Bun venit înapoi în recesiunea economică şi a bunului simţ

Ştirea săptămânii trecute e că ne-am întors în recesiune. Tehnică, ce-i drept, adică n-a scăzut brusc economia, ci a scăzut creşterea economică. În loc să duduie, vorba lui Tăriceanu, economia huruie, graţie guvernului nostru drag şi iubit, care ne anunţă senin că, de fapt, în ciuda scăderii, noi suntem pe creştere.

N-am zis „drag şi iubit” degeaba, n-o să spun nici „Ponta, Partidul, România!” degeaba. Pentru că altă ştire - care se leagă frumos de cea amintită mai sus - arată degradarea morală tot mai pronunţată a conducătorilor şi mai ales, bunul simţ intrat în recesiune.

Ilustrație: Vasile

Institutul Naţional de Statistică anunţa, săptămâna trecută, că minunata creştere economică a României a… scăzut în al doilea trimestru. N-a anunţat însă nimeni şi contextul. De exemplu, că e al doilea trimestru de scădere a creşterii, iar asta înseamnă intrarea în recesiune tehnică.

Păi, şi care-i diferenţa? Diferenţa e că recesiunea tehnică nu e recesiune ca-n 2008-2009, dar e un semnal de alarmă puternic. Profesorul de economie Bogdan Glăvan explică temeinic de ce ne afectează creşterile şi scăderile astea mici şi dese. Practic, e ca pe bursă, un joc de noroc, iar concluzia e că avem un climat economic instabil şi periculos atât pentru locuitori, dar mai ales pentru potenţialii investitori străini.

Între timp, Victor Ponta spune că suntem în grafic, că totul e roz. Luaţi o probă de mitomanie: „Datele oficiale confirmă vestea bună - România continuă creşterea economică! (…) Avem în continuare una din cele mai solide creşteri din UE. Este ca şi când mergeam cu maşina cu 130 km la oră şi acum mergem cu 100 km la oră - dar mergem tot înainte!”

Dacă s-ar impozita fiecare minciună spusă de Ponta, bugetul statului ar creşte exponenţial cu fiecare declaraţie de presă a prim-ministrului. Vă amintiţi ce ziceam săptămîna trecută? Că Ponta trăieşte într-o lume paralelă? Ăsta e încă un exemplu. Da, e campanie electorală, Ponta trebuie să-şi salveze fundul şi să strângă cât mai multe voturi, însă din 2012 şi până acum, încasările la bugetul de stat au fost tot mai mici, au apărut taxe şi accize noi şi nu s-a rezolvat nimic.

Colac peste pupăză, minciunile lui Ponta trebuie cumva spălate. Iar spălătorul de serviciu este Mirel Palada, purtătorul de vorbe al prim-ministrului. S-ar putea să-l ştiţi după numele blogului său, Turambar și a fost partener în CCSB, o firmă de sondare a opiniei publice apropiată Antenelor, în care se spune că ar fi fost acţionar şi Dan Voiculescu, sub o formă sau alta.

Palada, altminteri băiat bun până să ajungă purtător de cuvinte la Guvern şi să preia din limbajul şi agresivitatea şefului său, începe să dea cu jurnaliştii de pământ. Începe cu Attila Biro, de la Gândul, pe care îl blochează pe Facebook. Însă nu un block pe Facebook e important, ci modul în care Palada devine un mic tartor al jurnaliştilor care nu scriu de bine despre Guvern.

Fostul om al cifrelor statistice scoate din vârful degetelor următoarea bucată de status: „Ce plăcere să-l execut electric! Câtă îndemânare am să omor prin blocare ziariştii obiectivi, deci anti-guvernamentali. Pufoşilor, nici nu ştiţi câtă plăcere îmi provocaţi”.

În orice ţară civilizată, Mirel Palada ar fi considerat un măscărici şi ar fi aruncat în şuturi de pe treptele Guvernului. Orice vagă urmă de carieră publică ar dispărea complet după astfel de declaraţii. În România, Palada e protejat de Ponta: „Încerc să am o relaţie bună cu toată mass-media.” Pentru că cine se-aseamănă se-adună şi pentru că nesimţire.

Dacă l-am considera pe Palada un troll oarecare, am putea lejer să nu dăm doi lei pe el. Însă omul nu-i un troll, ci are o poziţie publică plătită din banii noştri. Mult, puţin, nu e plătit din buzunarul personal al lui Ponta, ci din taxele şi impozitele pe care le plătim noi.

Replicile pe care le-a emis pe Facebook scot în evidenţă nu caracterul lui Palada, ci mai ales mentalitatea din PSD, partidul care i-a propulsat şeful. În anii 2000-2004, jurnaliştii incomozi erau bătuţi. În epoca Năstase, trebuia să ai nervii tari şi să eviţi orele înaintate în noapte, dacă voiai să mai ai coaste întregi. Palada pare că vrea să se întoarcă un pic în timp. Pentru el, orice ştire obiectivă, orice analiză pe cifre reale devine un text antiguvernamental şi deci, autorul lui trebuie pedepsit.

Replici golăneşti, precum „am să omor”, aroganţa şi autosuficienţa de maidan arată dorinţa de a se întoarce la totalitarism. În acelaşi timp, tot alde Ponta şi Palada sunt cei care urlă că Băsescu e dictator, în condiţiile în care Băsescu n-a făcut niciodată nimic pentru a băga pumnul în gura jurnaliştilor, de exemplu, de la Antena 3. Însă, în ceea ce priveşte anul de graţie 2014, CNA-ul nu are absolut nicio reacţie la atacurile repetate ale anteniştilor la adresa DNA şi în general, la adresa Justiţiei.

Sunt în dubii dacă să spun că un astfel de comportament denotă un caracter infect sau dacă, în general, nu cumva toţi cei din anturajul lui Ponta trăiesc într-o lume paralelă. Eventual, una în care Ponta e un mic Ceauşescu, iar Palada e şef al propagandei, cenzor suprem, procuror şi judecător şi, nu în ultimul rând, călău. De limbajul său ne-am lămurit, putem spune lejer că, la Guvern, e plin de mahalagii. La Guvern, în 2014, renaşte comunismul.

Apropo de lumi paralele, în România lui Ponta şi a lui Palada, sistemul de sănătate funcţionează perfect, dotările sunt maxime, personalul e mai mult decât suficient. În lumea reală, Serviciul de Ambulanţă Bucureşti are cu 40% mai puţin personal decât ar fi nevoie. Aşa că, în loc să investim în el, Ponta semnează o creştere de aproape şapte ori a bugetului pe care-l aruncăm, de la noi din buzunar, către firmele private de ambulanţă.

Dacă v-aţi mirat vreodată că ambulanţele abia se mişcă, ăsta e unul dintre motive. Că n-au destui oameni, n-au destule maşini şi, în general, nu sunt destui bani pentru a lucra la un standard măcar decent. Din cauză că banii care ar trebui investiţi în sistem se duc la privaţi. Care privaţi, apropo, n-au absolut nici un drept să transporte cazuri mai grave. De fapt, noi plătim, din banii noştri, nişte firme de ambulanţă care nu pot face nimic altceva decât să ofere consultaţii. Pentru asta, le dăm de şapte ori mai mulţi bani de la bugetul la care cu onor cotizăm.

În altă ordine de idei, mai e un pic până la alegeri. Ce votaţi?

Citește și alte știri antimahmureală:

Ce-ai pierdut în timp ce Voiculescu era condamnat

Cât valorează de fapt o licenţă în economie şi un doctorat la Harvard

Săraci, dar cu coada pe sus: ne place WC-ul din fundul curţii şi-l iubim pe Ceauşescu

Suntem sinistraţi de aproximativ un viitor preşedinte într-o aproximativ-ţară