Am mâncat cele mai ieftine shaorme din București și încă nu-s la Urgențe pe perfuzie

Shaormerii scumpe, unele chiar cu pretenții gourmet, se tot găsesc prin București. Provocarea, amice, vine cu adevărat când cauți ce-și dorește toată lumea: „ieftin și bun”. Problema e că atunci când vine vorba de mâncare sub prețul pieței ajungi să joci, de fapt, ruleta rusească, pentru că una din opt shaorme s-ar putea să te lase, în cel mai bun caz, cu un gust amar. În cel mai rău caz, cu o toxiinfecție alimentară.

Sunt câteva reguli de bază când cauți o shaorma ieftină: cât de bine arată carnea, cât de curat e localul și, cel mai important, dacă ketchupul a fost cumpărat la găleată cu doi lei. 

Așadar, mi-am luat inima în dinți și am căutat cele mai ieftine shaormerii din București unde mâncarea nu are gust de regret. Am dat de patru cu produse sub 20 de lei, ba chiar am găsit unele și la 10 lei. Apuse sunt vremurile când în Piața Kogălniceanu găseai shaorma la patru lei. Dar să nu divaghez și să-ți prezint oferta pe 2022.

La recomandările mai multor prieteni, am ajuns la shaormeria Gorjului, mai ales după ce am auzit că au un ingredient pe care nu-l găsești la multe localuri: ceapa crispy. 

Am luat o shaorma a școlarului, care a fost 12 lei și a cântărit cam 300 de grame. Singura chestie care m-a întristat a fost ketchupul care a fost foarte… sec, foarte basic.

Pentru că suntem români și o shaorma nu se poate mânca fără „de toate", l-am supus pe shaormar la o adevărată provocare: să îndese foarte multe ingrediente într-o lipie mică și chiar a reușit.

Apropo de ingrediente, pot să spun că erau destul de proaspete, iar carnea avea un gust ușor picant. 

Cât de bună a fost? A fost chiar okay pentru cei 12 lei dați, dar e loc de îmbunătățire. A fost ușor la medie, chiar dacă sosurile nu m-au dat pe spate. 

E sățioasă? Dacă plănuiești ca asta să fie singura ta masă sau ești mort de foame, nu. Cât despre cum era împachetată shaorma, părea destul de subțirică. Din fericire, au și varianta mai scumpă – 17 lei cu 500 de grame. 

Verdict: Dacă ai treabă pe la Gorjului și te-ai săturat de foietaje, să știi că shaormeria asta e foarte aproape de gura de metrou și e o alegere înțeleaptă pentru zile negre.

Despre shaorma de la Kogălniceanu, foarte aproape de Cișmigiu, s-au auzit multe. Ba că-i carnea veche, ba că sunt resturi de la alte shaormerii. Fuck it, am zis că trebuie să o încerc pe propria piele, mai ales când am văzut că una mică cu de toate e doar 8 lei. După cum îți ziceam, la un moment dat a fost chiar și patru, dar na, inflație, csf.

N-am crezut că o shaorma poate să fie doar 8 lei, așa că mi-am luat pelerina de jurnalist și am pornit o investigație mai ceva ca la Recorder. 

Am ajuns la fața locului și am fost întâmpinat cu „ia zi, boss” – o muzică de parcă cântau îngerii la harpă. Am încercat să par de-al locului și i-am cerut una mică cu de toate. Bineînțeles, n-a avut lipie pentru o shaorma mică, dar mi-a făcut una mare cu de toate. 

Cât era diferența de gramaj și preț între shaorma mică și shaorma mare? Doar 2 lei și aproape 200 de grame. Da, ai auzit bine. Adică, am dat doar 10 lei pentru o shaorma cu de toate aproape de centrul Bucureștiului.

Mai multe chestii mi-au sărit în ochi, așa că o să le iau pe rând. 

Primul lucru care m-a făcut să-mi pun semne de întrebare a fost lipsa de clienți. Am fost pe la 17, dar în față nu era picior de om. Poate știau ceva. 

A doua chestie importantă era felul în care arăta carnea. Sincer să fiu, părea că a stat în ploaie timp de câteva ore, avea un aspect ușor dezolant. Atât ea, cât și angajații fără chef. 

Cât despre curățenia din local, era foarte greu de observat, în lipsa oricărui bec în interior. Dar la prima vedere, nu părea că există șanse să găsesc un gândac în shaorma. 

Mare surpriză am avut când am observat că la 10 lei shaorma este destul de generoasă, iar gustul, al dracu’, chiar era foarte bun, nici nu mă așteptam să plec cu burta plină și cu papile gustative satisfăcute. Mai mult, mă așteptam să plec acasă cu o toxiinfecție alimentară. Și de data aceasta se respectă cu strictețe un clasic proverb orășenesc: „Parcă mâncarea e mai bună unde nu se respectă condițiile de igienă”.

Verdict: Poate am avut eu noroc că nu am murit, cine știe. Dacă vrei să o încerci, ești invitatul meu. Eu am rămas satisfăcut și complet uimit de shaorma de la Kogălniceanu.

De shaormeria asta am auzit pe TikTok – toată lumea o lăuda. Unii au zis că e mai bună decât aia de la Genin, alții au zis că e peste cea de la Socului. Prima dată am crezut că prețul e peste 30 de lei, dar nu. 

Am luat una mică de pui cu de toate, dar a fost foarte generoasă. Lipia a fost plină de carne și cartofi, iar sosurile erau foarte bine făcute și proaspete. Cât despre preț, a fost 16 lei, la un gramaj de 350 de grame. Un raport preț-calitate mai bun decât ai crede.

Un alt lucru care mi-a plăcut a fost și sosul picant. Spre deosebire de alte shaormerii, aici e destul de puternic încât să te facă să-ți cumperi o cutie mică de cinci sute de mililitri de lapte. 

E sățioasă? Dintre toate shaormele de aici, lipia de la Doner Kebab Giulești a putut să-mi pună capac și chiar să mă facă să-mi iau zece minute de pauză.

Verdict: E clar peste medie, dar e greu de stabilit dacă se poate bate cu shaormeriile de top din București, alea unde o lipie cu de toate poate ajunge și la 30 de lei. 

O altă shaormerie de cartier, de data asta la Apărătorii Patriei, în Berceni. Ți-aș zice să o încerci dacă treci pe aici, dar sunt două probleme: prima e că nimeni nu are treabă prin zonă în mod normal și a doua că shaorma nu merită banii. Despre Kalypso nu sunt multe de spus. Are gustul unei shaormerii de cartier pe care o încerci o singură dată, în condiții de foame extremă și nu-ți lasă un gust pe care să-l memorezi. 

Pentru că shaorma asta e specifică uneia de cartier, ar trebui să iei hainele alea pe care le iei când te duci la magazin după pâine, alegi banca aia bună care e la umbră și de-abia atunci poți să te bucuri măcar puțin de ea. Bineînțeles, să nu te uimească glumele răsuflate ale shaormarului, încearcă și el să facă de niște tips.

Cât despre produsul pe care l-am primit, am dat cam 20 de lei pe una mică cu de toate, la un gramaj, cică, de 450 de grame. Sincer, dacă aș fi fost dealer și aș fi avut cântarul după mine aș fi cântărit-o. Nu se simt cele 450 de grame, poate în zilele norocoase. 

La sosuri și ingrediente n-am plângeri. Roșiile păreau cam pleoștite, dar carnea era bună, iar cartofii păreau a fi din ăia congelați. Don't get me wrong, în principiu n-am nimic cu cartofii congelați, mai ales dacă sunt făcuți bine, dar aici nu era cazul.

Era măcar sățioasă? Dacă ești mort de foame, s-ar putea să te salveze. Eu am comandat la o oră de vârf, iar shaormarii s-au mișcat foarte rapid cu comanda. Aș zice că în maximum cinci minute eram pe bancă și mâncam, așa că puncte în plus pentru asta.

Verdict: Să nu ai așteptări prea mari la Kalypso. Chiar dacă numele pare pompos, rămâne o shaormerie de cartier din Berceni, așa că e greu să te gândești că o să ai parte de un gust neașteptat și memorabil.

Dacă ai maximum 20 de lei și vrei să mănânci o shaorma, poți să găsești așa ceva în București, chiar dacă prețurile au luat-o razna. Trebuie însă să urmărești câteva lucruri.

Încearcă să te orientezi după o shaormerie care nu are mese pentru a mânca acolo și ți-o dă direct la tejghea. Din câte am observat, cele care au și spațiu dedicat pentru a mânca acolo, cum e la Dristor, depășesc cu lejeritate prețul de 20 de lei. 

Dacă vrei, totuși, o shaorma bună până în 20 de lei, recomandarea mea e să mai faci rost de doi sau trei lei și să-ți iei una de la Băneasa. Okay, am zis-o.