Fotografii care-ți arată cum erau hăituiți oamenii pentru culoarea pielii în anii 60

Când vine vorba de protestele pentru drepturile civile din anii '60, americanii sunt cei mai familiarizați cu documentarea eforturilor activiștilor, cum ar fi marșul emblematic Selma March din 1965, plus imaginile reprezentative cu studenții de culoare care, în Birmingham erau atacați de câini sau stropiți cu furtunurile de pompieri și reproducerea discursului MLK „Bus Boycott" din Montgomery, la câteva zile după ce Rosa Park a refuzat să cedeze locul ei din autobuz. Dar, pe lângă aceste momente emblematice din Sud, care îți oferă o informație generală asupra activismului negrilor din anii '60, istoria vizuală a unei rezistențe similare în zone ca Philadelphia, Cleveland, Los Angeles și Seattle rămâne practic invizibilă.

Noul album North of Dixie: Civil Rights Photograpy Beyond the South prezintă momentele din mișcarea pentru drepturile omului, care au fost trecute cu vederea, în regiuni ale țării ce păreau mai prielnice pentru americanii de culoare. De asemenea, albumul subliniază activismul mai puțin proeminent care a luptat împotriva discriminării: evenimente locale pe care media (și implicit manualele de istorie) le-au ignorat. Autorul și istoricul Mark Speltz a căutat timp de un deceniu fotografii din Nord cu activismul pentru drepturile omului și a dezvăluit o arhivă colosală de imagini care altfel ar fi rămas invizibile.

Speltz spune că „activismul local care a avut loc în Nord, Vest și mai departe a fost absent în istoria erei. Absența acestor fotografii m-au convins că povestea vizuală a mișcării din Nord și mai departe de Dixie trebuie expusă."

Albumul prezintă o sută de imagini de fotografi ca Bob Adelman, Gordon Parks și alții implicați în lupta împotriva oprimării, iar unele fotografii sunt publicate pentru prima oară în istorie. Publicația include și paragrafe de text care explorează subiecte precum tacticile pre-digitale de supraveghere a disidenților negri, care, în unele instanțe a transformat fotografia într-o armă eficientă. VICE a vorbit cu Speltz despre albumul North of Dixie, pentru a afla mai multe detalii despre cum „aceste fotografii a adus în atenția publicului curajul și dedicația americanilor obișnuiți din toate regiunile Americii."

VICE: Poți să-mi povestești puțin despre experiența ta profesională și cum s-a intersectat în trecut cu fotografia, precum și cu problemele legate de drepturile omului și rasism?
Mark Speltz: Sunt istoric de mai bine de douăzeci de ani și am fost suficient de norocos să lucrez la cărți, expoziții și proiecte istorice din comunitate. Un scop central de-a lungul carierei mele a fost identificarea materialelor vizuale și obiectelor care transmit povești fascinante, dar mai puțin cunoscute.

Fascinația mea pentru fotografiile din era drepturilor civile s-a format acum un deceniu, pe când încă studiam pentru doctorat în Milwaukee, Wisconsin, unde am început să explorez istoria vizuală a protestelor pentru drepturile civile din oraș. La fel ca alți americani născuți după 1960, am învățat despre mișcarea pentru drepturile civile din cele mai populare fotografii. Am rămas fascinat de imaginile captivante de la Little Rocks, Arkansas, Birmingham, Alabama și oriunde în altă parte, dar, mult timp nu am realizat cum aceste imagini spun doar parțial povestea. Deși am crescut în Midwest, nu am auzit și nici nu am văzut vreodată fotografii cu protestele mai departe de Sud. În timp ce citeam despre campaniile din Milwaukee, Chicago, Detroit, Seattle și mai departe, poveștile și imaginile au deschis o poartă spre o lume cu totul nouă pentru mine. Fotografia a adus în atenția publicului curajul și dedicația americanilor obișnuiți din toate regiunile Americii.

Albumul vorbește despre cum media și publicul au ignorat activismul local în favoarea unor imagini mai șocante. De ce s-a întâmplat asta și ce efect crezi că a avut această omitere asupra înțelegerii noastre colective despre mișcarea istorică a drepturilor civile?
În linii mari, presa din comunitățile nordice a preferat să estompeze știrile despre luptele locale despre drepturile civile. Era mai simplu să ignori și să subestimezi inegalitatea din propria ogradă și apoi să blamezi Sudul, unde majoritatea dorea să creadă că doar acolo există problemele rasiale. Suportul media pentru imaginile populare cu lupta pentru drepturile civile din Sud ilustrează această narativă părtinitoare.

Odată cu scrierile istorice, o majoritate copleșitoare de activiști și istorici s-au concentrat pe cele mai populare campanii din Sud, lideri, politicieni și legislația emblematică, ceea ce a condus la omiterea locațiilor și campaniilor mai mici. După decenii de cercetări și proiecte istorice publice, organizate de activiști și istorici locali și academicieni în drepturi civile, au scos la lumină campaniile critice care au fost concepute local de americani obișnuiți. Această erudiție a fost în scopul descoperirii lacunelor din istorie.

De asemenea, pentru mult timp, cele mai emblematice fotografii din era drepturilor civile au exprimat o luptă sudistă. Fotografii cu protestatari non-violenți care erau reprimați în mod brutal, atacați de câini polițiști sau care se confruntau cu violență rasială au fost deseori retipărite în manualele școlare. Perspectiva este formată și de cei mai carismatici lideri masculini, actori politici și reușite legislative. Acest focus îndelungat, alături de o celebrare asupra non-violenței care a răzbit în fața rasismului sudist a înăbușit luptele critice din alte părți ale țării, tacticile alternative și celelalte locații mai puțin notabile. În contrast, varietatea de fotografii din North of Dixie capturează esența mișcării, diversitatea tacticilor și adevăratul scop al problemelor rasiale din America.

Îmi poți vorbi puțin despre procesul de documentare pentru textele din album? De asemenea, cum și de unde ai obținut fotografiile? Ai dat de surse sau locuri unice?
Am puricat internetul de idei, urme și contacte pentru a ajuta colecția și imaginile. Pe lângă muzee și arhive, am contactat ziarele, revistele și fotografii care au lucrat în Nord și Sud, cum ar fi Bob Adelman, Robert Abbott Sengstacke, Doris Derby și Bob Fitch. Am fost în expediții de cercetare, am trimis multe scrisori, sute de emailuri și într-un sfârșit am strâns lucrări de la mai bine de cincizeci de fotografi, care pe vremuri erau fotojurnaliști, artiști, activiști, chiar și amatori. Eu consider că varietatea de perspective, mai ales că am inclus 25 de orașe diferite, m-a ajutat să ofer o perspectivă mai mare asupra luptei naționale.

Cum ai abordat procesul curatorial pentru selectarea celor o sută de imagini care apar în album? A existat material pe care ți-ai fi dorit să-l incluzi, dar nu a intrat în selecția finală?
Când am alcătuit narativa vizuală a imaginilor emblematice, eu am sperat să fac vizibile poveștile mai puțin cunoscute, dar la fel de inspiraționale, povești de prin Los Angeles până în Harlem. Desigur, au existat nenumărate campanii împotriva diverselor forme de discriminare din Nord și Vest, iar să le menționez pe toate a fost practic imposibil. Scopul meu a fost să ilustrez luptele necunoscute prin imagini care captivează cititorii. O parte din aceste fotografii sunt rare și nu au fost niciodată publicate sau retipărite. Altele au apărut în ziare sau în revista Jet, dar cu timpul au fost uitate .

Procesul de editare a fost unul complex, dureros și ocazional nu am avut de ales. Există o mână de fotografi care au captat imagini importante, pe care nu am reușit să-i contactez sau fotografii pe care speram să le folosesc, dar agențiile deținătoare au ridicat costul în așa fel încât practic era imposibil să folosesc materialul. Însă, sunt mai mult decât mulțumit de rezultatul final și ordinea lucrărilor. Acestea simplifică complexitatea mișcării naționale. Însă, cu toată sinceritatea, există atât de multe lucrări și povești puternice care trebuie duse mai departe, încât ai mai putea produce o duzină de albume și tot nu reușești să acoperi tot materialul.

Ai vreo poveste interesantă sau anecdote legate de obținerea materialelor nepublicate până acum?
Localizarea fotografiilor de supraveghere din al patrulea capitol a fost o experiență fascinantă. Astfel de fotografii sunt incredibil de rare și de obicei sunt ascunse față de public, protejate prin ordin judecătoresc sau sunt distruse. Dar, unele au apărut prin Seattle, Chicago, New York și alte locuri.

Am o anecdotă ca să-ți poți face o idee asupra numărului de fotografii de supraveghere care au fost făcute în perioada respectivă: Am făcut cerere pentru câteva date sau proteste specifice din Arhiva Municipală din New York, care recent a digitalizat o colecție masivă de fotografii din partea Poliției. O notă de subsol de la un plic cu negative m-a dat complet pe spate. Un singur fotograf de la departamentul de poliție din New York a făcut șase role de film la un protest Black Panther 21 din 1969, Manhattan. O creștere dramatică de fotografii de supraveghere din timpul protestelor și disidenților negri, care a ajuns la sute de mii de fotografii ale poliției, departamentului FBI și fotografi din partea autorităților. Foarte puține dintre ele sunt accesibile de către cercetători.

Ce ai mai descoperit despre supravegherea din era drepturilor civile și paradoxul interesant al aparatelor de fotografiat care au ajutat, dar și împiedicat mișcarea pentru drepturile omului?
În timpul documentării mele, am observat în repetate rânduri că personalități ca Marlon Brando și Harry Belafonte au atras atenția presei către campanii, marșuri și proteste. Activiștii au remarcat cum prezența presei și a camerelor de fotografiat îi protejau, deși în multe instanțe nu se aplică. Totuși, camera mereu a fost folosită împotriva activiștilor ca o modalitate de supraveghere și intimidare. Departamentele și agențiile autorităților, atât cele locale cât și cele federale, au asamblat arhive imense de fotografie de supraveghere și documente despre activiști locali, drepturi civile, grupul Black Power și alte organizații naționale.

Acum, cincizeci de ani mai târziu, rolul imaginilor vizuale, atât fotografiile cât și filmările, continuă să joace un rol critic în evoluția luptei pentru drepturi și justiție. Filmările înregistrate cu telefonul au șocat în mod repetat America și au demascat violența poliției și comportamentul necorespunzător care, altfel ar fi trecut neobservat. Activiștii folosesc noi tehnologii, rețele sociale expansive și aplicații pentru a amplifica chestiunile locale ca parte din discuțiile naționale pe teme de rasism, politici și justiție. Similar, tehnologiile în curs de dezvoltare ajută specialiștii autorităților care întreprind acțiuni de supraveghere asupra activiștilor, prin intermediul telefoanelor mobile, semnalelor și metodelor de monitorizare care de abia acum sunt înțelese mai bine. Fără niciun dubiu, noile tehnologii au extins puterea și capacitatea de supraveghere a agențiilor care monitorizează activiștii.

De ce crezi că ăsta e momentul potrivit pentru a expune aceste fotografii?
Orice moment e unul potrivit pentru un album ca North of Dixie. Poveștile trebuie dezgropate și împărtășite. Fotografiile oferă o modalitate rudimentară pentru cititorii care vor să exploreze și să înțeleagă mai bine trecutul. Dar e destul de clar că acest album a devenit și mai relevant decât în momentul în care am început acest proiect. Poveștile și fotografiile din album contribuie la contextul unor probleme istorice asupra drepturilor civile. Probabil cel mai important aspect este faptul că aceste fotografii transcend liderii populari care au luptat pentru drepturile civile și scoate la lumină și onorează munca inspirațională a americanilor de rând, bărbați, femei și copii. Niciunul dintre acești indivizi nu au așteptat ca schimbarea să vină de la sine sau ca Martin Luther King să aducă drepturile civile în comunitățile nordice .

Speri ca această carte să rectifice sau să amelioreze natura problematică a omiterilor istorice și a fotografiilor istorice părtinitoare?
Albumul North of Dixie cu siguranță va scoate la iveală campanii și lupte mai puțin cunoscute. Nu e vorba de lipsa materialului accesibil, mulți istorici au explorat mișcarea de mai departe de Sud decenii la rând. Cu fiecare an care trece, noi academicieni dezbat ipotezele învechite, descoperă noi lideri și pun sub semnul întrebării teoriile despre cea mai importantă și cea mai definitorie mișcare socială din istoria contemporană a Americii. Eu consider că fotografiile din albumul meu reprezintă un nivel de bază pentru orice fel de cititor, profesor sau american de rând care observă pentru prima oară mișcarea pentru drepturile omului mai departe de Sud.

Consideri că existe situații similare care afectează documentarea protestelor de culoare din prezent?
Grija mea în privința unei astfel de documentare a protestelor de culoare din prezent e dacă va apărea sau nu un astfel de album în viitor. Lucrări incredibile de la artiști ca Sheila Pree Bright și Devin Allen au ajuns în galerii și vor ajuta la definirea atmosferei protestului și sunt relevante chiar și în era Black Lives Matter. Dar ce se va întâmpla cu toate fotografiile făcute cu telefonul, postările pe rețele sociale care oferă o perspectivă în timp real al protestelor și demonstrațiilor care au loc pe străzile Americii contemporane?

Acestea erau lucrurile care mă frământau când l-am contactat pe activistul popular DeRay Mckesson pentru a-i cere permisiunea de a reprinta una din postările lui de pe Twitter din august 2014, din Ferguson, Missouri după asasinatul lui Michael Brown. Oare prin acest vehicul de comunicare înregistrările istorice a mesajelor și imaginilor vor rezista sau vor dispărea și vor fi șterse? Desigur, timpul le elucidează pe toate. Însă, existența arhivelor din St. Louis și Baltimore, care încearcă să conserve poveștile și să salveze o parte din imaginile digitale, îmi dă speranță că cel puțin un procentaj mic din materialele istorice va rezista în timp.

Albumul „North of Dixie: Civil Rights Photography Beyond the South" de Mark Speltz este publicat de Editura Getty. Poți comanda albumul aici și poți vedea mai multe fotografii mai jos.

Urmărește-l pe Chase pe Instagram.

Urmărește VICE pe Facebook:

Vezi mai multe fotografii cu evenimente importante din America:
Am revăzut fotografiile iconice cu motocicliști ale lui Danny Lyon din anii 1960
Fotografii cu George W. Bush și Dick Cheney din timpul atentatelor de la 11 septembrie 2001
Culturiștii și-au încordat mușchii și bronzul, de ziua Americii