Greciei îi păstrează juntei o amintire caldă și s-ar putea să-și dorească vechile zile de glorie în care studenții comuniști erau loviți cu topoarele și liderii lor executați.

Care sunt șansele să se întâmple: Nimeni nu vorbește despre asta, dar șansele sunt mai mari decât ne închipuim.

Război nuclear global

Dacă nu-ți plătești datoriile, până la urmă o să dai socoteală unui polițist. Disputele între creditori și datornici se reduc mereu la intervenția forțelor armate, iar forțele armate sunt de obicei de partea creditorilor. În secolul XIX, războiul era o practică standard pentru astfel de situații. Franța a avut două războaie cu Mexicul, între 1838-1839 și între 1861-1867, când Mexic a refuzat să-și plătească datoriile. Au murit zeci de mii de oameni. De-a lungul istoriei, războiul a reprezentat cel mai puternic produs de export al Europei. N-o să treacă mult până când avioanele germane vor zbura din nou deasupra Atenei, trupele britanice vor invada din nou zona rurală a țării, iar Marea Egee va fi din nou minată. Grecia va avea puțini prieteni, dar unul dintre ei s-ar putea să conteze. Rusia e protectorul tradițional al țărilor ortodoxe și cea mai mare putere nucleară din lume. Orașele lumii se vor topi sub raza nucleară, doar pentru că niște bătrânele grecoaice drăguțe nu și-au primit pensia.

Care sunt șansele să se întâmple: Moartea e sigură.

@sam_kriss

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre criza din Grecia:
Falimentul naţional e o tradiţie veche în Grecia Cum arată cinci ani de criză economică în Grecia, în fotografii Femei din toată lumea sunt vândute ca prostituate în Grecia